Victorița o chema pe mama lui Don Marino. Iar Don Marino e Marian Cuzdrioreanu, cel care a deschis acest restaurant de peste acum 30 de ani. Se pare că toți cei din familie au avut legătură cu peștele, și au și în continuare, și asta se vede în felul de a face lucrurile.
Rar ajung până pe la marginile Bucureștiului pentru vreun restaurant, însă despre Victorița Pescărița am auzit multe, și m-am mobilizat. M-am dus până în Colentina. Însă nu în marginea ei dinspre Bucur Obor, ci în celălalt capăt, departe. Am găsit un București despre care uitasem. Cu farmec de periferie, cu aer de mahala că aceea în care am crescut și eu până am plecat la facultate.
Din față, dinspre stradă, albastrul restaurant arată amuzant. Îl vedeți în poză. E chiar casa în care a trăit tante Victorița, reamenajată și vopsită ca să își intre în noul rol. E partea vizibilă din stradă a businessului, pentru că în spate au depozite și o mică fabrica de pește, ei fiind negustori importanți și cunoscuți de pește. Așa că ceea ce intră în bucătăria restaurantului e direct de la sursă.
Casa mi s-a părut înduioșătoare. Jos au bucătăria mare, deschisă direct în restaurant, o băcănie cu produsele lor și câteva mese pentru clienți în spate. Salonul de sus e mare, pe tot etajul, și toate arată ca în amintirile mele din copilărie, cu camerele de zi și cu odaia curată, în care te descălțai atunci când intrai.
Mâncarea de la Cherhanaua Victorița Pescărița e cea pe care te aștepți să o găsești într-o pescărie adevărată, prin care nu au trecut marii arhitecți și specialiști în design. Mâncăruri relativ simple, fără rețete sofisticate, care se bazează aproape exclusiv pe calitatea produselor, a peștelui și a fructelor de mare. Tot ce am mâncat la ei a fost autentic și bun la gust, mai ales că așteptările fuseseră deja setate la nivelul corespunzător după ce le-am vizitat site-ul, înainte să ne ducem.
Serviciul a fost și el adecvat contextului, ca în restaurantele periferice, de cartier, cu cea mai mare parte din clientela fidelă, cunoscută, recurentă, oameni care se simt la ei acasă și se uită mirați la noii apăruți în peisaj. Ne-a plăcut foarte mult de chelneriță, mai puțin de chelnerul tânăr și cam obraznic. Clienți destui, prețurile rezonabile.
Cherhanaua Victorița Pescărița e un restaurant cu pescărie, sau pescărie cu restaurant și băcănie, cum vreți să așezați cuvintele, că tot aia e. Un loc în care s-ar putea face un film de succes, neapărat cu Don Marino în rolul principal. I se și potrivește postura, aerul lui jovial și charisma fiind una dintre atracțiile principale de acolo. Pentru cei care își petrec toată viața în centrul și în nordul Bucureștiului, o vizită în Colentina lui Don Marino e un bun prilej de reflecție și de introspecție, dincolo de o masă bună de pește…
