Unul dintre numeroasele profiluri toxice de angajați, sau de candidați, dacă e vorba despre o recrutare, de care vă recomand să stați cât mai departe sau să rezistați ispitei sau presiunii de a-l promova: aparentanaliticul. Chiar de la primele cuvinte despre un job sau despre un lucru de făcut, îți spune să e greu, foarte greu, că are mari dubii că se poate face. Cu mult, mult timp înainte de a apuca să-i spui în măcar succint detaliu despre ce este vorba.
Mai încet cu lamentările cu ce ne facem noi după 50, când nu ne mai angajează nimeni. Pentru că da, după 50 începe un declin în carieră pentru aproape toți angajații, și pentru nu puțini e destul de accentuat. Fiindcă nu prea îi mai angajează nimeni pe posturile și la nivelul pe care l-au avut, și angajatorii au motivele lor să facă astfel. Și șansele ca acești oameni să ajungă să facă economie la mâncare nu sunt deloc atât de mici pe cât par.
Cea mai bună zonă de locuit în București pentru cineva din middle class pare să fie între Piața Dorobanților și Piața Floreasca, și îndeosebi între Beller și Floreasca, unde sunt mulți copaci deja bătrâni. Nicio altă zonă din București nu are atâtea major social hubs la distanță de MERS PE JOS.
Acum, marea majoritate a anunțurilor de recrutare trebuie să fie privite ca orice reclamă a unui produs pe o piață foarte concurențială, și concepute și executate ca atare. Or, atunci când te bați cu mulți alții pentru niște clienți din ce în ce mai puțini și mai pretențioși, să prezinți în reclamă avantajele pe care vrei să le obții tu ca vânzător, și nu pe cele pe care le va avea clientul dacă-ți cumpără produsul, pare o abordare riscant de originală.
Mă uit la multe blocuri în care sigur nu ai vrea să fii când va veni cel mare. În București ai 20 de secunde ca să ieși. Ceea ce înseamnă că poți coborî de la etajul întâi, sau chiar de la doi dacă ai ceva viteză.