Joseph Hadad mai are mult de lucru cu bucătării lui de la Caju până să-i învețe să fie disciplinați și să respecte cu strictețe rețetele și procedurile stabilite de el, așa cum se face în toate marile restaurante. Nouă ne-au dat o mâncare atât de sărată, încât a rămas în farfurie. Și nu doar la mine (eu sunt sub medie în privința cantității de sare apreciată în mâncare, într-adevăr!), ci și la invitata mea, o foarte bună cunoscătoare în ale gastronomiei și „normală” din punctul de vedere al folosirii sării. Mai multe feluri erau sărate mai mult decât trebuie, însă, în special, spanacul și sosul de la peste, care sos era și înecat în ulei, pe deasupra.
Din întâmplare, era și Joseph Hadad acolo, i-am dat să guste. Mi-a dat dreptate, s-a enervat și el pe bucătarii lui, s-a dus în bucătărie și a preparat el altă mâncare. Așa cum trebuia, de data aceasta, într-adevăr!
Pastele au fost bune. Nu știu dacă ideea cu jumătățile de roșii întregi, ca la restaurantele de cartier (probabil pe post de decor) a fost a lui Joseph Hadad, sper că nu… Mâncare bună în rest, carnea bună și ea, așezarea pe farfurie bine făcută. Meniu internațional, specific lui Joseph, de altfel.
Nu primești amuse-bouche la Caju, ca la restaurantele cu pretenții, însă ținând seama de atmosferă, de felul în care se poziționează și de prețurile rezonabile poți înțelege. Dacă tot nu primești amuse-bouche, nu ar strica să fie mai rapid serviciul, însă nu e cazul la Caju, aștepți mult înainte să vină mâncarea.
Caju by Joseph Hadad e un restaurant mai degrabă din categoria brasserie, după clasificarea franțuzească. E chiar în spatele Atheneului Roman, pe Nicolae Golescu. Au mai fost restaurante acolo, de-a lungul timpului (Nada Mas, cu bucătărie spaniolă, și încă ceva, dar nu îmi mai amintesc numele), însă erau mai mult goale când le vedeam, în fiecare săptămână, în drum spre concert.
Au o sală mare la parterul unei clădiri vechi, cum sunt toate în zonă, de altfel, și una mică la subsol, în care nu cred că va intra multă lume, chiar dacă e foarte frumos amenajată. La parter cred că au fost două săli, acum unite.
Cred că s-a investit mult în amenajarea Caju-ului lui Joseph Hadad, totul arată foarte bine, se văd dintr-o privire mintea și mâna unui arhitect foarte priceput. Dacă tot el s-ar fi ocupat și de muzică, sunt sigur că le-ar fi spus s-o lase mult, mult mai moale. Dar nu l-au întrebat…
Serviciul e inegal și prost conceput la Caju, dacă nu cumva e vorba despre aroganță acolo, după cum suspectez eu. E evident că cel care i-a angajat nu a avut niciodată în minte un profil anume, i-a luat de-a valma, cum s-au nimerit, probabil că după profil. Sunt unii chelneri care au ceva reflexe de client service, însă alții nu au nici cel mai slab simț al detaliului, nu ar observa nici dacă se așază un cal lângă tine, dacă nu i-ai atrage atenția să-l mute puțin mai încolo, pentru că nu ai destul loc.
Fiindcă nu prea ai loc la Caju, mesele sunt mici și incomode, însă asta nu pare să fie un dezavantaj pentru clientela lor, ba dimpotrivă. E mereu lume la Caju, în general tineri din upper-class, înstăriți. E clar că a ajuns un loc în vogă, în care vin fără prea multe gânduri la mâncare.
La Caju sunt prețuri rezonabile, ținând seama de mâncarea bună (când are chef bucătarul să-l asculte pe Joseph Hadad), de frumusețea Atheneului pe care îl vezi prin geam și a locurilor cu istorie, de ambianța și de toată investiția care a fost făcută acolo, la urma urmei. Nu știu dacă le vor ține așa multă vreme, să vedem…
Caju by Joseph Hadad e unul dintre restaurantele de referință ale Bucureștiului, fără îndoială, chiar și cu lipsa aceasta totală de înțelegere a esenței client service-ului din partea celui care proiectează serviciile și angajează personalul acolo. Și Joseph, și investitorii și restaurantul merită mai mult pentru toate eforturile făcute.
A doua oară: serviciul mai bun, mâncarea mai puțin bună
Am revenit la Caju by Joseph Hadad la scurt timp de la prima evaluare, mai ales că mai mulți m-au îndemnat să fac asta. Lungul comentariu de mai jos al duduii care consideră că mâncarea de la Caju by Joseph Hadad e excepțională și care e convinsă că de fiecare dată a avut un fine dining acolo e reprezentativ.
Am fost cu altcineva de data aceasta, am zis că dacă schimb evaluatorul și că dacă iau păreri din mai multe părți voi fi mai credibil.
Serviciul a fost vizibil mai bun de data aceasta, cu un chelner care chiar își lua jobul în serios și cu o fată mai inimoasa la intrare, și ăsta le-a ridicat semnificativ nota, făcând Caju by Joseph Hadad să sară cu vreo zece locuri mai sus în Topul Restocracy.
Dar nota de la mâncare a rămas cam aceeași… Am luat o burrata, supă de cartofi și praz, biban de mare și paste cu somon. Burrata a fost, de departe, cel mai bun lucru de pe masa noastră, dar asta pentru că i-a pus trufe. Or, Joseph, să știi că burrata bună găsești în multe restaurante din București, și să pui niște trufe pe ea nu e atât de complicat pe cât pare.
Supa nu a fost bună. Dar deloc, în așa fel încât a rămas chiar în farfurie (tigăița de alamă, ca să fiu mai precis), deși eram foarte înfometați și am fi mâncat aproape orice. Supa de cartofi cu praz e una dintre cele mai bune supe mâncate de mine vreodată. O găsești rar în București, și nu știu de ce. Dar la Caju by Joseph Hadad era altceva. Era verde închis, în loc de gălbui spre verde, iar gustul era de apă. Și consistența cam la fel, de l-am și întrebat pe chelner dacă e sigur că aceea era supă de cartofi cu praz. A spus că da.
Bibanul de mare a fost „normal”, adică nimic deosebit, iar sosul a fost la fel de „normal”. Iar paste cu somon și cu sos de smântână mai bune decât la Caju by Joseph Hadad găsești în multe alte restaurante din București.
Continui să cred ca Joseph Hadad are la Caju niște bucătari care nu își fac bine treaba, probabil amețiți de valurile de clienți descriși foarte bine de duduia cu comentariul. Nu cred că rețetele lui Joseph sunt făcute să aibă un asemenea gust. Cu mâncarea de acum, Caju by Joseph Hadad nu e un restaurant de fine dining, oricât de tare m-ar contrazice cititoarea și comentatoarea mea!
Dar o să mai merg la Caju by Joseph Hadad, e mereu în drumul meu spre Atheneu, exact în perioada zilei în care mi se face foame. Problema va fi că nu voi găsi loc, și iarăși voi avea la cină vreo trei sau patru eclere de la French Revolution…
Jumătate de fine dining, însă nici nu e nevoie de mai mult
A treia oară la Caju, după un an de la ultima vizită. Restaurantul arată la fel de bine, am tot scris despre asta anterior, nu mai revin.
Mâncarea mi s-a părut ceva mai bună decât data trecută, i-am repus în Lista restaurantelor cu bucătării fine, de unde îi scosesem după ce am mâncat ceva despre care sper ca Joseph Hadad nu știa că a ajuns în farfuria unui client.
Hadad face exces de frunze de salată și de frunze și roșii crude, în general, pentru decor, nu au amuse bouche, deși timpul de așteptare e destul de lung. Nu e adevărată bucătărie fină la Caju, dar e aproape și, oricum, am avut aceleași dubii și la alte restaurante care au ajuns totuși în această listă.
Acum am luat Calamari a la plancha, nu cine știe ce, cu biscuit de parmezan și mozzarella tempura (asta a fost bună), o caracatiță la grătar cu sos, bună aceasta, și un kafta de vită, tahini și roșii coapte cu ierburi, kafta excelentă, restul mai puțin. Pâinea foarte bună, într-adevăr, la fel și cafeaua.
Serviciul a fost încă și mai bun decât la ultima vizită la Caju, deși mă așteptam la mai rău, văzând multiplele comentarii negative de pe Internet. Însă am dat la intrare de o fată foarte sigură pe ea și cu replică, apoi un chelner foarte amabil și plăcut, răbdător și atent în ciuda eforturilor mele asidue de a-l enerva.
Terasa plină, ca de obicei. Prețurile normale, poți mânca bine cu 300 de lei în doi, dacă nu ești prea mofturos, și cu câte un pahar de vin.
Caju e un restaurant de referință al centrului orașului, în primul rând, dar și al Bucureștiului, desigur. Și jumătatea aceea de fine dining, cu salată și cu roșii crude în farfurie nu deranjează decât pe extrem de puțini dintre cei care fac coadă ca să prindă un loc la Caju.
