Inițiatorul Legii privind darea în plată vine cu noi amendamente, prin care vrea să redefinească condițiile în care judecătorii vor evalua situația de impreviziune în care ajung debitorii. Astfel, se va considera că se aplică darea în plată automat în condițiile în care imobilul locuință cu care este garantat un credit ipotecar s-a depreciat cu mai mult de jumătate față de momentul contractării împrumutului, în cazul în care valuta creditului s-a apreciat cu mai mult de 20% față de leu, dacă gradul de îndatorare a crescut față de momentul acordării creditului și debitorul a fost executat silit. Starea de impreviziune se va prezuma, fiind de datoria creditorului să dovedească în instanță faptul că nu sunt îndeplinite cererile de admisibilitate.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Toate modificările pregătite pentru darea în plată pot fi transmise abonaților Profit Insider, la cerere trimisă pe adresa profit@profit.ro
Profit.ro a anunțat, în primăvară, că Daniel Zamfir (ALDE) a inițiat un proiect de lege prin care vrea să elimine excepția privind creditele Prima Casă din Legea 77/2016 privind darea în plată. Proiectul este încă în prima Cameră – Senatul – și nu a intrat în dezbaterile comisiei de fond, cea de buget, finanțe și bănci.
Acum, senatorul vrea să aducă și alte amendamente, prin care să crească șansele debitorilor de a da în plată sau de a negocia reducerea poverii ratelor, după ce instanțele au interpretat diferit felul în care este aplicată Legea 77/2016, mai ales după intervenția Curții Constituționale, care a decis că darea în plată operează doar dacă judecătorul constată existența unei situații de impreviziune.
„Beneficiind de faptul că proiectul este în dezbatere la Comisia de buget-finanțe, mai vin cu un set de amendamente la proiectul de lege. Am zis să definim noi ce înseamnă impreviziunea, să nu mai lăsăm la latitudinea fiecărui judecător”, a declarat Zamfir pentru Profit.ro.
Senatorul mai spune că unele instanțe au considerat că doar decesul intempestiv reprezintă situație de impreviziune, nu și crizele economice, fluctuațiile sau reducerea veniturilor debitorilor, ceea ce se depărtează de scopul legii.
Concret, la condițiile privind darea, admisibilitatea cererii de dare în plată, pe lângă cele existente, precum calitatea de consumator și calitatea de locuință a ipotecii sau suma maximă de 250.000 de euro a creditului la data acordării, este introdusă condiția impreviziunii.
„Se considera întotdeauna că există impreviziune (i) în cazul devalorizării cu mai mult de 50% față de valoarea inițial evaluată a imobilului cu destinația de locuință ipotecat, (ii) în cazul în care cursul de schimb al monedei creditului a depășit cu cel puțin 20% nivelul cursului din data contractării creditului, (iii) în cazul în care gradul de îndatorare a debitorului l-a depășit pe cel luat în considerare la momentul acordării creditului precum și (iv) în cazul în care debitorul a fost executat silit prin vânzarea imobilului cu destinația de locuință; (v) în alte cazuri care releva un dezechilibru contractual, în sensul art.4 alin.3”, se arată în proiectul de amendament.
Practic, în această situație s-ar încadra o parte din cei care au luat credite în monedă străină în perioada de boom de dinainte de 2009.
Curtea Constituțională a României a arătat, în motivarea primei decizii pe Legea 77/206, că imprevizunea este o situațe excepțională, ce nu putea fi prevăzută, și care adaugă un supra-risc în executarea contractului, peste riscul inerent derulării contractelor.
“În esență, impreviziunea intervine când în executarea contractului a survenit un eveniment excepțional și exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privința amplorii și efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligațiilor prevăzute de acesta”, se arată în motivarea CCR din 25 octombrie 2016.
Totodată, Curtea menționa că faptul că garanția adusă se devalorizează nu are legătură cu executarea contractului de credit. "Acest criteriu ar putea, în schimb, să fie folosit în coroborare cu principiul echității ca parte a teoriei impreviziunii astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864. Astfel, instanța judecătorească urmează să evalueze dezechilibrul prestațiilor rezultate din contractul de credit și prin recurgerea la acest criteriu atunci când contractul de credit a fost convenit în vederea achiziționării unui imobil”, mai arată judecătorii CCR în motivare.
Un alt articol din amendamentele lui Zamfir menționează că revine creditorului obligația să dovedească faptul că debitorul nu îndeplinește condițiile admisibilitate, inclusiv pe cele de impreviziune. În această situație s-ar răsturna practica curentă, în care debitorii sunt cei care trebuie să convingă instanța că se află într-o situație excepțională.
Totodată, creditorii ar fi obligați să facă contestații, pentru că un alt articol amendat menționează că impreviziunea se prezumă în favoarea debitorului care depune notificare.
Amendamentele lui Zamfir mai menționează și că judecătorul trebuie să se aplece prima oară pe ajustarea condițiilor contractuale, astfel încât contractul să rămână în picioare, și doar în cazul în care nu mai poate continua cererea de dare în plată să fie închisă prin transferul proprietății către creditor și stingerea datoriei.
În acest sens, creditorii vor trebui ca, înainte de depunerea contestației, să facă obligatoriu o propunere de negociere prin care să fie restabilită „utilitatea socială a contractului”.
Mai este întărit și un articol care pe lângă faptul că menționa deja că sunt suspendate efectele contractului până la soluționarea litigiului, ar stabili în noua formulă că de la data comunicării notificării de dare în plată suspendă automat executările silite, inclusiv popririle.
Creditorul va putea pretinde rate, dobânzi și penalități de la debitor după admiterea contestației doar dacă probează că acesta a fost de rea-credință, arată altă modificare.
În situația în care debitorul a fost deja executat silit prin vânzarea ipotecii și, teoretic, nu mai are ce să dea în plată, se va considera că impreviziunea este una absolută, potrivit ultimei modificări, ceea ce înseamnă că creditorul – cel inițial sau recuperatorul – nu mai poate percepe alte sume, chiar dacă datoria nu a fost acoperit prin vânzarea silită.
Proiectul inițial al lui Zamfir, care viza doar posibilitatea de a da în plată și creditele Prima Casă, nu a primit aviz de la Guvern și a fost criticat de BNR.
Băncile au primit 8.500 de solicitări de dare în plată pentru un volum de credite de 2,4 miliarde de lei până în aprilie 2018. Alte câteva mii de cereri au ajuns la firmele de recuperare creanțe. Pe portalul instanțelor sunt înregistrate 13.500 de dosare cu obiectul darea în plată.
