De ce contează numărul de calorii la nivel național? Aportul alimentar zilnic mediu reprezintă o imagine de ansamblu a întregului sistem alimentar al unei țări: producția agricolă, importurile, subvențiile și preferințele consumatorilor.
Atunci când disponibilitatea depășește mult pragul de 2.000–2.500 calorii (kcal) necesare zilnic majorității adulților, pot fi anticipate creșteri ale costurilor de sănătate publică, precum obezitatea, diabetul și bolile cardiovasculare.
În schimb, valori mai reduse semnalează insecuritate alimentară persistentă sau probleme în lanțurile de aprovizionare.
Acest infografic VisualCapitalist prezintă clasamentul celor 40 de țări cu cea mai mare ofertă alimentară.
Datele provin de la Our World in Data, care a procesat cifrele ONU pentru 2022 pentru a calcula media zilnică de calorii din producția alimentară a unei țări, indicator ce include atât producția locală, cât și importurile.
Pentru că măsura surprinde oferta și nu consumul efectiv, sugerează și dimensiunea pierderilor de hrană la nivelul comerțului și gospodăriilor – un cost de mediu adesea ignorat.
Clasament: Țările cel mai bine aprovizionate cu alimente
Belgia conduce lista, cu aproape 3.900 kcal disponibile zilnic per persoană, susținute de alimente bogate în calorii, precum pâinea, brânza și ciocolata.
Irlanda, Austria și Polonia depășesc și ele 3.750 kcal. O tradiție îndelungată a creșterii animalelor și subvențiile agricole generoase mențin produsele de origine animală abundente și accesibile.
Europa domină clasamentul
Totuși, o ofertă ridicată nu înseamnă întotdeauna și un consum mai mare. De exemplu, în Franța se observă o tendință spre mese mai ușoare și porții mai mici, în ciuda creșterii ofertei.
Iar pe măsură ce Uniunea Europeană pune accent pe reducerea risipei alimentare, diferența dintre caloriile disponibile și cele consumate ar putea deveni și mai mare.
Dieta foarte bogată din America de Nord
În afara Europei, Israel se află pe locul al doilea, cu 3.895 kcal, reflectând o dietă care combină alimente procesate occidentale cu specialități regionale precum tahini și uleiul de măsline.
Statele Unite ocupă locul al treilea, cu 3.875 kcal, evidențiind un sistem agricol vast și porții alimentare mari.
Locul nouă pentru Arabia Saudită (3.707 kcal) este remarcabil: dependența puternică de importuri și subvențiile guvernamentale pentru hrană susțin una dintre cele mai calorice oferte alimentare din lume, în ciuda terenurilor agricole limitate.
Totuși, o disponibilitate ridicată este adesea asociată cu rate mai mari de obezitate. În prezent, peste 30% dintre adulții din SUA și Arabia Saudită sunt obezi, ceea ce arată compromisurile de sănătate ale unor sisteme alimentare abundente.
De ce oferta alimentară nu înseamnă consum de calorii
Cifrele privind oferta alimentară supraestimează consumul real, pentru că nu scad pierderile din retail și risipa din gospodării.
În țările cu venituri ridicate, aproximativ o treime din caloriile comestibile nu ajung niciodată în farfurie.
Chiar și așa, surplusul alimentar pune presiune pe ecosisteme, prin utilizarea terenurilor, consumul de apă și emisiile de gaze cu efect de seră. Studii recente arată că înjumătățirea risipei alimentare la nivel global ar putea reduce emisiile agricole cu până la 8%.
În schimb, pentru țările cu ofertă mai scăzută, creșterea disponibilității rămâne esențială în combaterea malnutriției.
A înțelege diferența dintre caloriile disponibile și cele efectiv consumate îi ajută pe decidenți să elaboreze recomandări alimentare mai precise, programe de reducere a risipei și rețele de protecție socială.
