Scriu materialul de astăzi din avionul spre Paris. E plin ochi, semn că teama de recesiune este aproape inexistentă în rândul consumatorilor români. Nu am acces la internet, așa că nu nu am la dispoziție date și informații în timp real. Asta îmi oferă mai mult timp de reflecție asupra celor întâmplate în ultima vreme pe piețele financiare, fără zgomotul dimineților produs de ultimele analize bancare despre piețele americane, de închiderea piețelor asiatice sau de pregătirile pentru deschiderea piețelor europene.
Cu bunăvoința lui Trump, sau poate a chinezilor, războiul tarifelor a luat o pauză, în timp ce piața a fost surprinsă de o inflația sub așteptări. Poate că raportul pe inflație nu ar fi trebuit să ne surprindă totuși atât de mult, deoarece companiile nu s-au grăbit să crească prețurile, bazându-se pe stocurile acumulate în primul trimestru și așteptând ca Trump să dea înapoi în privința tarifelor. Influencerii financiari care acum o lună se ascundeau pe unde apucau de furia abonaților nemulțumiți de pierderile de pe portofolii au prins din nou curaj, anunțând cu surle și trâmbițe noi ATH-uri pe S&P 500 și Nasdaq..
Analiștii de la Goldman sunt arătați cu degetul că iar s-au înșelat indicând o probabilitate mult prea mare pentru o recesiune anul acesta. Aici e nevoie de o precizare: acei analiști, cu siguranță mult mai deștepți decât majoritatea dintre noi, își construiesc previziunile pornind de la contextul momentului. Nimeni nu poate ghici care va fi următoarea postare a președintelui american pe TruthSocial, cu care acesta va manipula din nou piața. Deja ne-am obișnuit cu stilul lui: astăzi avem tarife vamale de sute de procente, piața va cădea, mâine ne putem trezi cu ele suspendate, piața o va lua în sus, astăzi China e cel mai mare dușman al Americii, mâine s-ar putea să fie, aparent, cel mai bun prieten.
Dincolo de clamatele abilități de negociator ale lui Trump, pentru a-i înțelege mai bine acțiunile și deciziile, probabil că este nevoie de o analiză psihologică mai atentă a distinsului domn, care se apropie oricum cu viteză de al optulea deceniu de viață, ceea ce s-ar putea să-l facă tot mai asemănător cu fostul președinte Biden. Deși încă vioi, poate că Trump simte că nu mai are timp și vrea să arate că ar putea rezolva toate problemele Statelor Unite. Aici risc un pronostic: nu le va rezolva. Deficitele vor rămâne o constantă a economiei americane, datoria va continua să crească, dolarul va continua să se devalorizeze, inflația s-ar putea să ne mai rezerve surprize, riscul de stagflație nu s-a evaporat. Pentru că nimeni nu vrea să renunțe la putere, niciun președinte nu-și va asuma, de teama pierderii sprijinului popular, ”un reset” dureros prea curând. Pentru câteva clipe am crezut că Trump ar putea să o facă, dar m-am înșelat. Trebuia să îmi dau seama că nu se va putea desprinde de grandoarea puterii. Mai ales el.
Nu știu dacă vom avea noi ATH-uri, dar întrevăd în continuare posibilitatea de a asista la o cădere spectaculoasă în următoarele șase luni. Chestiunea tarifelor, în ciuda suspendării aplicării lor, a produs cu siguranță schimbări în economie. În ciuda acordului cu Marea Britanie și a armistițiului cu Beijing-ul, Statele Unite nu au livrat încă niciun document clar privind relațiile viitoare cu partenerii săi comerciali. Ceea ce menține incertitudinea pe piețe.
În ciuda scăderii valorii tarifelor aplicate, acestea rămân astăzi la cel mai ridicat nivel de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, ceea ce va determina probabil, pe termen scurt, scăderea PIB-ului real și creșterea inflației. Potrivit analiștilor de la TS Lombard, inflația continuă să rămână cel mai mare risc în prezent, având în vedere valoarea taxelor vamale și traiectoria deficitului. În istorie, șocurile aplicate în același timp cererii și ofertei nu s-au sfârșit tocmai bine: ultima oară au reprezentat motivul declanșării primului război mondial.
În rândul celor rămași cu picioarele pe pământ, teama de recesiune nu a dispărut. Iar această frică este susținută de mai multe argumente. Aproape un sfert dintre companiile americane au menționat cuvântul ”recesiune” în informările din primul trimestru. Trebuie spus că nu ne aflăm încă la nivelurile din 2020 sau 2022, când un procent de peste 35% dintre companii vorbeau despre recesiune în ”earnings call-urile” lor de pe Q1, respectiv Q2, dar oricum procentul celor intrați în stare de alarmă rămâne totuși ridicat.
Potrivit unui raport al Fed, aproximativ 11% dintre consumatorii americani au început să plătească doar suma minimă pentru cardurile lor de credit, ceea ce continuă să marcheze o creștere destul de abruptă de la un trimestru la altul. În același timp, McDonald’s a raportat pierderi de 3,6% de la un an la altul pentru anumite restaurante, semnalând că lumea a început să mănânce mai mult acasă sau să sară peste anumite mese.
Toate aceste ”începuturi de dovezi” arată că în realitate percepția consumatorilor asupra situației economice continuă să se degradeze. O escaladare viitoare a temerilor privind recesiunea, determinată de anumite date economice slabe, va frâna pedala consumului, va schimba narațiunile din mass media și va ”construi social” următoarea criză economică.
Pentru moment să ne bucurăm de creșteri, deși ele nu sunt fundamentate economic, fiind doar rezultatul manipulării pieței de către oficialii americani pentru a salva PIB-ul trimestrului al II-lea de la o nouă scădere, ceea ce ar fi adus Statele Unite în zona de recesiune.
Macro suntem din nou ”risk on”, dar trebuie să rămânem rezervați deoarece s-ar putea să avem de-a face doar cu un ”leg up” dintr-o piață bear în construcție. Cred că merită în continuare să achiziționăm aur, pe anumite corecții, pentru a ne menține puterea de cumpărare, și să acordăm o atenție sporită acțiunilor internaționale. Dacă vom avea o recesiune, Fed va fi nevoită să scadă dobânzile, iar în trecut, în astfel de situații, valoarea dolarului a scăzut, în timp ce coșurile de acțiuni străine au dus-o mult mai bine decât S&P 500. Poate că Powell nu-i face pe plac președintelui Trump, menținând dobânda de referință între 4.25 și 4.50 de procente, tocmai pentru a avea de unde să o scadă în cazul unei recesiuni. Cei de la Fed înțeleg economia mai bine decât o face Trump, deși acesta se dovedește un fin cunoscător al rolului sentimentelor în creșterea piețelor financiare. Vorba aceea: acolo unde nu te ajuta datele economice, te salvează Trump.
