' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3E%3C/svg%3E){kind=small}
De la ciocolată la carne vegetală și produse pentru pacienți, tehnologia începe să-și găsească locul în spitale, cofetării și industria alimentară.
Specialiștii îi văd un potențial mai mare în spitale, centre pentru vârstnici și alimentația personalizată decât în bucătăriile oamenilor, cel puțin în următorii ani.
Principiul este asemănător celui folosit de imprimantele 3D clasice. În loc de filament din plastic, aparatul folosește ingrediente moi, sub formă de pastă, arată Cotidianul.
Acestea sunt împinse printr-o duză și depuse strat peste strat, potrivit unui model creat anterior pe computer. Pe această piață există deja mai mulți producători.
Printre ei se numără compania ucraineano-bulgară Chocola3D, firma spaniolă Natural Machines și compania germană Print2Taste.
Deocamdată, imprimantele sunt utilizate mai ales în domenii de nișă, de la cofetării până la spitale, scrie Euronews.
De la ciocolată și brânză la carne și proteine din mazăre
Spre deosebire de imprimantele care funcționează cu capsule închise, aparatul nu îi obligă pe utilizatori să cumpere anumite rezerve.
În schimb, aceștia trebuie să stabilească singuri parametrii potriviți pentru imprimare.
Prețurile diferă considerabil. În funcție de model și producător, o imprimantă alimentară poate costa de la câteva sute la câteva mii de euro.
Mario Jekle, specialist în tehnologia alimentară la Universitatea din Hohenheim, explică faptul că procesele folosite nu sunt complet noi. Diferența este modul în care sunt reunite și controlate digital.
„Mai întâi producem, de exemplu, o pastă fină. Această pastă este apoi modelată, exact cum faci acasă cu un poș atunci când pregătești produse fine de patiserie. Apoi totul este încălzit, exact cum ai face acasă într-un cuptor sau într-o tigaie”, explică cercetătorul pentru Euronews.
Noutatea constă mai ales în pregătirea digitală
„Combinarea tuturor acestor lucruri și, mai ales, designul digital”, spune Jekle.
Forma produsului trebuie creată înainte pe computer. Unele cofetării folosesc deja tehnologia pentru figurine din marțipan destinate torturilor de nuntă.
Cercetătorul consideră că imprimarea 3D este potrivită în special pentru produse personalizate sau serii mici, de până la aproximativ 200 de bucăți.
Una dintre dificultăți apare după imprimare. Ingredientul trebuie să fie suficient de lichid pentru a putea fi depus prin duză, dar ulterior trebuie să devină suficient de ferm pentru a fi consumat cu furculița și cuțitul. Acest lucru se poate face prin încălzirea produsului într-un cuptor sau chiar într-o cameră de imprimare încălzită.
O friptură vegetală ar putea fi „printată” în 15 minute
Într-o bucătărie a viitorului, procesul ar putea fi mult mai simplu. O persoană care vrea o alternativă vegetală la friptură ar trimite modelul către imprimantă, iar prepararea ar dura între cinci și 15 minute.
Modelele digitale ar putea proveni „fie din baze de date, dintr-o aplicație sau din specificațiile cartușului”, spune Jekle.
Unul dintre principalele avantaje ar fi controlul foarte precis asupra ingredientelor. De exemplu, o alternativă vegetală la carne ar putea conține mult mai multe fibre decât carnea convențională, care nu conține fibre alimentare. Tehnologia ar putea permite și adaptarea produselor în funcție de nevoile nutriționale ale fiecărei persoane.
Totuși, Jekle estimează că utilizarea pe scară largă în gospodării este încă la cel puțin cinci până la zece ani distanță. În prezent nu există nici o rețea dezvoltată pentru furnizarea rezervelor alimentare necesare.
Cercetătorii încearcă și să folosească ingrediente cât mai puțin procesate. Echipa lui Jekle lucrează cu produse secundare rezultate din industria alimentară și agricultură. Aceste resturi rezultate în timpul producției convenționale pot fi transformate, cu ajutorul imprimării 3D, în alimente noi. Cu cât materia primă necesită mai puțină prelucrare înainte de imprimare, cu atât consumul de energie este mai mic.
Acest lucru ar putea reduce atât impactul asupra mediului, cât și costurile.
În urmă cu zece ani era realizată și prima casă realizată cu ajutorul unei imprimante 3D mobilă - VEZI MAI JOS FOTO&VIDEO
A fost ridicată într-o singură zi, la un cost de doar 10.134 dolari.
Casa, aflată în localitatea Stupino din Rusia, este realizată dintr-un mix de beton, are o suprafață de 38 mp și o durată de viață de 175 ani, potrivit startup-ului american Apis Cor, care se laudă cu dezvoltarea primei imprimante 3D mobilă capabilă să imprime o locuință oriunde în lume.
Singurul impediment a fost vremea geroasă, în condițiile în care mixul de beton folosit necesită o temperatură de peste 5 grade Celsius pentru a se usca. Problema a fost rezolvată “îmbrăcând” casa într-un cort pe durata construcției.
Locuințele 3D realizate anterior au implicat doar asamblarea panourilor 3D și nu imprimarea lor pe loc. Potrivit Mashable, primul apartament 3D din lume a fost asamblat anul trecut în China. Tot în țara asiatică, o companie din construcții a imprimat la fața locului o casă cu două etaje, însă a avut nevoie de o lună și jumătate pentru finalizarea construcției.
Costul total al casei scoasă la imprimantă în Stupino s-a ridicat la 10.134 dolari, sau circa 275 dolari/mp și include materialele de înaltă calitate furnizate de partenerii Apis Cor, printre care dezvoltatorul imobiliar rus PIK și Samsung Electronics. Timpul efectiv pentru imprimarea locuinței a fost de 24 ore.
Cele mai mari cheltuieli au fost înregistrate cu ferestrele și ușile casei (3.548 dolari). Fundația a costat 277 dolari, finisajele interioare, inclusiv tavanul suspendat, 1.178 dolari, iar podelele și acoperișul (care nu au fost imprimate) – 2.434 dolari.
Forma circulară a fost aleasă special pentru a demonstra flexibilitatea echipamentului și diversitatea modelelor ce pot fi construite. În forma tradițională, pătrată, casa ar fi costat aproximativ 8.500 dolari (circa 223 dolari/mp).
Imprimanta 3D mobilă are dimensiuni relativ mici – 4,5 m lungime, 1,5 m înălțime și lățime –cântărește 2 tone și este operată de o echipă de două persoane.
Nikita Chen-yun-tai, inventatorul imprimantei și fondatorul Apis Cor, spune că este gata să înceapă imprimarea de locuințe la scară largă.
“Vrem să devenim cea mai mare companie internațională care va soluționa problemele legate de locuințe de pe glob”, spune Chen-yun-tai.
