Pentru „refuzul nejustificat de a pune la dispoziția reclamantei sumele necesare pentru achitarea drepturile salariale restante stabilite prin hotărâri judecătorești definitive”, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat în judecată Guvernul și Ministerul Finanțelor.
Statul trebuie să le plătească magistraților 2 miliarde euro, cu titlu de restanțe salariale, în urma valului de procese din ultimii ani, banii fiind plătiți în tranșe. Demersul instanței supreme, conduse de Lia Savonea, vine în contextul în care Guvernul a decis să amâne plățile în acest an, iar sumele alocate magistraților să fie folosite pentru pachetul social de măsuri pentru persoanele vulnerabile.
Cum era de așteptat, Guvernul a pierdut o primă etapă a procesului, iar în luna mai a făcut recurs, dosarul având acum termen pentru data de 9 iulie.
Între timp, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, Guvernul analizează ideea să sesizeze CCR, considerând că instanța de judecată s-a substituit puterii executive și legislative, în materia bugetară/gestionării finanțelor publice.
UPDATE Sesizarea a fost depusă, iar premierul Bolojan a arătat că în total trenuie achitate drepturi salariale de 4,8 miliarde lei, la care se adaugă alte penalități și cheltuieli de circa 3 miliarde lei.
Potrivit Guvernului, atunci când, prin hotărârea pronunțată, o instanță de judecată nu se limitează la a constata existența unui drept, ci obligă direct Guvernul României la acte de dispoziție bugetară (alocări de fonduri, rectificări de bugete sau suplimentări din Fondul de rezervă), aceasta își depășește sfera de competență atribuită constituțional.
Guvernul arată că este singura autoritate care, în calitatea sa de administrator general al bugetului de stat, deține imaginea de ansamblu asupra resurselor macroeconomice, veniturilor colectate și priorităților naționale (sănătate, apărare, asistență socială etc.), împrejurare față de care este și autoritatea îndrituită de lege să aprecieze asupra oportunității măsurilor bugetare.
Acest aspect rezultă și din prevederile art.138 alin.(5) din Constituția României, care reglementează în sensul că „nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare”, potrivit Executivului.
”În acest context, puterea judecătorească nu are nici competența tehnică, nici legitimitatea de a stabili cum anume se distribuie banii publici dintr-un buget general consolidat. Obligând Guvernul să aloce sume pentru un singur sector (plata restanțelor salariale din justiție), instanța perturbă direct echilibrul bugetar național, act ce reprezintă o ingerință directă în activitatea executivă a statului”, arată Guvernul.
Conflictele juridice de natură constituțională sunt conflictele de competență, pozitive sau negative, precum și orice alte situații juridice conflictuale a caror naștere rezidă în mod direct dintr-un text al Constituției.
Conflictul poate viza, astfel, exercitarea exclusivă a unei atribuții constituționale de către un organ constituțional, ori poate fi generat de exercitarea partajată a unei atribuții constituționale de către mai multe organe.
În această ultimă ipoteză, pe lângă principiul separației și echilibrului puterii, ceea ce este susceptibil a fi afectat este principiul cooperării loiale între autoritățile publice.
Pentru constatarea existenței unui conflict constituțional trebuie să se rețină existența unui fapt juridic - conduita unei autorități publice - materializată în acte, acțiuni/inacțiuni, generatoare de conflict.
În acest context, având în vedere coparticiparea procesuală în litigiul, Ministerul Finanțelor a învederat punctul său de vedere, și a cerut Guvernului analizarea întrunirii condițiilor pentru sesizarea Curții Constituționale a României, în vederea soluționării conflictului juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Guvernul României și Parlamentul României, care a aprobat prin lege bugetul de stat, pe de altă parte.
ICCJ acuză Guvernul de „practică ce ridică serioase semne de întrebare privind respectarea principiilor statului de drept”
Instanța supremă, condusă de Lia Savonea, reclamă, într-un comunicat transmis luni în care anunță că a dat în judecată Guvernul, că Executivul „a adoptat adoptat măsuri cu efect de restrângere și afectare a drepturilor judecătorilor în mod constant și sistematic”:
„Înalta Curte de Casație și Justiție a luat act cu îngrijorare de atitudinea Guvernului României, care în mod constant și sistematic a adoptat măsuri cu efect de restrângere și afectare a drepturilor judecătorilor, începând cu intervențiile asupra regimului pensiilor și continuând, în prezent, cu ignorarea obligațiilor legale de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Această evoluție nu este una izolată. Ea reflectă o practică ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea principiilor statului de drept.
Executarea hotărârilor judecătorești nu este opțională. Executarea nu poate fi amânată, reinterpretată sau făcută discreționar.
Atunci când obligațiile stabilite prin hotărâri definitive sunt, în mod repetat, supuse unor mecanisme de reeșalonare unilaterală, prin care statul, în calitate de debitor, își arogă dreptul de a decide singur când și cum își execută propriile obligații, vorbim despre un comportament incompatibil cu ordinea juridică”.
„ICCJ nu poate accepta ca hotărârile pronunțate de instanțe să fie tratate ca simple opțiuni”
Înalta Curte mai spune că drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești reprezintă creanțe certe, protejate ca bunuri, iar „amânarea repetată a executării acestora, pe perioade extinse, afectează direct dreptul de proprietate și subminează securitatea juridică”.
„Instanța supremă, în calitatea sa de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești, nu poate accepta ca hotărârile pronunțate de instanțe să fie tratate ca simple opțiuni. Respectarea lor este o obligație constituțională și internațională a statului român“, adaugă ICCJ.
Înalta Curte, patru solicitări în procesul deschis Guvernului
În cererea de chemare în judecată, depusă la Curtea de Apel București, Sectia de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte de Casație și Justiție solicită „să se dispună pe cale judecătorească”:
1. obligarea pârâților la punerea la dispoziția reclamantei a tuturor fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale restante ale magistraților, prevăzute în titluri executorii, scadente în anul 2026;
2. emiterea actelor administrative și efectuarea tuturor demersurilor bugetare necesare pentru includerea/alocarea integrală a sumelor solicitate necesare achitării drepturilor salariale restante prevăzute în titluri executorii, scadente în anul 2026, inclusiv prin rectificare bugetară, dacă este cazul;
3. stabilirea prin dispozitiv a unui termen de executare de maxim 10 zile precum și a amenzii prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 544/2004, respectiv amenda în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în sarcina persoanelor responsabile, respectiv ministrul Finanțelor și prim-ministrul României, pentru neexecutarea obligației stabilite prin hotărârile judecătorești definitive, precum și obligarea acestora la plata despăgubirilor pentru neexecutare;
4. aplicarea penalităților de 2% pe fiecare zi de întârziere.
„Este afectat dreptul de proprietate al tuturor judecătorilor care au titluri executorii neplătite de mai bine de 10 ani”
Primul motiv invocat de ICCJ în cererea de chemare în judecată a Guvernului este „efuzul nejustificat al Ministerului Finanțelor și Guvernului de a pune la dispoziția reclamantei sumele necesare pentru achitarea drepturile salariale restante stabilite prin hotărâri judecătorești definitive ”.
ICCJ spune că sumele solicitate au fost deja reeșalonate succesiv la plată.
„În final, legea bugetului pe anul 2026 nu a inclus nici măcar aceste sume rereeșalonate și pentru care Ordonanța de urgență nr. 52/2025 prevedea imperativ că se plătesc în anul 2026, dispoziție neabrogată prin vreun text de lege. Or, statul, ca debitor al acestor sume, reprezentat prin Ministerul Finanțelor și prin Guvern, nu au un drept de opțiune de a include sau nu aceste sume în bugetul anului 2026, ci erau obligate să o facă chiar în temeiul propriilor Ordonanțe de Urgență de reeșalonare succesivă și de amânare”.
Înalta Curte de Casație și Justiție mai spune că „prin acest refuz nejustificat” este „afectat dreptul de proprietate al tuturor judecătorilor care sunt în posesia unor titluri executorii neplătite de mai bine de 10 ani” și „sunt încălcate principiile constituționale care constituie pilonii de construcție ai statului de drept”.
Peste 20.000 de procese intentate de magistrați pentru „drepturi salariale restante”
Premierul Ilie Bolojan spunea că în ultimii ani au existat peste 20.000 de acțiuni în instanță declanșate de magistrați pentru drepturi salariale, din cauza legii salarizării care este „neclară, interpretabilă”.
„Această situație, care tine atât de calitatea legislației, dar si de interpretarea ei, ne-a dus în situația în care în ultimii ani am avut peste 20.000 de acțiuni in instanțele din România generate de oameni din sistemul de justiție pentru drepturi salariale care s-au bazat pe aspecte de discriminare salarială. Faptul că la un parchet special sunt salarii mai mari decât la un parchet normal a fost considerată o discriminare, pe acordarea de sporuri, pe despăgubiri pentru condiții necorespunzătoare de muncă.
Guvernele României din ultimii ani au pregătit și au trebuit să plătească prin titluri executorii aproximativ 10 miliarde de lei, deci aproximativ 2 miliarde de euro diferențe salariale în acest sistem.
S-au făcut parțial eșalonări, de exemplu cea de anul trecut (n.r. – 2024) nu a fost încă achitată și, de asemenea, înțeleg că mai există încă un stoc de sentințe pentru că aceste sume au fost recalculate, au fost evaluate, alte miliarde de lei. Ceea ce înseamnă un sistem impredictibil de salarizare, ceea ce înseamnă pentru statul român sume importante de bani pe care nu le poate prevedea, pentru care nu există estimări de la un an la altul”, a declarat Ilie Bolojan.
Restanțele au fost eșalonate până în 2029, suma anuală achitată de stat fiind de 1,6-1,7 miliarde de lei, potrivit ultimului raport al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a plăti restanțele magistraților, în 2024 Guvernul Ciolacu a scos de la fondul de rezervă suma necesară.
