Inginerul petrolist român despre care s-a anunțat în iulie 2018 că ar fi fost răpit de către un grup armat necunoscut în Libia și a cărui eliberare din captivitate a fost anunțată la finalul lunii martie 2020 de către compania petrolieră de stat a Libiei, National Oil Corporation (NOC), a fost reținut de Poliție pe 12 aprilie pe aeroportul Otopeni, la întoarcerea în țară, și dus la spitalul penitenciarului Jilava pentru a executa o pedeapsă de 12 ani de închisoare pentru un viol comis în 2008 în România, pedeapsă dictată de instanță anul trecut, relevă documente oficiale analizate de Profit.ro.
30 iulie - Maraton Profit News TV: Inteligența Artificială în Economie. Parteneri: Garanti BBVA, Gomag.
Mai mult, documentele citate ridică îndoieli cu privire la faptul că inginerul ar fi lipsit permanent din țară în perioada iulie 2018 – aprilie 2020, fiind menționată prezența sa în persoană în sala de judecată a Curții de Apel Ploiești, pe data de 18 aprilie 2019, la primul termen al apelului declarat de el la sentința de condamnare în primă instanță pentru viol.
"Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut aceea că petentul condamnat, în perioada 19-30 august 2008, prin constrângerea victimei minore (...), aflată în ocrotirea sa, a întreținut la domiciliul din (...) un raport sexual cu aceasta, în urma căruia a rezultat nașterea unui copil, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzute de art. 218 alin. (1) alin. (3) lit. a) și c) Cod penal", se arată în motivarea unei decizii de la începutul lunii iunie 2020 a Judecătoriei Ploiești, prin care aceasta a respins o cerere din mai 2020 a lui Pușcașu de redeschidere a procesului penal, acesta justificând-o prin aceea că "a fost judecat în lipsă fără să aibă cunoștință de procesul penal, fără să aibă posibilitatea să se apere efectiv".
Potrivit sursei citate, fapta de viol a fost denunțată doar în 2009, după ce victima născuse, chiar de către reprezentanții maternității unde avusese loc nașterea. Aceștia au anunțat Poliția, care a deschis dosar de urmărire penală, ulterior având loc audierea victimei și a mamei acesteia. Alături de mărturia victimei, principala probă din dosar a fost testul ADN, necontestat de inculpat.
Pușcașu a fost însă trimis în judecată pentru viol abia după 8 ani, în noiembrie 2017. Condamnarea a fost pronunțată în 2019, fiind dictată pedeapsă maximă prevăzută de lege, de 12 ani de închisoare. Cu totul neuzual, dosarul penal principal de fond al speței nu este disponibil pe portalul instanțelor de judecată al Ministerului Justiției.
În apărarea sa, inginerul a susținut la proces "că tot materialul probator a fost infirmat de către martorii audiați, cu excepția celor două martore care au înțeles să nu dea declarații, singura probă fiind proba ADN, pe care nu a contestat-o, dar îi ridică semne de întrebare cu privire la probele biologice din care a reieșit rezultatul că fata lui nu e fata lui, dar nepoata este fata lui". Avocatul său ceruse achitarea în baza principiului in dubio pro reo, "cu reținerea stării de beție".
CE SE ȘTIA ÎN MOD PUBLIC PÂNĂ ACUM Presa libiană, preluată ulterior de cea internațională, inclusiv de cea românească, a relatat în urmă cu aproape 2 ani că, pe 14 iulie 2018, 4 ingineri care lucrau la exploatarea petrolieră El-Sharara din Libia, din care 3 libieni și unul român, au fost răpiți și duși într-un loc necunoscut de către o grupare armată neprecizată, doi dintre libieni fiind ulterior eliberați.
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) de la București a transmis ulterior, în aceeași zi, că, prin Ambasada României în Libia, relocată la Tunis, are în atenție cazul cetățeanului român și că la nivelul ministerului a fost activată Celula de Criză a MAE care a demarat, în regim de urgență, efectuarea unor verificări pentru stabilirea situației de fapt.
"Având în vedere specificul operațiunilor și situația din Libia, procedurile de verificare pot fi de durată", preciza MAE, care adăuga că reiterează "recomandarea ca tratarea în spațiul public a elementelor privind acest caz să fie făcută cu toată precauția, dată fiind situația de securitate de pe teritoriul Libiei". Din cauza războiului civil în desfășurare, pentru Libia, MAE a instituit încă din 2015 nivelul maxim de alertă: "Pericol major - Părăsiți imediat zona sau țara!".
”La ora actuală situația din Libia este extrem de complicată. Există un număr foarte mare de formațiuni militare și paramilitare care-și dispută cea mai importantă resursă: controlul asupra petrolului. Celula de criză are, în primul rând, rolul să ne confirme dacă românul este ostatic sau dacă a fost eliberat și care dintre grupări va recunoaște răpirea sa. Din acest punct de vedere, contăm foarte mult pe autoritățile libiene, așa cum pot ele, în măsura posibilităților, și, în al doilea rând, pe consultările cu aliații din zonă pentru a vedea în ce măsură se verifică această știre și, dacă da, cine o deține pentru a putea să elaborăm un plan de acțiune”, declara, la Digi24, ministrul de Externe de atunci, Teodor Meleșcanu.
Câmpul petrolier El-Sharara este operat de compania petrolieră de stat a Libiei, National Oil Corporation (NOC), prin subsidiara sa Akakus Oil Operations, în parteneriat cu grupurile europene Repsol, Total, OMV și Equinor, fost Statoil, și a fost descoperit în 1980 de către Rompetrol, pe atunci deținută de statul român, făcând obiectul faimoasei creanțe Libia, pentru rambursarea căreia Ministerul Finanțelor Publice de la București se judecă încă cu moștenitorii omului de afaceri Dinu Patriciu, decedat în 2014.
După o lungă perioadă de tăcere pe acest subiect, la finalul lunii martie 2020, NOC a transmis un comunicat în care a anunțat eliberarea celor doi ingineri, fără a furniza detalii despre împrejurările în care au avut loc răpirea și eliberarea acestora. Comunicatul a fost preluat pe larg în presa românească. Cu această ocazie a fost făcută publică și o înregistrare video cu cei doi, făcută la scurt timp după eliberare:
Imagini pot fi văzute AICI
CE NU SE ȘTIA În noiembrie 2018, într-un comunicat public neremarcat la acea dată de presa română, compania petrolieră de stat a Libiei, NOC, a dezvăluit numele inginerului român răpit, Valentin Laurențiu Pușcașu (46 de ani), și pe cel al colegului său de captivitate, libianul Ashraf Msallam, precizând că ambii lucrau pe perimetrul El-Sharara pentru Akakus Oil Operations, subsidiară a NOC. Mai mult, în comunicat se preciza că CEO-ul NOC, Mustafa Sanalla, se întâlnise recent cu consulul român în Libia, Adrian Brâncoveanu, pentru a discuta măsurile luate pentru eliberarea celor doi.
Ulterior, în aprilie 2019, potrivit documentelor oficiale analizate de Profit.ro, în timp ce era judecat apelul la condamnarea pentru viol, partenera de viață a lui Pușcașu (alta decât cea din momentul faptei pentru care a fost condamnat) a cerut în instanță declararea judecătorească a morții acestuia. Sursa citată arată că, potrivit declarației femeii, inginerul român plecase la muncă în Libia chiar în luna în care fusese răpit, respectiv iulie 2018, și că, cu o zi înainte de răpire, pe 13 iulie, Pușcașu vorbise la telefon cu ea, spunându-i că vrea să se întoarcă în țară cât mai repede întrucât îi este frică din cauza situației de acolo, mulți străini fiind răpiți și uciși de către teroriști.
"În motivare, reclamanta (...) a arătat, în esență, că în anul 2012 a început o relație de uniune consensuală cu pârâtul, urmând a se căsători în anul 2018, locuind împreună în Spania, până în luna martie 2017, când au revenit în România pentru ca pârâtul să își rezolve unele probleme personale. A susținut că, în luna iulie 2018, pârâtul a plecat să lucreze, cu contract de muncă, în Libia, Africa, fiind inginer petrochimist și la data de 13.07.2018 au avut ultima convorbire telefonică, când i-a comunicat că dorește să revină în țară cât mai repede pentru că acolo unde se afla a început războiul, foarte mulți străini au fost răpiți și uciși de organizații teroriste și că îi este foarte frică. A învederat că de atunci nu a mai primit niciun semn de viață de la pârât până când Ministerul Afacerilor Externe din România i-a adus la cunoștință că a fost răpit, în spațiul public apărând și o înregistrare în care acesta era în mâinile teroriștilor. A menționat că, de la acea dată, ministerul nu mai are informații dacă mai este în viață. A afirmat că a formulat cererea (de declarare judecătorească a morții – n.r.) ca unică soluție legală, deoarece a dorit să se întoarcă în Spania, însă, fără acordul pârâtului, copiii nu pot trece frontiera de stat. A precizat că în România nu are venituri și locuiește împreună cu copiii la părinții pârâtului, depinzând de tatăl acestuia, în vreme ce în Spania lucrează ca traducător autorizat, are o locuință în proprietate și copilul cel mare urmează cursurile școlare, necunoscând foarte bine limba română. A arătat că este incident cazul special de declarare judecătorească a morții, deoarece pârâtul a dispărut într-o zonă de război, fiind răpit de o organizație teroristă, și de aproape zece luni nu mai are indicii că ar mai fi în viață", se afirmă în documentele de la instanță.
Potrivit aceleiași surse, însă, la circa 7 luni de la depunerea cererii, pe 7 noiembrie 2019, partenera de viață a inginerului român a renunțat la judecata procesului, retrăgându-și solicitarea de declarare judecătorească a morții lui Pușcașu.
În aceeași lună, cu o săptămână înainte, în mediul online începuse să circule o nouă înregistrare video cu cei doi răpiți din Libia, preluată de publicația specialelibia.it. Înregistrarea este datată ca fiind făcută cu mai bine de un an înainte, pe 30 octombrie 2018.
"MAE urmărește cu maximă atenție toate elementele care apar în spațiul public referitoare la acest subiect. Prin urmare, MAE are cunoștință de materialul video apărut pe portalul menționat de dumneavoastră, acesta fiind preluat din alte surse și republicat, dar care nu relevă informații de noutate. În context, Ministerul Afacerilor Externe reiterează precizarea că particularitățile situației în care se află cetățeanul român impun păstrarea confidențialității asupra acțiunilor în derulare și recomandă ca tratarea elementelor privind acest caz în spațiul public să se facă cu toată precauția, dat fiind caracterul sensibil al acestuia", au declarat atunci, pentru Profit.ro, reprezentanții MAE.
Aceștia au mai transmis că celula de criză interinstituțională care gestiona situația cetățeanului român în cauză continua eforturile, prin instituțiile sale componente și potrivit competențelor fiecăreia, pentru eliberarea cetățeanului român. "În acest sens, celula de criză lucrează în regim de permanență și întreprinde toate demersurile posibile de cooperare atât cu autoritățile libiene care au în competență soluționarea cazului, cât și cu partenerii internaționali ai României, în vederea gestionării situației", a precizat atunci ministerul, la solicitarea Profit.ro.
Pe de altă parte, informațiile Profit.ro arată că Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a dispus arestarea lui Valentin Laurențiu Pușcașu în decembrie 2016, sub acuzația de viol. Arestarea fusese dispusă în lipsă, Pușcașu aflându-se în Spania în acel moment.
Dispoziția de arestare a Parchetului a venit extrem de târziu, la 8 ani de la comiterea faptei și la 7 ani de la declanșararea urmăririi penale în această speță. De altfel, întârzierea a fost subliniată chiar și de către inculpat, potrivit documentelor de la instanță, acesta arătând la proces că "nu își explică de ce organele de urmărire penală nu au soluționat cauza" în atâția ani, "însă acum, în câteva săptămâni, s-a realizat acest lucru, acest fapt ridicându-i multe semne de întrebare" și adăugând că "nu își explică tergiversarea procesului".
Pușcașu a revenit în țară în martie 2017 și a fost băgat în arest în iunie, măsură preventivă înlocuită însă ulterior, după numai 6 zile, cu cea a controlului judiciar, care și ea a fost între timp înlăturată, în noiembrie 2017. În aceeași lună în care asupra sa nu mai acționa nici o măsură preventivă, inculpatul a fost trimis în judecată pentru viol.
Scos de sub controlul judiciar, Pușcașu a putut să plece la muncă în Libia în prima parte a lunii iulie 2018, de unde s-a anunțat că a fost răpit pe 14 iulie 2018. Până să plece din țară, se prezentase la toate termenele de judecată, ultimul în acest sens fiind cel din 21 iunie 2018.
Procesul penal și-a urmat cursul, iar inginerul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare prin sentința penală nr. 241 din data de 12.02.2019 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 925 din data de 23.10.2019 a Curții de Apel Ploiești. În plus, a fost obligat să îi plătească victimei daune morale de 50.000 de euro.
Ulterior, Pușcașu a făcut apel, iar la termenul din 18 iunie 2019 al apelului, la aproape un an de când se anunțase răpirea lui, instanța a încuviințat cererea avocatului său de emitere a unei adrese către Ministerul Afacerilor Externe (MAE), pentru ca ministerul "să comunice relații cu privire la situația inculpatului în sensul de a preciza dacă a făcut sau nu parte din organizația teroristă din Libia". Cererea fusese formulată în baza prevederii din Codul de procedură penală care stipulează că "În cazul în care informațiile clasificate sunt esențiale pentru soluționarea cauzei, instanța solicită, de urgență, după caz, declasificarea totală, declasificarea parțială sau trecerea într-un alt grad de clasificare ori permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului".
La următorul termen, din 18 iulie 2019, "au fost depuse înscrisurile cu caracter secret solicitate Ministerului Afacerilor Externe" cu privire la situația inculpatului, însă ulterior, în octombrie, instanța a decis că aceste înscrisuri "nu sunt esențiale pentru soluționarea cauzei", potrivit documentelor de la dosar. Apelul lui Pușcașu la sentința de condamnare a fost respins de instanță pe 23 octombrie 2019.
Valentin Laurențiu Pușcașu a fost reținut pe 12 aprilie 2020 pe aeroportul Otopeni, la întoarcerea în țară din Libia după eliberare, fiind dus la spitalul penitenciarului Jilava, se mai arată în document, în condițiile în care, la acel moment, era în vigoare starea de urgență declarată pentru combaterea pandemiei COVID-19. Potrivit portalului instanțelor, din penitenciar, acesta a demarat mai multe căi extraordinare de atac împotriva sentinței de condamnare, respectiv apel împotriva deciziei de respingere a cererii sale de rejudecare a procesului penal, apel împotriva respingerii unei contestații în anulare anterioare, plus o excepție de neconstituționalitate, cu obiect neprecizat. De asemenea, a făcut o plângere cu privire la regimul de executare a pedepsei.
SEMN DE ÎNTREBARE Toate informațiile disponibile relevă faptul că Pușcașu ar fi fost răpit în Libia pe 14 iulie 2018 și eliberat din captivitate pe 30 martie 2020, revenind în România pe 12 aprilie 2020, când a fost și reținut și dus la spitalul penitenciarului Jilava, de unde a fost ulterior transferat la penitenciarul Mărgineni. Ar fi lipsit, deci, din România, în intervalul 14 iulie 2018 – 12 aprilie 2020.
Însă în motivarea deciziei de la începutul lunii iunie 2020 a Judecătoriei Ploiești, prin care aceasta a respins cererea din mai 2020 a lui Pușcașu de redeschidere a procesului penal, se afirmă în 3 locuri că condamnatul ar fi fost prezent fizic în persoană pe 18 aprilie 2019 la Curtea de Apel Ploiești la termenul din acea dată al judecății apelului său la sentința de condamnare în primă instanță, din februarie 2019, ceea ce reprezintă o contradicție, el neputându-se afla concomitent în captivitate în Libia și într-o sală de judecată din România:
1. "Tot în legătură cu acest aspect, suplimentar, Curtea de Apel Ploiești a mai constatat și faptul că la termenul de judecată din data de 18.04.2019 inculpatul P.V.L. a fost prezent în sala de judecată și a luat termen în cunoștință, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 353 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit cărora „partea sau alt subiect procesual principal prezent personal la un termen nu mai sunt citați pentru termenele ulterioare chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre termene, cu excepția situațiilor în care prezența acestora este obligatorie”."
2. "În continuare, instanța reține faptul că, după pronunțarea sentinței penale nr. 241 din data de 12.02.2019 (de condamnare în primă instanță – n.r.), petentul, prin avocat, a formulat apel. Instanța de apel a fost sesizată la data de 14.03.2019 și a fixat primul termen de judecată la data de 18.04.2019, iar la acest termen s-a prezentat petentul, care a formulat o cerere de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare".
3. "Pe de altă parte, Curtea a mai constatat faptul că, din actele dosarului, respectiv încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, rezultă că petentul condamnat a fost prezent la acel termen de judecată când a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja un avocat, așa încât în raport de dispozițiile art. 353 alin. (2) Cod de procedură penală a primit termen în cunoștință, prezența sa nefiind obligatorie la judecarea cauzei. S-a reținut că nu este întemeiată susținerea invocată în calea de atac extraordinară, în sensul că petentul ar fi fost răpit în cursul lunii iulie 2018, când cauza se afla la instanța de fond".
Afirmațiile din motivarea instanței despre prezența lui Pușcașu în persoană în sala de judecată a Curții de Apel Ploiești pe 18 aprilie 2019 sunt cu atât mai ciudate cu cât, la mai puțin de o săptămână după, pe 24 aprilie 2019, partenera de viață a lui Pușcașu a înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești cererea de declarare judecătorească a morții acestuia menționată și mai sus, cu motivarea că Pușcașu "(...) a dispărut într-o zonă de război, fiind răpit de o organizație teroristă, și de aproape zece luni nu mai are indicii că ar mai fi în viață", după ce "Ministerul Afacerilor Externe din România i-a adus la cunoștință că a fost răpit, în spațiul public apărând și o înregistrare în care acesta era în mâinile teroriștilor".
În replică, Pușcașu a susținut că "în timpul soluționării căii de atac a solicitat instanței de apel să se constate lipsa de procedură având în vedere situația sa, instanța de control judiciar reținând în mod greșit că a avut termen în cunoștință, față de împrejurarea că a fost răpit în iulie 2018, când dosarul se afla pe rolul Judecătoriei Ploiești".
Instanța a respins însă această susținere a inculpatului.
"Astfel, în ceea ce privește atât presupusa imposibilitate de prezentare în cursul judecării cauzei în apel, deși petentul a fost prezent în fața instanței de apel la primul termen de judecată (pe 18 aprilie 2019 – n.r.), când a solicitat termen în vederea angajării unui apărător, cât și încunoștințarea instanței sub acest aspect, petentul a avut deschisă calea contestației în anulare pe care a și promovat-o. Totodată, pe calea apelului, petentul condamnat a avut posibilitatea să invoce ca motiv de nelegalitate aceleași aspecte, respectiv imposibilitatea de prezentare în cursul judecății în primă instanță, însă se constată că această critică nu a făcut obiectul motivelor de apel. În cazul în care sentința penală a rămas definitivă în fața instanței de apel, prin soluționarea apelului declarat și de către petentul condamnat, care a avut cunoștință de proces, dar a lipsit în mod nejustificat de la judecarea cauzei (fiind prezent la primul termen de judecată în apel), ulterior promovând și o contestație în anulare soluționată prin pronunțarea unei soluții de respingere, cererea de redeschidere nu poate fi primită, fiind inadmisibilă și din această perspectivă. Împrejurarea menționată este determinată de faptul că petentul a avut posibilitatea să invoce aceste aspecte pe calea apelului, și respectiv, a contestației în anulare, iar formularea unei noi cereri având ca obiect redeschiderea procesului penal, apare ca fiind făcută tocmai cu scopul de a obține pe orice cale o rejudecare în fond a cauzei, nemulțumit fiind de condamnarea pronunțată", a statuat instanța.
Profit.ro a contactat Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Afacerilor Externe, pentru a încerca să lămurească contradicția. Niciun răspuns nu a fost primit până în momentul publicării acestui articol.
