Era o zi din acelea în care, pur și simplu, nu găsești nimic interesant de scris. Viața reală de ziarist nu e atât de palpitantă ca în filme. Nu umbli prin teatrele de război, mânjit pe față cu cărbuni, și nici nu te rostogolești prin paturile hotelurilor de cinci stele cu văduve miliardare între două vârste, care ulterior îți dezvăluie secretele teribile ale familiilor lor celebre. Nimic din toate astea. Dai câteva telefoane și vorbești cu oameni importanți, în timp ce te bâlbâi emoționat, încercând să obții niște informații, primești comunicate scrise prost, pe care le publici într-un stil la fel de bolovănos, sau cauți prin arhive până găsești vreo schimbare prin legi.
Musca se agitase o vreme, iar acum se odihnește pe perete. Copilul tot încearcă s-o nimerească cu o flegmă, în timp ce maică-sa rumegă, impasibilă, o gumă. Dacă se apropie la mai mult de un metru, insecta se ridică, dar se reașază după câteva secunde și se scarpină cu piciorul în cap, ca Chuck Norris. Copilul n-are de ales. Trebuie să-și regleze scuipatul de la distanță
Astăzi la BVB s-au realizat transferuri speciale de 21,34 milioane lei, mai mult decât în piața reglementată. Ședința amintește de anul trecut, când multe zile piața deal însuma valori superioare celor de pe segmentul regular.
Țâr țâr țâr. Sună telefonul. Mă aplec și-l iau de jos. - Cu respect, domnu' Liviu! Am frisoane când aud cuvântul "respect" în gura oamenilor de afaceri. De câte ori își exprimă considerația față de mine, îmi cer câte ceva.
- Opriți, mă, ăla, că mă duc până la wc. L-au oprit și cineva a aprins lumina. În cameră era cald și fumul de țigară dansa ca un norișor murdar peste capetele tuturor. Dar și așa se simțea mirosul de șosete nespălate.
Ca să fiu sigur că-i stric ziua, trântesc portiera, apoi mișc de câteva ori din oglindă. Pânza se întinde și se ascute la est și la vest, ca harta României, dar nu se rupe. N-a prins nimic în dimineața asta. Nu-l văd, dar știu că e acolo, ascuns în oglinda mea.
"Îmi place să cred că sunt genul de femeie care arată mai bine dezbrăcată decât îmbrăcată și nu mă refer la faptul că mă îmbrac prost. Pentru mine lenjeria intimă e foarte importantă și trebuie să spună o poveste. Nu am mereu aceleași piese, caut lucruri deosebite, care nu se repetă și care transmit ceva", mărturisea în 2011, într-un ziar, cea care a fost aleasă acum de Victor Ponta să se ocupe de garderoba turismului românesc.
Mă simțeam inutil ca un prezervativ în poșeta unei lesbiene. Venisem pentru două zile la țară să-mi clătesc gândurile, când am aflat că s-a redeschis vechiul bar din sat. Treceam printr-o perioadă proastă și n-aveam chef să vorbesc cu nimeni, dar tentația de a revedea un loc de care mă legau atîtea amintiri a fost mai puternică decât nevoia mea de singurătate. Barul era aproape plin cu tineri gălăgioși pe care nu-i cunoșteam. Nici numele noului proprietar nu-mi spunea nimic.
Închid ochii și strâng tare mânerul scaunului. Centura îmi intră în burtă. Urmează să decolăm, e primul meu zbor, avionul e minuscul și cu elice, dar nu asta e cel mai grav. Pe comandant îl cheamă Vartolomei. Simt miros de colivă în numele lui. De biblie, de vechi. Miros de tragedie. Un prieten zburase și el pentru prima oară cu o lună în urmă și pe comandantul lui îl chema Grigore.
- Ia zi, băi Liviule, că tu mai umbli prin lume, tu mai auzi. Ce zice, mă, lumea, de mine? De unde are, mă, Mormoloc ăsta de toate, că el n-are servici, nevastă-sa n-are servici, dar fetele lui e îmbrăcate după reviste.
Deputatul Iulian Iancu, președinte al Comisiei de Industrii din Camera Deputaților, este suspectat că și-a traficat influența pe lângă fostul director al Transelectrica Horia Hăhăianu. Asta pentru ca o companie care avea contracte cu Transelectrica să plătească deplasarea mai multor susținători ai PSD, din Bacău, la mitingul electoral organizat de PSD pe Arena Națională, pe 17 octombrie 2012, atunci când au fost oficial lansați candidații formațiunii. Încrengăturile duc la fostul judecător CCR Toni Greblă și finul acestuia, controversatul afacerist Ion Bîrcină.
Femeia a coborât din dreapta șoferului, s-a uitat la fundul strivit al mașinii mele și s-a scărpinat în cap, a pagubă, cu smartfonul. Bara căzuse într-o rână, pe asfalt, și numărul, din care mai rămăsese doar DB 18 H, atârna nefiresc, ca o ureche ruptă. - Sunteți din Dobrogea?
Nu mult după miezul nopții, oamenii au început să iasă din casele cufundate în beznă tăcuți și încruntați, ca niște fantome, trăgând după ei genți mari și pungi umflate.
Traficul pe aeroportul internațional "Avram Iancu" din Cluj-Napoca a crescut în primul semestru din 2015 cu 30% față de perioada similară a anului trecut.