Trăim bine pe credit și suntem într-o recesiune mascată. Trebuie să se umble la taxele existente, nu să vină cineva cu miracole, a spus într-un interviu acordat Profit.ro, Dan Manolescu, șeful Consiliului Consultanților Fiscali din România, un fiscalist de top al țării, cu carieră și în privat și în Ministerul Finanțelor.
R: Ați văzut propunerile de taxe care ar fi făcute de următorul executiv. Care v-a atras atenția?
Dan Manolescu: Dacă discutăm de lucruri care sunt un pic ciudate, aș începe cu creșterea de impozit pe profit și pe dividende. Nu știm de când. La impozit pe profit, cel mai probabil 1 ianuarie 2026, pentru că în interiorul anului nu prea se poate modifica impozit pe profit. La dividende s-ar putea aplica mai din timp, dacă s-ar separa impozitul pe dividende de celelalte cote de la impozitul pe venit. Altfel, dacă mergem pe ideea că toate cotele se măresc la 16%, trebuie să avem o intrare în vigoare de la 1 ianuarie 2026.
Aceste măsuri nu ar produce banii în acest an.
Altă măsură, taxarea inversă. E un subiect despre care se tot discută, dar nu poate fi aplicată de către România, în primul rând pentru că Directiva care stabilea un astfel de mecanism de taxare inversă generalizată nu mai e în vigoare și nu mai prevede această posibilitate de la 31 ianuarie 2022.
Deci, unu, în măsura în care România și-ar dori să aplice un astfel de mecanism, oricum nu ar putea să o facă și, doi, ar fi un experiment foarte riscant.
R: Din ce zonă a venit propunerea acesta?
Dan Manolescu: E o idee pe care o promovează foarte tare colegul nostru Gabriel Biriș, care consideră că e o măsură care ar putea produce un efect bugetar benefic. Doar că modul în care prezintă această argumentație nu ține cont de realitatea economiei din România și nici de faptul că o astfel de măsură nu a fost aplicată de niciun stat membru până acum. Ne-am propune noi să o testăm. Nu cred că este momentul să o facem și nu cred că ne-ar ajuta. Ar fi un experiment nu prea riscant.
R: În ce constă riscul?
Dan Manolescu: În primul rând, un astfel de mecanism presupune că toate TVA-urile pe care statul le încasează vor veni de pe relația business-to-consumer. Toate încasările pe care statul le are acum pe lanțul de livrare a bunurilor, toate acele sume, în mare măsură, dispar. Există niște plafoane până la care acest mecanism de taxare inversă nu se aplică. Adică poate pe alte zone se mai încasează ceva sume, pentru că directiva prevedea un plafon de 17.500 euro ca și sumă de la care s-ar aplica acest mecanism. Deci, practic, pentru plăți mai mici, ar mai exista încasări de la întreprinderi, însă marea parte a încasărilor ar veni de la zona de retail.
Or, știm foarte bine că România are o mare problemă cu emiterea de bonuri fiscale și cu colectarea de TVA fix în această zonă de retail. Prin urmare, ar fi un efect asupra încasărilor pe termen scurt, pe care cred că România n-ar putea să-l acopere din alte surse. S-ar crea un gol de încasări în buget, care ar fi generator de mari probleme pe termen scurt și mediu. E un mecanism neîncercat de nimeni, neaplicat de nimeni. S-ar crea un experiment pe care nu știu dacă România și-l permite.
R: Faceți un scenariu. Cum ar fi dacă România ar aplica taxare inversă generalizată?
Dan Manolescu: Așa cum spuneam, un astfel de mecanism presupune că toate tranzacțiile între companii înregistrate în scopuri de TVA nu mai presupun plata efectivă a TVA. De aici vine argumentul că, în această situație, s-ar pierde interesul celor care acum fac evaziune cu TVA. Însă tentația s-ar muta foarte mult în zona de retail. În acel moment, un retailer de la capătul lanțului de vânzare are la dispoziție tot TVA-ul aferent întregii valori adăugate, ceea ce poate crește foarte mult tentația de fraudă în acel loc. Și atunci, pierderile pentru buget ar putea fi semnificative, chiar dacă nu mai apar pe lanț, ci la capătul acestuia.
R: Unele dintre sursele mele zic că statul e aproape de incapacitate de plată, neconfirmat oficial. Care vedeți că ar fi soluțiile, având în vedere că sunteți un fiscalist recunoscut?
Dan Manolescu: Din păcate, când avem astfel de probleme, apar soluții de avarie. Îmi aduc aminte de ele, în ultimii 10–15 ani, în perioada post-criză, prin 2012, a fost introdus TVA la încasare. Inițial, ca o solicitare a mediului de afaceri, care îl considera o măsură benefică. Ulterior, prin modalitatea de aplicare, nu a mai fost atât de benefică, ci a fost, de fapt, o povară pentru mediul de afaceri. Toată lumea considera că unde trebuia să ajute mediul de afaceri, mai rău a creat probleme.
Ulterior a apărut, în 2014, impozitul pe construcții, iarăși ca un experiment și ca o metodă de a colecta niște bani. Ulterior au venit alte măsuri: am avut mutarea contribuțiilor sociale de la angajator la angajat, ulterior SAF-T-ul, ulterior impozitul pe cifra de afaceri. Iarăși s-a reinventat impozitul pe construcții.
Și în trecut, printr-o mare diversitate de astfel de măsuri, când a fost nevoie de bani, s-a încercat apelarea la tot felul de soluții miraculoase, care au fost prezentate ca fiind generatoare de încasări peste noapte. Dar, de fapt, s-a dovedit că mai rău au generat probleme decât au rezolvat. Cred că în momentul actual, având în vedere că situația e cum e și încasările la buget nu acoperă toate cheltuielile, trebuie să ne bazăm pe sursele clare și tradiționale. De exemplu, avem deja instrumente implementate — e-factură, e-transport, SAF-T, case de marcat. Acestea trebuie folosite pentru a identifica frauda exact acolo unde apare.
Prin e-factură, ANAF știe exact ce facturi a emis fiecare agent economic. Poate verifica dacă TVA-ul generat în urma tranzacțiilor dintr-o lună a fost declarat și plătit. Dacă pe 25 ale lunii TVA-ul nu apare în decont, ANAF are posibilitatea să meargă imediat în control și, dacă este cazul, să dezactiveze codul de TVA al firmei respective. Statul are aceste instrumente la dispoziție și poate scoate din piață operatorii economici care nu sunt corecți.
R: De ce ar fi nevoie de o creștere de cote? Am înțeles că mergem pe taxele normale. Dar de ce?
Dan Manolescu: Pentru că am ajuns în situația în care, după majorarea de pensii de anul trecut, cam la trei luni de zile să avem încasările din impozite și contribuții, care sunt încasări fiscale uzuale, toate aceste venituri să fie acoperite integral de cheltuielile cu salarii, pensii și dobânzi. Practic, statul, toate celelalte sume pe care le are de cheltuit, le cheltuie în deficit. Așadar, măsurile care au fost luate pe creșterea salariilor și a pensiilor au fost mult peste posibilitățile pe care România le are de plată pentru astfel de sume, din veniturile pe care le realizăm.
R: Nu se poate fără creșteri de taxe?
Dan Manolescu: În această situație, fie reducem cheltuielile — ceea ce pare că e foarte greu. Se vede că toate aceste discuții pe care le vedem în zona politică nu par să ia în calcul această posibilitate de a avea, eventual, o reeditare a ceea ce am avut în 2010 cu tăierea de salarii. Cât despre pensii, am văzut că atunci nu s-a putut, deși s-a încercat. Prin urmare, dacă astfel de măsuri nu se pot aplica din punct de vedere politic, din cauza costului electoral, pare că singura soluție pe care autoritățile o au pentru a avea surse de bani la buget este să crească taxele.
R: Și asta înseamnă că un punct procentual la TVA ar rezolva toate problemele?
Dan Manolescu: Aici trebuie să discutăm și să vedem exact cât ar trebui să fie de mare creșterea la TVA în această situație, ca să acopere acele cheltuieli. N-am văzut încă exact locurile pe care autoritățile le-au identificat ca posibile pentru tăieri. Se poate, fără să se crească taxele, să se taie doar cheltuielile — să zicem, cele care nu sunt neapărat obligatorii? Mă îndoiesc. Pentru că sumele despre care se discută — de ordinul a 30–40 de miliarde — nu cred că pot fi acoperite doar din tăieri de cheltuieli. Până la urmă, sumele sunt foarte mari. Deficitul pe care trebuie să-l atingem presupune o ajustare foarte amplă și, ca atare, cred că soluțiile trebuie să vină cumva într-o combinație de creștere de venituri și reducere de cheltuieli.
R: Care credeți că ar fi impactul social, totuși, al unor creșteri de taxe? Mai ales pe TVA?
Dan Manolescu: Asta înseamnă inflație, înseamnă cost al vieții mai mare. În funcție de cât e de mare creșterea, efectul asupra inflației e mai mare sau mai mic. E clar că afectează creșterea economică. Orice creștere de taxe afectează creșterea economică. Deja, România are o creștere economică izolată. S-ar putea să intrăm în recesiune. Dacă nu suntem deja, din punct de vedere al fundamentelor. Pentru că atâta vreme cât noi, anul trecut, am avut un deficit de 9% și o creștere economică doar de 0,9%, este evident că, fără acel impuls fiscal pe care statul l-a dat prin deficit, economia României ar fi fost deja în recesiune. Odată cu reducerea acestui impuls fiscal — reducerea sumelor pe care statul le pune în economie — am putea vedea, de fapt, realitatea economiei românești.
R: Deci acum trăim pe credit și avem impresia că trăim bine?
Dan Manolescu: Absolut. Toate acele sume pe care le împrumutăm și le punem în economie au un stimulent asupra creșterii economice. Dar dacă o persoană care primește o transfuzie de sânge crește în greutate doar cu un kilogram, dacă are o problemă gravă de sănătate, trebuie operată, pentru că undeva pierde sânge. Cred că asta e exact ceea ce se întâmplă și cu economia românească.
Carieră profesională Dan Manolescu
Tax Partner, Soter & Partners (din 2001), anterior KPMG (1997–2000)
Consultant Fiscal și Auditor Financiar (din 2007/2008)
Secretar de Stat la Ministerul Finanțelor (2013–2015), responsabil de rescrierea Codului Fiscal și a Codului de Procedură Fiscală (în vigoare din 2016)
Membru în diverse consilii de administrație: OMV Petrom, CEC Bank, EXIMBANK, FNGCIMM
Eisenhower Fellow (2016)
Rol în structuri profesionale
Președinte al Camerei Consultanților Fiscali (din 2007) — lider al unei organizații de referință în domeniul fiscal românesc
Reprezentant al Camerei în foruri internaționale, ca Confederația Fiscală Europeană
