Prețul gazelor va fi plafonat până la 28 februarie 2022 la 68 de lei/MWh atât pentru consumatorii casnici, cât și pentru cei industriali. În prezent, prețul gazelor furnizate în luna decembrie este de 90 de lei/MWh, cu o pătrime mai mare decât viitorul preț reglementat.
Statul român ar putea încasa anul viitor pentru fiecare MWh de gaz comercializat în România sume mai mari cu 38% din impozitul pe veniturile din liberalizarea prețului gazelor, guvernul intenționând să majoreze impozitarea respectivului domeniu. Astfel, companiile producătoare de gaze ar putea plăti, începând cu 1 ianuarie, un impozit special din veniturile suplimentare obținute din liberalizarea prețului gazelor mai mare, cotele de impozitare urmând a ajunge și peste 90%, în loc de 60-80% în prezent.
Prețul gazelor produse intern s-a majorat cu 50% din momentul liberalizării, o scumpire similară fiind înregistrată și de prețul de pe piața austriacă, în funcție de care sunt calculatele redevențele în România. Guvenanții susțin că este inexplicabilă această scumpire, în condițiile în care “nu s-a schimbat” nimic. Realitatea îi contrazice însă, pe piața internă, principala variabilă care s-a modificat din momentul liberalizării a fost fiscalitatea, care s-a majorat în repetate rânduri, partea statului crescând de la 5 la 28 de lei/MWh.
Oricine vizita marți Parlamentul României și asista la ședințele a două comisii, cea pentru industrii și cea de buget-finanțe, ar fi fost uimit să constate că există două Românii total diferite, descrise, paradoxal, de doi parlamentari, ambii membri ai coaliției de guvernare. Potrivit unuia dintre aceștia, prețul gazelor din România s-a majorat cu 400% de la liberalizare, ajungând să fie mai mare decât cel de pe bursa de specialitate vieneză. Potrivit celuilalt, gazul din România este cu 25% mai ieftin decât cel tranzacționat pe Central European Gas Hub (CEGH) din Austria, în funcție de care este în prezent stabilită redevența în România.
Membrii Comisiei de Industrii a Camerei Deputaților se tem că România va pierde 15 miliarde de dolari, în opinia lor, forma amendamentului votată în plen, care ar fi trebuit să garanteze stabilitatea și predictibilitatea regimului fiscal aplicabil operatorilor offshore din Marea Neagră, instituind nu înghețarea impozitării pe întreaga perioadă de exploatare, ci exceptarea de la supraimpozitarea promovată de Legea offshore.