Autori

Industria ospitalității nu înseamnă pentru această țară nimic altceva decât sporadice momente de mândrie, scurte vacanțe atunci când nu avem altceva de ales și trebuie să le petrecem acasă și propagandă electorală fără niciun fel de acoperire pentru politicieni aflați în perioade de campanie.

Se vorbește aprins despre deschiderea turismului în toate țările europene, cu o tușă mai pronunțată la noi in țară pentru ca nouă ne place să discutăm, să dezbatem mai degrabă decât să trecem la acțiune. În plus, noi am dovedit în timp că nu prea știm să luăm deciziile bazându-ne pe consultări, bazându-ne pe argumente solide de genul facts and figures ca să nu mai spun de comunicarea decentă a deciziilor luate, ceea ce ar elimina multe din controversele ulterioare din spațiul public.

La momentul schimbării ministrului turismului Dobre cu ministrul Trif am făcut o listă prin care menționam așteptările industriei noastre față de recenta nominalizare

Am participat săptămâna trecută la o întâlnire organizată de un grup de inițiativă format din 18 asociații patronal -profesionale din turism, cu intenția de a dezbate un subiect de mare actualitate pentru turismul românesc, și anume proiectul organizațiilor de management al destinațiilor. Deși în linii mari toți cei 18 prezenți aveam cam același convingeri și diferențele de abordare erau nesemnificative, totuși discutam de o oră pe același punct peste care nu puteam trece – și anume forma parteneriatului public-privat la adresa turismului românesc.

Prin anii 1990-1995 rula cu ceva succes un film despre un prezentator meteo care este trimis, fără tragere de inimă, să facă un reportaj despre prognozarea vremii în cadrul unui festival anual. Acesta este al patrulea an când participă la „Ziua cârtiței” și nu face niciun efort pentru a-și ascunde frustrarea. Dar, când se trezește în ziua "următoare", descoperă că este din nou „Ziua cârtiței” și din nou, și din nou.