Autori

Odată, undeva într-o companie multinațională subordonata unui manager se plângea că viața ei era nenorocită și că nu mai știa cum să facă față la toate provocările cu care se confrunta zilnic. Era obosită să lupte și să se zbată tot timpul. I se părea frecvent că atunci când o problemă părea însfârșit rezolvată, apărea foarte curând o alta.

La ieșirea din cinematograful unde am văzut un film fascinant, primul comentariu al doamnei care mă acompaniase în această experiență științifico-fantastică a fost : ”loialitatatea nu le-a fost indusă”. Filmul, pe care-l recomand călduros, este “Ex Machina”. Roboții din film, un amestec între tehnică și forme feminine, nu arătau emoții în ciuda imensei palete de abilități de care dădeau dovadă în conversații. Astfel că, în ciuda respectului arătat creatorului lor, roboții nu au ezitat să..... dar ar fi păcat să vă spun.

Dacă aș pleca într-o vacanță de vreo șase luni și aș lua cu mine vreo zece cărți, una care ar fi cu siguranță prezentă e "Insuportabila ușurătate a ființei” de Milan Kundera. Deși am citit-o cu mulți ani în urmă, după ce apăruse în Franța în 1984, an în care “Cortina de Fier” despărțea cu fermitate continentul, a rămas una din cărțile care m-au atins profund și pe care o mai răsfoiesc uneori zâmbind cu tristețe

Fiecare dintre noi care a participat la conferințe a descoperit cel puțin o dată că cel mai bun timp al conferinței au fost pauzele de cafea și conversațiile în timpul acestor pauze au fost cele mai valoroase. În aceste pauze te poți întâlni cu oamenii pe care chiar dorești să îi cunoști și cu care să vorbești. În astfel de pauze am frecvent discuții valoroase și oneste în care au fost împărtășite idei interesante, puncte de vedere originale, iar gradul de atenție a fost ridicat.