Autori

Nu contează mărimea unei ferme sau alta, nu contează câți oameni își iau banii din domeniu, nu mai contează nici măcar profitul. Contează doar că agricultura suferă, deși ne tot străduim să o îmbrăcăm în haine frumoase și să-i punem cât mai mulți bani pe frunte.

Știu că una dintre soluțiile la actuala criză sanitară și la cea economică ce va urma este urmarea îndemnului clasic ”prin noi înșine”. Fără să mă gândesc la autarhie, concept imposibil chiar și în post-globalizare, cred că măcar pe alocuri putem fi autosuficienți, așa cum este cazul în domeniul agriculturii și alimentației. Așa că recenta declarație a președintelui Iohannis este un argument perfect în această chestiune.

La două luni de când a fost confirmat primul caz de infectare cu coronavirus în România ne-am întors la normalitatea pe care o știam demult. Lucrurile de actualitate încep să își piardă din importanța de moment, iar discursurile publice se îmbracă tot mai mult în haine politice.

Tare bine o să ne mai fie, tuturor; și fermierului, și mie, consumator, și IMM-istului (iertare, nu eu am inventat termenul), și statului, care ne taxează pe toți. Mă rog, pe majoritatea.

Nu pentru că nu vrea, ci pentru că nu poate să se oprească. Și, la fel ca multe alte domenii din economie, ar cam avea nevoie de o mână întinsă din partea statului. Stat care, din grabă, neștiință sau lipsă de bani, o cam trece cu vederea, ba chiar, din grabă, uneori o și încurcă.