' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3E%3C/svg%3E){kind=small}
Spin-off-ul academic reprezintă, în esență, o companie creată de cercetători sau de o universitate pentru a transforma în produse și servicii comercializabile inovația dezvoltată în mediul academic. Laurențiu Capcanaru arată că modelul este deja utilizat la scară largă în Marea Britanie, unde a devenit și o sursă importantă de finanțare pentru cercetare.
„Spin-off-ul academic este o companie înființată de cercetători sau de universități, care are ca principală caracteristică faptul că duce în economia reală inovația dezvoltată în acea universitate sau de către acei cercetători. Este un concept foarte interesant și a apărut și a fost analizat în general în Marea Britanie", a declarat Laurențiu Cǎpcǎnaru, Broker & Autor, la emisiunea Educație cu Profit de la Profit.ro TV.
Potrivit acestuia, înainte ca modelul britanic să fie preluat în România este necesară înțelegerea mecanismelor prin care funcționează și a modului în care poate fi adaptat la particularitățile locale.
În România au existat deja proiecte de acest tip, însă una dintre problemele importante a fost reprezentată de posibilitatea universităților de a participa direct la capitalul companiilor rezultate din cercetare. Până la schimbarea legislației, transferul tehnologic era principala modalitate utilizată.
„La momentul respectiv nu era clar dacǎ universitățile românești puteau participa în acționariatul spin-off-urilor. Discuția pe care am început-o atunci, în 2022, la sfârșit, era tocmai despre posibilitatea universităților de a participa în acționariat", a explicat Laurențiu Cǎpcǎnaru.
El consideră că participarea universității la capitalul companiei poate crește capacitatea acesteia de a atrage finanțare privată și expertiză managerială. În modelul britanic, cercetătorii primesc, la rândul lor, participații, în timp ce fondurile de investiții și industria privată vin ulterior cu capital și know-how pentru dezvoltare.
„Fondurile când vin, vin cu expertiză și mai ales vin cu o direcționare foarte clară, astfel încât ceea ce se cercetează și se dezvoltă să aibă o aplicabilitate foarte clară către economie. Ăsta este sistemul care a arătat că funcționează excelent", a spus el.
Datele invocate de broker indică amploarea acestui ecosistem în Marea Britanie. În perioada 2014-2025, spin-off-urile universitare au atras aproximativ 17 miliarde de lire sterline, iar numărul acestora a ajuns la circa 3.800. Printre universitățile cu cele mai multe astfel de companii se numără Oxford, Cambridge și Imperial College London.
Laurețiu Cǎpcǎnaru a dat și exemplul Nanofor Technologies, un spin-off care a ajuns la o ofertă publică inițială evaluată la 3,7 miliarde de lire sterline. El subliniază că mecanismul permite universităților să obțină venituri din exit-uri și să redirecționeze ulterior banii către cercetare.
„Avantajul este că universitatea, păstrându-și acționariatul și dezinvestind gradual, câștigă și foarte mulți bani. Bani care, la rândul lor, sunt introduși în cercetare. Un sistem care, încă o dată, merge foarte bine afară", a afirmat Laurențiu Cǎpcǎnaru.
În România, cadrul legislativ s-a modificat în 2023, prin noua lege a învățământului, care permite universităților să dețină participații în astfel de companii. Schimbarea, spune el, reprezintă un pas important către modelul utilizat în alte piețe.
„În 2023 s-a schimbat legea și prin legea nouă a învățământului există posibilitatea și este permis universităților să dețină procente în acționariatul acestor spin-off-uri. Până atunci se făcea doar transfer de tehnologie. Acesta este un lucru foarte bun pentru că așa funcționează afară", a declarat el.
Un exemplu românesc menționat de broker este 123FormBuilder, companie pornită ca spin-off al Universității Politehnica Timișoara. Compania a atras finanțare de venture capital, inclusiv de la Catalyst România, iar ulterior a fost preluată de o companie americană.
Laurențiu Cǎpcǎnaru. spune însă că modelul ar putea fi dus mai departe, printr-o participare directă și pe termen lung a universităților în acționariat.
„Eu aș vrea să văd și dacă am putea imita într-un fel sistemul britanic în care universitatea să păstreze și să aibă un procent mai mare, mai mic în acest spin-off, procentul să fie împărțit între cercetătorii direct interesați. Prezența universității înseamnă soliditate, seriozitate și implicare pe termen lung", a spus acesta.
În opinia sa, implicarea unui fond de investiții poate aduce nu doar bani, ci și o direcție comercială mai clară pentru produsul rezultat din cercetare. Astfel, capitalul privat poate accelera atât dezvoltarea companiei, cât și apropierea dintre cercetare și nevoile economiei.
Problema este însă și una de mentalitate. Laurențiu Cǎpcǎnaru consideră că trecerea de la universitatea concentrată exclusiv pe educație și cercetare către una conectată cu mediul de business reprezintă o transformare necesară, nu doar o opțiune.
„Nu se conștientizează, e și reticența, dar ce vreau să spun este că e o schimbare obiectivă. Adică nu e problema dacă ne place sau nu ne place. Nu e problema dacă vom adapta sau nu vom adapta. E o schimbare care trebuie făcută", a afirmat el.
El leagă această evoluție de conceptul „triple helix", potrivit căruia statul, economia și universitățile trebuie să colaboreze, mediul academic având un rol central prin capacitatea sa de a produce inovație.
În același timp, Laurențiu Cǎpcǎnaru atrage atenția că cercetarea finanțată public trebuie să urmărească și rezultate cu aplicabilitate economică. În Marea Britanie, în perioada analizată, granturile publice prin sistemul Innovation UK au totalizat circa 1,814 miliarde de lire sterline, în timp ce finanțările de tip equity au ajuns la aproximativ 17 miliarde de lire.
„La o liră atrasă din fondurile publice au venit din equity încă 20 de lire suplimentare pentru dezvoltare. Îmbinarea între granturile pe care le primim pentru cercetare și partea de venture capital care vine odată ce s-au primit acele granturi", a explicat brokerul.
„Problema sistemului de care vorbesc și a acestui spin-off universitar este că banii aceia au venit, îi folosim, dar suntem direct interesați ca la sfârșit ceea ce rezultă să fie aplicat în economie și să fie vandabil și folosit pentru utilitate economică", a mai spus el.
El consideră că România poate construi, în timp, un ecosistem de tip Silicon Valley, adaptat propriului context, însă principalul obstacol rămâne accesul la capital și capacitatea actorilor implicați de a înțelege mecanismul.
„Eu cred că se poate... De visat putem visa, nu ne oprește nimeni. Legal se poate. Bani sunt", a conchis Laurențiu Cǎpcǎnaru.
