Interesant este că, până în luni dimineață, conform datelor analizate de Profit.ro, companiile autohtone au evitat orice modificare a prețurilor, ultima scumpire a liderului pieței, OMV Petrom, de exemplu fiind efectuată pe în prima oră a zelei de 28 februarie, înainte de începerea războiului din Iran.
De altfel, chiar dacă prețul țițeiul Brent a sărit de 80 de dolari pe baril, în weekend cotațiile internaționale ale produselor petroliere (benzină, motorină) au avut o evoluție relativ calmă.
Paradoxal, la prima vedere, intrarea celei mai mari rafinării din România, Petromidia, în revizie în martie, ajută piața autohtonă, operatorul acesteia, Rompetrol, făcându-și probabil stocuri pentru perioada de 20 de zile de închidere îninte de declanșarea conflictului din Iran.
Blocarea completă pe termen lung a Strâmtorii Ormuz (fie de către iranieni, fie de facto, ca urmare a deciziei transportatorilor să ocolească zona) nu ar provoca doar o criză regională, ci un șoc sistemic global de 13% în ofertă.
Chiar dacă prin strâmtoarea Ormuz traversează o cantitate de țiței și produse petroliere de 20 milioane barili pe zi, care acoperă 20% din consumul global, o parte din acesta ar putea fi redirecționat prin cele 2 conducte din regiune (Petroline – Arabia Saudită și Habshan–Fujairah – Emiratele Arabe Unite, cu capcități de 5, respectiv 1,5 milioane barili/zi), ceea ce ar reduce deficitul la doar 13,5 milioane barili pe zi.
În plus, statele membre ale cartelului OPEDC, dar și ceilalți producători globali și-ar putea majora producție sau apela la stocurile strategice.
Stocurile strategice totale de petrol deținute de țări (incluzând stocurile oficiale ale membrilor OECD) sunt estimate la aproximativ 1,5 miliarde de barili și ar putea oferi teoretic aproximativ 111 zile de acoperiri a deficitului mondial de țiței, în situația blocării totale a strâmtorii Ormuz (acoperirea deficitului de 13,5 milioane barili/zi). În practică, însă, nu tot acest volum poate fi eliberat rapid .
Conductele pot compensa doar o treime din fluxul de petrol din Strâmtoarea Ormuz, producția alternativă poate porni însă cu inerția de rigoare, iar stocurile strategice pot amortiza, dar nu pot înlocui pe termen mediu și lung producția.
Astfel, petrolul, care ar putea ajunge și la peste 100 de dolari pe baril, ar cauza o criză globală, cu efect inflaționist, cu costuri logistice în creștere, dobânzi mai mari și încetinire economică, susține AEI.
India și China, mari importatori de țiței prin strâmtare (între 50 și 80% din consumul de petrol al celor 2 state), ar fi primele afectate.
Efectul se va simți inevitabil și în prețul la pompă din România.
Potrivit calculelor AEI, o majorare a prețului petrolului cu 10 dolari/baril ar conduce la o scumpire cu 70 de bani a litrului de carburanți, una cu 20 de dolari/baril la o scumpire de 1 leu pe litru, iar una de 30 de dolari pe baril la una de 2,5 lei/litru.
„Dacă țițeiul se stabilizează la 90–100 $, depășirea pragului de 9-10 lei/litru devine realist”, susține AEI.
În cazul în care barilul sare de 100 de dolari, un preț la pompă de 10 lei/l la benzină și 11 lei/l la motorină, nu este exclus.
„Pentru România, vulnerabilitatea nu vine doar din importuri, ci și din integrarea în economia europeană. Dacă Germania sau Italia încetinesc din cauza energiei scumpe, efectul ajunge rapid și la București”, susține AEI.
Cotația țițeiului de tip Brent, cel predominant în Orientul Mijlociu a sărit cu 10%, în zona de 80 dolari/baril, după ce Iranul a anunțat închiderea Strâmtorii Ormuz care asigură ieșirea din Golf către Oceanul Indian și a deschis focul asupra unor petroliere despre care spune că au încercat să treacă.
Numărul vaselor lovite a urcat la 5 petroliere, cu puțin înainte de miezul nopții de duminică, potrivit contului de Telegram Rerum Novarum, specializat pe informații de intel, 3 fiind documentate de autoritatea de comerț maritim britanică UKMTO și preluate de BBC.
