Producția de miere a fost de 30% dintr-un an normal, reprezentând o scădere cu 70%.
Cauzele sunt multiple și se suprapun dureros: o primăvară capricioasă care a perturbat zborul albinelor în perioada înfloririi salcâmului, seceta care a afectat flora meliferă, și — cronic, de ani de zile — neonicotinoidele, substanțe care se împrăștie pe terenurile arabile și care au determinat apicultori să-și piardă 80–90% din albine, arată Agro TV.
Rezultatul direct al acestei producții prăbușite este un deficit real de miere autentică românească pe piață — un gol pe care falsificatorii și importatorii de miere sintetică se grăbesc să îl umple.
Consumatorul care caută miere de salcâm în această primăvară are șanse considerabile să găsească în borcan ceva care nu a văzut niciodată o albină.
46% din mierea importată în UE este falsificată
Cifrele europene sunt șocante și au fost confirmate la cel mai înalt nivel instituțional. Un studiu al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) a arătat că aproximativ 46% din mierea importată în UE este falsificată. Aproape jumătate. La nivel oficial european se recunoaște că 20–30% din mierea din magazinele europene este falsificată.
Sursa principală a acestor falsuri este bine știută. Cea mai mare parte a mierii falsificate este adusă din China și Turcia. Iar rutele de intrare în Europa sunt tot mai sofisticate: prin filiera Republica Moldova–Ucraina vine mierea falsificată din China, reexportată cu documente care îi schimbă originea declarată și o fac aproape imposibil de detectat la controalele vamale standard.
La acestea se adaugă un pericol nou, semnalat cu îngrijorare de apicultori: odată cu intrarea în vigoare a acordului comercial UE–Mercosur, UE va importa din Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay 45.000 de tone de miere fără taxe vamale, față de circa 24.000 de tone cât se importă în prezent din aceste țări. O creștere de aproape dublul cantității actuale, introdusă treptat pe parcursul a cinci ani — și care va pune o presiune suplimentară pe prețul mierii europene autentice.
Ce se pune în borcan în locul mierii
Tehnicile de falsificare au evoluat alarmant în ultimii ani, ajungând să înșele nu doar consumatorul obișnuit, ci și laboratoarele de analiză. Vicepreședintele ROMAPIS, Constantin Dobrescu, avertizează că există modalități de falsificare a mierii atât de subtile, atât de bine puse la punct, încât este greu să le demonstrezi chiar și în laborator.
Ce se adaugă cel mai frecvent în mierea falsificată? Mierea este adesea amestecată cu siropuri de zahăr — din orez, grâu sau sfeclă de zahăr — pentru a crește volumul și a scădea prețul de producție, menținând în același timp un aspect de miere naturală. Siropul de orez, în special, este extrem de greu de detectat prin metodele clasice de analiză, deoarece profilul său de zaharuri imită îndeaproape compoziția mierii autentice.
Dar falsificările merg și mai departe. Lingurita de miere pe care unii o consumă ca medicament poate conține glucoză industrială, amidon sau gelatină — periculoase în special pentru bolnavii de diabet. Sub eticheta „miere de salcâm” — care ar trebui să conțină cel puțin 25% polen specific — unii vând miere polifloră ieftină de calitate îndoielnică, amestecată cu miere din import.
Apicultorii români: concurență cu produse care nu au văzut albină
Tabloul în care muncesc apicultorii români în 2026 este unul de o frustrare acumulată pe ani întregi. Prețul practicat în contractele cu statul român, pe care îl preiau și cei din sectorul privat, este de 8,50 lei pe kilogram la procesatori — față de 50–60 de lei pe kilogram cât ar costa mierea pentru a acoperi costurile reale de producție și a face un minim profit.
Gândiți-vă la ce înseamnă asta concret: un apicultor român vinde mierea polifloră cu 35 de lei kilogramul și mierea de salcâm cu 45 de lei. Pe același raft de supermarket, un borcan cu „miere” importată sau falsificată se vinde cu 15–20 de lei. Consumatorul, fără informare, alege prețul mai mic. Apicultorul nu poate concura. Importurile de miere din afara Uniunii Europene au determinat scăderea prețului de achiziție la un nivel care nu mai acoperă costurile de producție.
Președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România, Răzvan Coman, a semnalat că pierderile de producție din 2025 au depășit în unele zone 50%, iar mulți apicultori se gândesc să renunțe la meserie. România, locul trei în Europa la producția de miere, cu circa 1,47 milioane de familii de albine și 40.000 de apicultori înregistrați, riscă să-și vadă sectorul apicol decimat nu de boli sau de vreme — ci de concurența neloială a falsurilor.
Cum recunoști mierea falsificată: ghid practic
Fără echipament de laborator, există câteva teste simple pe care orice consumator le poate face acasă:
Testul apei — pune o linguriță de miere într-un pahar cu apă rece. Mierea autentică se scufundă și se dizolvă lent, formând filamente. Mierea falsificată sau diluată cu sirop se dizolvă rapid și uniform.
Testul hârtiei de filtru — pune o picătură de miere pe hârtie absorbantă. Mierea autentică nu lasă urmă umedă în jurul picăturii. Mierea cu adaos de apă sau sirop lasă un halou umed vizibil.
Testul cristalizării — mierea autentică cristalizează în timp, în funcție de tip. Mierea de salcâm cristalizează mai lent, mierea polifloră mai rapid. O miere care rămâne perfect lichidă după luni sau ani are șanse mari să fie falsificată sau supraîncălzită distructiv.
Testul etichetei — citește cu atenție. Dacă scrie „amestec de miere din state membre și nemembre UE” fără procentaje, fii prudent. Noile reglementări europene și propunerile legislative din România cer indicarea obligatorie a procentelor fiecărei componente — dar până când acestea devin lege și se aplică, eticheta rămâne cel mai ușor loc unde falsul se ascunde.
Cel mai sigur sfat — cumpără direct de la apicultor, de preferință unul cunoscut sau recomandat. Piețele agroalimentare, târgurile agricole și platformele de vânzare directă producător-consumator sunt cele mai sigure surse de miere autentică românească.
Ce cer apicultorii și ce face statul
Apicultorii cer crearea unui laborator național de referință pentru miere, reintroducerea apiculturii în Legea zootehniei și facilitarea accesului la finanțări naționale și europene. Cer de ani de zile subvenții de la APIA — singurul sector de producție animală care nu beneficiază de sprijin direct pe cap de animal.
Pe front legislativ există o mișcare: un proiect de lege inițiat de patru deputați PSD și pus recent în dezbatere la Senat propune modificări importante la Legea apiculturii, vizând modul de etichetare a mierii — pe etichete vor trebui trecute nu doar țările de proveniență, ci și ponderea în amestec, cu procentul exact al fiecărei componente. Este un pas în direcția corectă. Insuficient, dar un pas.
Concluzie: mierea românească merită protejată
România produce una dintre cele mai apreciate mieri din Europa. Salcâmul din câmpiile Olteniei, Munteniei și Moldovei, teiul din pădurile Carpaților, flora montană din Apuseni și Bucovina — toate acestea dau naștere unor tipuri de miere cu aromă și compoziție unice, recunoscute și plătite la prețuri premium pe piețele din Germania, Franța sau Japonia.
Și totuși, pe piața internă, această miere concurează cu sirop de zahăr din orez, importat din China și etichetat cu o floare de salcâm desenată frumos pe borcan.
Data viitoare când cumpărați miere, întrebați de unde vine. Cereți să vedeți stupina. Cumpărați direct. Plătiți prețul corect. Fiecare borcan de miere autentică românească cumpărat de la apicultor este un vot pentru supraviețuirea unui sector care polenizează nu doar câmpurile noastre, ci și economia rurală a întregii țări.
Reguli la miere, pentru combaterea practicilor înșelătoare: Eticheta să indice procentul fiecărei țări de origine - proiect
În cazul amestecurilor de miere provenite din mai multe țări, eticheta comercială va menționa fiecare țară de origine cu procentul corespunzător în amestec, pentru cel puțin 50% din amestecul total, peste acest prag fiind în obligatorie doar menționarea țărilor, prevede un proiect analizat de Profit.ro
De ce este important: În prezent, legislația prevede că producătorii, procesatorii și comercianții sunt obligați să afișeze vizibil pe etichetă doar țara sau țările de origine pentru mierea de albine, fără alte detalii legate de amestecul de miere.
Inițiatorii arată că din producția de miere la nivel mondial, Uniunea Europeană acoperă aproximativ 13%, iar, în medie, în România se produc 20.000 tone de miere anual, cantitate care clasează țara noastră pe locul 3 în Europa, după Spania și Germania.
Efectivele au ajuns la aproximativ 1,47 milioane de familii de albine, iar aproape 40.000 apicultori sunt înregistrați la nivel național.
Peste 60% dintre ei sunt membri ai Asociației Crescătorilor de Albine, cu un efectiv de 900.000 de familii de albine.
”Anul 2025 s-a dovedit unul extrem de dificil pentru apicultura românească, cu pierderi masive atât la producția de miere, cât și la efectivele de albine. Producția de miere în 2025 a fost de 30% dintr-un an normal. (...) De asemenea, problema a fost amplificată de importurile masive de miere ieftină care au pus presiune pe apicultori”, mai arată autorii inițiativei.
Având în vedere că România, ca unul din primii producători de miere din Uniunea Europeană, se confruntă cu o serie de dificultăți privind comercializarea în UE, este necesară modificarea legislației privind etichetarea mierii în conformitate cu prevederile Directivei 1438/14 mai 2024, care modifică Directiva 2001/110/CE din 20 decembrie 2001 privind mierea.
Prin modificarea directivei sus-menționate, arată autorii proiectului, Comisia Europeană a revizuit legislația privind etichetarea mierii pentru a informa corect consumatorii și a contribui astfel Ia combaterea practicilor înșelătoare, care determină pierderi financiare importante apicultorilor.
Prevederile proiectului
(1) În vederea informării corecte a consumatorilor și a prevenirii inducerii în eroare cu privire la calitatea mierii, eticheta trebuie să conținî în campul vizual principal, indicarea țării sau a țărilor de origine în care mierea a fost recoltată.
(2) În cazul amestecurilor de miere provenite din mai multe țări, indicarea acestora se realizează prin menționarea fiecarei țări de origine în ordinea descrescătoare a ponderii în amestec, însoțită de procentul corespunzător fiecărei origini. Se adaugă o toleranță de maximum 5% pentru fiecare componentă individuală a amestecului, determinată pe baza documentației de trasabilitate a operatorului economic.
(3) Prin excepție de la prevederile alin (2), în cazul amestecurilor de miere provenite din mai mult de patru țări de origine, poate fi indicat pe eticheta doar procentul pentru primele patru țări de origine, cu condiția ca acestea să reprezinte împreună peste 50% din cantitatea totală a amestecului. Celelalte țări de origine se menționează în continuare în ordine descrescătoare a ponderii lor.
(4) Prevederile alin (3) nu se aplică în situația în care ponderea celei de-a cincea țări de origine sau a altor țări de origine este egală cu ponderea celei de-a patra țări de origine, caz în care se aplică regula generală prevazută Ia alin (2).
(5) În cazul ambalajelor care conțin o cantitate netă de miere de cel mult 30 grame, indicarea țărilor de origine se poate realiza prin utilizarea unui cod standardizat format din două litere, stabilit potrivit standardului internațional ISO 3166-1, cod alfa-2, în vigoare la data etichetării.
