Wolf Theiss: Mână de ajutor pentru autoritățile locale din partea Parlamentului României în domeniul urbanismului

Autorii articolului:

Roxana Roman, Avocat Partener, Coordonator al Practicii de Drept Imobiliar și al Construcțiilor, Wolf Theiss

Dana Toma, Counsel, Drept Imobiliar și al Construcțiilor, Wolf Theiss

Ana-Maria Mustățea, Avocat, Drept Imobiliar și al Construcțiilor, Wolf Theiss

Parlamentul României a adoptat recent Legea 124/2024 prin care se permite autorităților locale să prelungească până la data de 31 decembrie 2026 planurile urbanistice generale elaborate și aprobate până în anul 2003. Legea 124/2024 a intrat în vigoare pe data de 10 mai 2024 și are ca obiect aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 33/2023 privind prorogarea unor termene în domeniul urbanismului și al construcțiilor.

Preocupările forului legislativ și ale celui executiv în materia documentațiilor de urbanism nu reprezintă o noutate. Dimpotrivă, primele semne de preocupare au apărut încă din anul 2011, când a fost adoptată Ordonanța de Urgență nr. 7/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul și a introdus posibilitatea prelungirii termenului de valabilitate a planului urbanistic general existent și cu risc de „expirare” până la intrarea în vigoare a noului plan urbanistic general; totuși, o astfel de prelungire nu putea depăși 2 ani de la data depășirii termenului de valabilitate a planului de urbanism inițial. Acest termen maxim de 2 ani a fost ulterior modificat prin acte normative succesive la 3, 5 și chiar 10 ani, până când a fost finalmente eliminat din lege. În prezent, începând cu data de 28 iunie 2018 (respectiv data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 51/2018 pentru modificarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul și prorogarea unor termene), art. 46 alin. (11) din Legea nr. 350/2001 prevede că termenul de valabilitate a planului urbanistic general se prelungește, pe bază de hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului București, până la intrarea în vigoare a noului plan urbanistic general, cu condiția inițierii demersurilor de elaborare/actualizare a planului urbanistic general înainte de expirarea termenului de valabilitate.

Se impune precizarea că prevederile citate mai sus au fost/sunt aplicabile planurilor urbanistice generale elaborate și aprobate ulterior anului 2003 întrucât, prin Ordonanța de Urgență nr. 85/2012 pentru modificarea alin. (13) al art 46 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul a fost adoptată o prevedere specială cu privire la planurile urbanistice generale elaborate și aprobate până în anul 2003. Astfel, s-a permis autorităților locale să prelungească termenul de valabilitate a acestor planuri urbanistice generale până cel târziu la data de 30 decembrie 2015, indiferent dacă a fost sau nu inițiată procedura de elaborare/actualizare a noului plan urbanistic general; cu privire la aceste planuri urbanistice generale prelungirea valabilității putea depăși termenul maxim de 3 ani aplicabil la data respectivă în cazul celorlalte planuri urbanistice generale (respectiv cele elaborate și aprobate după anul 2003).

Adoptarea fiecărui act normativ în această materie a fost justificată de forul legislativ și de cel executiv prin faptul că mai mult de 40% dintre unitățile administrative-teritoriale aveau depășite termenele de valabilitate ale planurilor urbanistice generale, în principal din cauza lipsei resurselor financiare necesare pentru elaborarea unora noi. S-a mai justificat și că era necesar ca autoritățile locale să aibă toate instrumentele de gestionare durabilă și competitivă a teritoriului localităților, precum și necesitatea evitării măsurilor neatractive care ar putea îndepărta investitorii. Astfel, s-a subliniat faptul că nefinalizarea planurilor urbanistice generale ar conduce la întârzieri sau blocaje în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții pentru investiții publice și private, cu efecte negative inclusiv asupra dezvoltării economice și a creării de noi locuri de muncă.

Însă derogarea de la regulile generale în ceea ce privește prelungirea termenului de valabilitate a planurilor urbanistice generale elaborate și aprobate până în anul 2003 nu pare să fi fost de real ajutor pentru autoritățile locale, din moment ce acet termen a fost extins ulterior nu o singură dată, ci chiar de trei ori: prima data până la data de 30 decembrie 2018, a doua dată până la data de 31 decembrie 2023 și ultima dată până la data de 31 decembrie 2026 (prin Ordonanța Guvernului nr. 33/2023, aprobată prin Legea 124/2024).

Rezultă astfel că, în prezent, în afară de unele situații de excepție în care au fost adoptate și implementate noi planuri urbanistice generale (cum ar fi cazul Municipiului Timișoara), cele mai multe dintre unitățile administrative-teritoriale sunt guvernate de planuri urbanistice generale foarte vechi, care sunt în mod evident depășite de realitățile economice și sociale actuale. Chiar și Bucureștiul se află în această situație, având planul urbanistic general adoptat în anul 2000. Cei aproximativ 10 ani de la adoptarea prevederii speciale cu privire la planurile urbanistice generale elaborate și aprobate până în anul 2003 și de prelungiri succesive de termene arată incapacitatea autorităților locale și gradul redus de implicare al lor în elaborarea/actualizarea planurilor urbanistice generale și în atragerea resurselor financiare pentru acest scop, inclusiv fonduri din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), precum și disfuncționalități în colaborare inter-instituțională la nivelul autorităților Statului.

Este inutil să mai menționăm faptul că planuri ubanistice generale actualizate, care ar corespunde reglementărilor și nevoilor sociale și economice actuale, ar contribui la o dezvoltare durabilă a industriei construcțiilor din România și atragerea investițiilor, cu efecte benefice atât pe plan local, cât și pe plan național.

Chiar în Expunerea de Motive pentru adoptarea Legii nr. 124/2014, Prim-Ministrul României a subliniat faptul că, din anul 2003 până în prezent, legislația incidentă atât în domeniul urbanismului, cât și în domeniile conexe, precum cadastru, mediu, patrimoniu natural și cultural, infrastructură de transport, infrastructură energetică, telecomunicații, etc., a suferit modificări majore, astfel că documentațiile mai vechi de anul 2003 nu mai pot corespunde integral prevederilor legale, fiind imperios necesară actualizarea acestora. Cu toate acestea, față de riscul intervenirii de întârzieri sau blocaje în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții pentru investiții publice și private în absența unor documentații de urbanism valabile, Prim-Ministrul României a propus Parlamentului României aprobarea prin lege a Ordonanței Guvernului nr. 33/2023, prin care termenul de valabilitate a planurilor urbanistice generale adoptate anterior anului 2003 să poată fi extins până la data de 31 decembrie 2026.

Având în vedere toate aceste considerații, ne punem întrebarea dacă toate aceste prorogări legislative reprezintă o reală mână de ajutor din partea autorităților de la nivel central pentru cele de la nivel local. Oare abordarea nu ar fi trebuit să fie diferită? De exemplu, prin simplificarea birocrației din procedura de adoptare a documentațiilor de urbanism sau prin instruirea autorităților locale pentru a fi mai familiare cu procedurile aplicabile, inclusiv cele legate de atragerea resurselor financiare în acest scop. În orice caz, sperăm ca aceasta să fie ultima prorogare a acestui termen și să intrăm în anul 2027 cu planuri urbanistice moderne, care să creeze premisele unei dezvoltări durabile la nivel local.

Un material Legal marketing