Peisajul atacurilor cibernetice s-a schimbat semnificativ în ultimii ani, în condițiile în care instrumentele necesare pot fi cumpărate sau închiriate, fără ca atacatorii să fie nevoiți să dezvolte propriile soluții de la zero. În paralel, dependența organizațiilor de furnizori externi, servicii cloud și infrastructuri interconectate amplifică efectele incidentelor.
Evenimentul a fost transmis în direct atât pe toate platformele Profit.ro, cât și la postul de televiziune Prima News
„Nouă ne este mult mai greu să ne apărăm astăzi, dar atacurile sunt mult mai ușor de automatizat și mult mai ieftin de lansat și de adaptat în anumite ținte față de acum 5, 10, 15, 20 de ani, când un atacator ar fi avut nevoie de mult mai multe cunoștințe decât astăzi”, a declarat Adrian Munteanu, expert în securitate cibernetică.
În acest context, expertul consideră că organizațiile trebuie să își schimbe abordarea: obiectivul nu mai poate fi exclusiv prevenirea atacurilor, ci și detectarea rapidă, limitarea pagubelor și restabilirea serviciilor. O copie de siguranță nu este suficientă dacă nu este testată, iar segmentarea rețelelor și limitarea accesului pot împiedica extinderea unui atac.
„Maturitatea nu se vede în cât de bine pot să previn un incident, ci în capacitatea de a continua și a relua rapid serviciul, când prevenția mea nu este suficientă”, a explicat Munteanu, subliniind că reziliența presupune capacitatea de recuperare după un eveniment negativ.
În cazul instituțiilor publice, nivelul de pregătire este neuniform, iar cadrul legislativ nu acoperă toate entitățile în aceeași măsură. Expertul a atras atenția că administrația publică locală nu intră în prezent sub incidența NIS 2 în același mod ca administrația publică centrală, deși autoritățile locale colaborează cu furnizori și companii care intră sub incidența acestei legislații. În opinia sa, discuția trebuie să vizeze și măsurile luate după identificarea unor vulnerabilități, nu doar producerea atacurilor.
Referindu-se la incidentul de la Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), Munteanu a arătat că, potrivit informațiilor publice, Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) semnalase existența unor vulnerabilități. El a ridicat și problema impunerii unor termene pentru adoptarea unor arhitecturi de securitate de tip zero trust în instituțiile publice care nu intră sub incidența NIS 2.
O altă vulnerabilitate majoră este exploatarea încrederii, mecanism aflat la baza multor fraude care folosesc identitatea unor bănci, firme de curierat sau autorități. Deși tehnologia evoluează, metodele de manipulare rămân în mare parte aceleași, mizând pe frică, vanitate sau dorința de afirmare.
„Tehnologia se schimbă, dar mesajul este același”, a afirmat expertul, explicând că instruirea utilizatorilor trebuie să pornească de la mecanismele prin care aceștia sunt determinați să ofere informații sau să ia decizii pripite.
Munteanu a avertizat și asupra importanței protejării identității digitale. Date precum codul numeric personal (CNP) sau codul IBAN pot avea valoare pentru atacatori, iar compromiterea unei identități ori a unui cont cu privilegii poate permite accesul în sisteme ca utilizator legitim. În acest context, autentificarea multifactor este esențială, în special pentru conturile privilegiate și pentru angajații care lucrează de la distanță sau în regim hibrid.
În privința unui plan național de reziliență cibernetică, expertul consideră că România ar trebui să înceapă prin identificarea serviciilor critice a căror întrerupere ar avea cele mai grave consecințe. Abia apoi pot fi stabilite dependențele de furnizori, aplicații, date și infrastructură, precum și investițiile și măsurile necesare pentru continuitatea activității.
„Problema nu este câte servere au fost afectate, 300, 700, 1.000. Problema este când eu pot utiliza serviciul ETERA. Asta este, de fapt, cea mai mare problemă”, a declarat acesta, referindu-se la impactul concret al unui incident asupra accesului oamenilor la servicii publice.
Planul ar trebui să includă și servicii comune de securitate pentru instituțiile care nu dispun de bugete sau de personal specializat. Acestea ar putea beneficia de monitorizarea infrastructurii, răspuns la incidente, copii de siguranță și proceduri de recuperare, în loc să fie nevoite să își dezvolte individual toate capacitățile.
În concluzie, Munteanu a subliniat că prevenția rămâne importantă, dar nu poate garanta eliminarea riscului. Instituțiile trebuie să știe dinainte cum vor reacționa atunci când protecțiile existente nu sunt suficiente.
„De data asta am ajuns într-o etapă în care prevenția devine inutilă, pentru că atacurile sunt inevitabile și atunci trebuie să știm ce să facem imediat după ca să ne protejăm cât mai bine”, a concluzionat expertul.

















