Adevărul despre forța de muncă din turism în România

scris 16 iun 2017

Articolul din aprilie cu titul Anastasiu către ministrul Dobre: Ajutați-ne să deschidem piața românească a muncii pentru filipinezi și vietnamezi! a beneficiat, așa cum era de așteptat, de reacții multiple, diverse și controverse. Cei care au fost de acord cu abordarea au dat un  “like “ discret, cei care au fost împotrivă au reacționat de la civilizat la indignat-necivilizat cu comentarii care mai de care.

Tot ce am citit pe temă m-a determinat să încerc să abordez mai în amănunt o problemă gravă care nu este numai a turismului, ci a societății românești în acest an de pomină 2017. De ce nu avem forță de muncă suficientă și mai ales bine pregătită profesional? Este de vină statul ? E de vină forța de muncă însăși? Sau poate antreprenorii români? Sunt de vină și multinaționalele? Și, mai ales, care ar fi soluțiile?

Câteva “ gânduri “ exprimate de cititori :

“să nu aducem străini, să dăm de muncă alor noștri“
“antreprenorii plătesc prost și nu-și respectă angajații“
“antreprenorii vor să câștige prea mult, prea repede , prea ușor și pentru asta au nevoie de sclavi“
“de ce să vină filipinezi la noi și ai noștri să stea pe ajutor social“
“căutăm fraieri prin Asia“
“filipinezii nu emit pretenții“
“salariile sunt prea mici, ai noștri preferă străinătatea“
“am plecat din România pentru că mi-era scârbă să stau 5 ore la coadă pentru a-mi înmatricula mașina“
“în România nu există respect“

Sigur, lista este mult mai lungă. Ca numitor comun reiese ideea că angajatorii și-ar dori sclavi plătiți pe nimic și care să lucreze non-stop, pe care să nu-i respecte și de care să-și bată joc.

Hai să încercăm să vedem adevărul. Și când spun asta nu mă refer la faptul că nu ar exista suficiente exemple care să conducă anumiți cititori, într-o țară în care se practică mult ridicarea la nivel de regulă a unor excepții, la concluzia de mai sus. Eu încerc însă să văd cum este “media“ și anume în anul 2017 (nu acum 10 ani sau mai mult ).

Un lucru este cert: forță de muncă (în HoReCa, dar nu numai) este greu de găsit. Asta este o afirmație cu conotație cantitativă. Dacă trecem în zona calitativă, atunci putem spune că forță de muncă bine calificată este extrem de greu de găsit. Și în plus mai avem o dimensiune, și anume a atitudinii. Caz în care ultima afirmație este că forță de muncă bine calificată și cu atitudine corespunzătoare este EXTREM de greu de găsit, cel puțin în zona turismului. Nu mai intru mai departe în amănunte care pot fi legate de locații izolate, mai sărace și fără atractivitate pentru viața privată a fiecăruia, pentru că aș complica prea mult ecuația.

Cauze pentru care nu există suficientă forță de muncă :

• Plecată în străinătate (de ce? revin mai jos)
• Insuficiente școli de specialitate (desființarea școlilor profesionale în combinație cu mentalitatea că orice copil trebuie să facă o facultate)
• Evoluția demografică (și aici aș include și vârsta de pensionare)
• Un sistem de stat care încurajează mai mult ne-munca decât munca (ajutoare sociale, dări sociale mari la salarii etc.)

Cauze pentru care forța de muncă nu este suficient de bine pregătită :

• Educația de acasă și de la școală primară nu pune foarte mult accent pe ideea de pregătire temeinică (“ia-ți și tu o diplomă!”)
• Școlile existente pun accentul pe partea financiară (“vând diplome“)
• Există o degradare a mindset-ului multor docenți care sunt interesați de ei însăși și nu de elevi
• Nu se face suficientă practică, curriculele sunt învechite
• Antreprenorii nu au cultura pregătirii și dezvoltării personale ale angajaților, li se pare o cheltuială
• Companiile nu investesc în pregătire profesională așteptând de la stat să facă primii pași
• Statul român nu finanțează suficient sistemul de educație / învățământ

Cauze pentru atitudinea necorespunzătoare :

• Educația anti-antreprenorială de acasă (“n-ai voie să faci asta!“, “nu te duce acolo!” etc.)
• Lipsa de inițiativă la nivel național venită după 50 de ani de comunism
• Mentalitatea orientată către sine a părinților și educatorilor și care se transmite la copii (“ce am eu de câștigat de aici“)

O prima întrebare care se trage de aici este “de ce au plecat și pleacă românii din România?”. Sunt de vină salariile? Sunt de vină angajatorii care nu-și respectă angajații? Este de vină statul român?

Este adevărat că salariile nete (adică ce ajunge în buzunarul angajaților) în România (și acum voi vorbi despre HoReCa) sunt semnificativ mai mici decât în străinătate. Se întâmplă asta pentru că antreprenorii sunt zgârciți și vor să țină banii pentru ei?

Probabil că la unii (puțini) așa se întâmplă. Dar de fapt salariile sunt mici și în profiturile de asemenea. Cel puțin cele declarate (voi reveni pe tema evaziunii fiscale). Deci, adevărul este că atât angajații, cât și antreprenorii câștigă prost (și la ambii mă refer la partea transparentă a veniturilor, repet la AMBII).

De ce însă se câștigă prost? Câteva cauze :

• Prețurile sunt în general mici pentru că piața nu oferă mai mult
• Lipsa de competență managerială
• Furturi / delapidări
• Lipsă productivitate (atât la angajatori, cât și la angajați), unii dintre cei care lucrează cu asiatici spun că “unul de la ei face cât doi de la noi în aceeași unitate de timp“. Dacă veți analiza atent cât “rulaj în gol“ au mulți ospătari din România veți ajunge la concluzia că ar putea fi de două ori mai eficient.

De ce pot alții (nave de croazieră, hoteluri din Austria etc.) să ofere un salariu DUBLU? Cu siguranță pentru că au venituri mai mari (preț plătit de turist), pentru că sunt mai buni manageri și pentru că și cer mai mult de la angajați

Ce ar trebui să facă antreprenorii români despre care anumiți cititori au spus că “nu vor decât să se îmbogățească“? Cum ar putea ei să plătească mai bine dacă acest lucru duce la pierderi în activitate? Vor fi angajații mai productivi dacă sunt plătiți dublu? Dacă așa ar fi, atunci soluția ar fi simplă: să devină angajații mai productivi și să ia bonus (dublare de salariu) dacă așa se întâmplă și există profit mai mare. Iar asta se poate transparentiza. Mi-e teamă însă că nu se va întâmpla creșterea de productivitate odată cu plata mai bună.

Soluția ar fi creșterea veniturilor, dar pentru asta trebuie să-ți permită piața să faci așa. Și nu prea permite creștere de tarife. Ar putea crește veniturile prin lărgirea sezonului la hotelurile cu activitatea sezioneră sau prin îmbunătățirea gradului de ocupare pe perioada deschiderii actuale. Dar cum faci asta în România, unde clientela este în general familia relativ tânără cu copii și care face turism fie de weekend, fie în vacanță copiilor? Simplu: cu străini, pentru că acolo găsim ceea ce noi nu avem, și anume seniori cu suficient de mulți bani încât să-și permită excursii. Iar aici este o problemă a statului în legătură cu imaginea României în lume, care nu este în măsură să motiveze prea mulți seniori cu bani să vină la noi.

Mai există și varianta ca antreprenorii să devină mai buni manageri, să-și mărească afacerea, să aibă șansă să facă profit pentru a avea de unde să plătească mai bine. Dar și asta durează. La fel cum durează și pregătirea profesională de bază (învățământ dual).

Concluzia este că, de regulă, oamenii nu sunt plătiți mai bine în România nu pentru că antreprenorii se îmbogățesc, ci pentru că nu produc suficient de mulți bani. Și pentru că productivitatea și pregătirea profesională a colaboratorilor de la noi sunt reduse. Când se duc afară, ei intră într-un sistem mai bine pus la punct, alături de alți angajați care nu au mentalitatea “merge și așa“ și se adaptează foarte repede. Vă spune asta cineva care a stat 15 ani în Germania. Acolo “te obligă sistemul“ să fii ca ei. Și ei sunt altfel! Mai bine pregătiți, mai profesioniști și mai ales cu altă atitudine: zâmbet, mentalitate deschisă către a ajuta, a servi pe cineva nu este o umilință etc.

Mai sunt și alte aspecte pentru care oamenii pleacă, nu numai salariul. Și, apropos, salariul în România nu trebuie să fie la fel de mare ca în Germania pentru a avea același nivel de trai. De cele mai multe ori este suficient și jumătate (depinde mult de chirii). Vorbesc despre ce oamenii au spus în reacțiile lor și anume lipsa de respect a angajatorilor față de angajații lor. Nu am niciun dubiu că lucrurile s-au schimbat masiv față de acum 10 ani, dar nu vreau să exclud că sunt locuri unde se mai întâmplă să fie probleme. Asta este ceva ce ține de mentalitate și care se va rezolva probabil prin schimbul de generații. Și prin pregătirea continuă a managerilor și antrprenorilor. Nu se întâmplă, de exemplu, la hoteluri de brand (afiliate) și totuși pleacă oameni și de acolo și anume din alte motive (de exemplu salarii, care nici acolo nu vor putea fi la nivelul occidental pentru că și contextul de încasări versus cheltuieli este defavorabil față de alte țări - de exemplu TVA-ul).

În ceea ce privește străinii care vin în România: ei trebuie plătiți PRIN LEGE mai bine decât ți-ai putea permite să plătești un cetățean român, iar în plus trebuie să plătești și transport și cazare. Prin urmare, cei care vin aici nu sunt sclavi și nici nu costă mai puțin decât românii. În schimb și de regulă ei compensează cu o altă atitudine (pentru ei a servi nu este o umilință, a zâmbi nu este o obligație) față de profesie și muncă. Toți aceștia nu iau locul de muncă al nimănui pentru că EXISTĂ SUFICIENTE LOCURI DE MUNCĂ în domeniu. Ei umplu un gol existent prin plecarea multor români în străinătate.

Întrebarea principală este de ce nu aducem românii acasă și suntem nevoiți să apelăm la asiatici, moldoveni sau ucraineni. Asta mă preocupă pe mine în primul rând. Prin programul REPATRIOT al Romanian Business Leaders, care și-a propus repatrierea disporei, am avut ocazia să vorbesc cu mulți români care lucrează în străinătate. Cei mai mulți s-ar întoarce. Mâine. Le este dor de acasă, de cei dragi, de limba română. Motivul principal pentru care nu revin NU ESTE SALARIUL ! Este CORUPȚIA, LIPSA DE RESPECT a statului român față de cetățeni, birocrația, lipsa unui sistem de sănătate așa cum l-au cunoscut în străinătate și lipsa perspectivei educaționale pentru copiii lor.

Prin urmare, cu toate păcatele lor, antreprenorii români nu au cea mai mare parte de vină. Sigur, au și ei multe lucruri de îmbunătățit, dar pentru a rezolva problema este nevoie de mult mai multă implicare :

• Atitudinea angajaților față de profesie și muncă trebuie să se îmbunătățească
• Sistemul educațional și de pregătire continuă a adulților trebuie să renască
• Promovarea turistică a României trebuie SĂ ÎNCEAPĂ (a lipsit cu desăvârșire în ultimii ani)
• Educația și atitudinea antreprenorială trebuie să facă progrese semnificative

Lista este mai lungă, dar mă opresc aici, pentru că am atins atât autoritățile, cât și angajatorii, cât și angajații. Degeaba caută fiecare categorie vinovați în cealaltă parte. Este cu siguranță o vină comună care trebuie rezolvată în comun. Fără răutăți, fără resentimente, fără ură.

Trăim, din păcate, într-o țară mult prea polarizată: antreprenori versus angajați, români versus străini, politică de dreapta versus politică de stânga, profesori versus elevi și tot așa. Avem nevoie de un moment zero în care să ne reconciliem și să facem ceea ce trebuie să facem împreună. Și pe termen mediu și lung.

Pe termen scurt nu ne rămâne decât să deschidem granițele pentru străini și să încercăm să repatriem plecații și (ceea ce este cel mai greu) să stopăm emigrarea. A deschide procedurile pentru a aduce străini la muncă în România în condițiile actuale nu este nimic rău pentru nimeni. Șomajul în România este practic zero, dacă am avea mai multă forță de muncă ne-am putea dezvolta, altfel batem pasul pe loc. Și în plus a deveni o societate multinațională, deschisă la minte și la a învăța de la alții, nu ne strică deloc. Eu am trăit acest proces acum 30 de ani în Germania. În ultima perioada parcă au exagerat nemții, dar per total acest proces i-a ajutat extrem de mult, nu numai pentru că aveau nevoie de forță de muncă, ci și pentru a le deschide mintea și mentalitatea spre “altceva decât german“.

În viitor m-aș bucura să avem tot mai puțini concetățeni care sar la gâtul cuiva fără ca măcar să încerce să-l înțeleagă. Avem acest dar și este profund dăunător și nesănătos. Ceea ce am spus în articol și de fapt Ministrului Turismului nu pot decât să repet: DESCHIDEȚI GRANIȚELE PENTRU FORȚĂ DE MUNCĂ DIN STRĂINĂTATE DACĂ VREȚI SĂ NE DEZVOLTĂM! Este singura măsură pe termen scurt. În ACELAȘI TIMP haideți să pornim ÎMPREUNĂ procesul necesar rezolvării celei mai importante probleme ale economiei românești în anii 2017-2020. Cât de repede.

Iar de data asta sper să primesc mai puține înjurături, iar cei care sunt de acord cu mine să preia inițiativa dincolo de a da un “like“.

viewscnt

Informaţiile publicate de Profit.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Afla mai multe despre
anastasiu
angajati
turism