Autori

Suntem de două săptămâni în stare de război. Străzile s-au golit, fabricile s-au închis, țările s-au ferecat. De ce am ajuns aici, care sunt cauzele reale, dacă și ce s-a făcut sau nu s-a făcut sau ce ar fi trebuit să se facă altfel, astea sunt întrebări la care probabil că niciodată nu vom mai avea răspuns, dar oricum nu trebuie să ne preocupe azi.

Asistăm cu toții de câteva luni la o isterie mondială în jurul noului virus cu numele CORONA. Și, tocmai când credeam că se stinge tema, cel puțin din punct de vedere mediatic, ieri a renăscut din cenușă și e mai aproape de noi ca niciodată. Avem focare în Italia, la granița cu Austria și Germania, țări în care trăiesc nenumărați conaționali care se plimbă de colo-colo. Asistăm neputincioși la înmulțirea carantinelor în zonele de focar, dar, dincolo de asta, vedem măsuri fără precedent de tip ținere sub observație 14 zile a tuturor persoanelor care vin în România din țara respectivă.

Am văzut că niște afirmații ale mele făcute ieri (dar nu pentru prima dată) au dat naștere, nu numai multor minciuni și aberații dar și a unor slogane electorale.

De mulți ani de zile, mediul de afaceri din România se tot roagă de guvernanți (indiferent de ce culoare politică ar fi aceștia) să nu mai schimbe regulile jocului peste noapte. De mult timp încoace, nimeni nu se mai plânge de fiscalitate ridicată (chiar dacă, în opinia mea, munca este în continuare supra-taxată) și nimeni nu se mai plânge de posibile ajustări și schimbări. "DOAR SĂ ȘTIM DIN TIMP“ spun pe aceeași voce, din ce în ce mai sonoră, antreprenorii români.