Autori

După 7 (șapte) ani de discuții și dezbateri între decidenți, industria ospitalității și opinia publică, ceea ce s-a numit „Legea bacșișului” a devenit realitate. La fel de bine s-ar fi putut numi și „Legea ieșirii din ipocrizie„ sau „Legea care permite plata bacșișului cu cardul de credit” ori în alte feluri care explică mai bine ceea ce a condus la dezbateri și, în final, la actul normativ respectiv.

Suntem de două săptămâni în stare de război. Străzile s-au golit, fabricile s-au închis, țările s-au ferecat. De ce am ajuns aici, care sunt cauzele reale, dacă și ce s-a făcut sau nu s-a făcut sau ce ar fi trebuit să se facă altfel, astea sunt întrebări la care probabil că niciodată nu vom mai avea răspuns, dar oricum nu trebuie să ne preocupe azi.

Asistăm cu toții de câteva luni la o isterie mondială în jurul noului virus cu numele CORONA. Și, tocmai când credeam că se stinge tema, cel puțin din punct de vedere mediatic, ieri a renăscut din cenușă și e mai aproape de noi ca niciodată. Avem focare în Italia, la granița cu Austria și Germania, țări în care trăiesc nenumărați conaționali care se plimbă de colo-colo. Asistăm neputincioși la înmulțirea carantinelor în zonele de focar, dar, dincolo de asta, vedem măsuri fără precedent de tip ținere sub observație 14 zile a tuturor persoanelor care vin în România din țara respectivă.

Am văzut că niște afirmații ale mele făcute ieri (dar nu pentru prima dată) au dat naștere, nu numai multor minciuni și aberații dar și a unor slogane electorale.