Potrivit unei informații difuzate de publicația Profit.ro, ANAF va publica lista rușinii - numele persoanelor fizice care au datorii restante la buget de peste 100 de lei, ale firmelor mici, PFA și celor cu profesii libere, de peste 500 lei, ale celor mijlocii de peste 1.000 lei și ale firmelor mari de peste 1.500 lei.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Din câte se vede, cei care sunt datori la Fisc sunt tratați altfel decât aceia care nu au capacitatea să înapoieze banii la bancă. Pentru că atunci când românii spun că nu mai au capacitatea să-și achite ratele la bancă sunt îndrumați de demnitari să meargă să discute cu instituțiile de credit.
Din păcate însă, despre ceea ce vorbim aici reprezintă un efect. Cauza pentru care debitorii au ajuns în situația de a nu-și mai putea plăti tranșele de împrumut este că taxele, în creștere, le-au umflat nota de plată, și i-au adus în situația de a nu le mai rămâne bani pentru a-și achita obligațiile către instituțiile financiare, după cumpărarea hranei, plata întreținerii și a curentului.
Din acest motiv discutăm de o cantitate mare de credite neperformante, din cauză că populația a ajuns să fie supraîndatorată după majorarea TVA și a accizelor. Familiile de salariați cheltuiesc mai mulți bani pe taxe decât pe mâncare, iar analiștii care susțin că povara fiscală e mult mai redusă decât în Occident ar trebui să știe că una e să dai sub formă de taxe jumătate din 1.000 de euro și alta e să plătești o treime din 500.
Dar în ciuda faptului că nu mai există spațiu fiscal, din cauză că populația e supraîndatorată, motiv pentru care oamenii sunt trimiși să-și reeșaloneze creditul la bancă, nimeni nu discută de faptul că de un tratament similar ar trebui să beneficieze și datornicii la Fisc.
Pentru că, după cum oamenii sunt trimiși la bancă pentru a-și ușura povara și se dau legi pentru problemele sociale, același ajutor ar trebui să-l ofere și statul pentru ca impozitele pe care dorește să le încaseze să nu devină neperformante.
Să luăm un exemplu la întâmplare. Dacă niște ziariștii plătiți pe drepturi de autor se pomenesc că rămân subit fără serviciu și n-au cum să-și achite regularizarea de impozit de 1.000 de unități din anul precedent, deși demonstrează că nu generează venituri, Fiscul nici nu clipește când i se solicită o amânare a plății, urmată de un plan de eșalonare a datoriei.
În schimb, dacă jurnalistul are tot 1.000 de unități credit la bancă, aceasta din urmă va face tot posibilul ca împrumutul să nu devină neperformant.
Iar dacă tot ne place să ne dăm proamericani, e bine ca Fiscul, care are în momentul de față numai două cuvinte în fondul principal lexical - poprire și sechestru -, să-și manifeste disponibilitatea de a negocia cu debitorii de bună credință, așa cum se întâmplă în Statele Unite.
În America, contribuabilii persoane fizice beneficiază de amânări la plată, rescadențări și chiar credit fiscal, în locul unor penalități înalte. Pentru că e scandalos ca analiștii să militeze pentru scăderea dobânzii la creditul comercial și să nu-i atragă atenția statului că practică dobânzi penalizatoare, care, dacă se anualizează, par că sunt de la începutul creditului de consum.
Timp în care, reiterez, băncile se străduiesc să acorde amânări, eșalonări, ba unele chiar le șterg clienților din datorie. Și nu doar băncile fac asta, ci și unii furnizori de utilități.
Din câte se observă, vorbim de discriminare. Statul dă legi și recomandări pe care să le aplice doar sectorul privat. El rămâne o ființă supranaturală. Nici măcar nu instalează POS-uri la ANAF, cum există în fiecare magazin mare sau la comercianții de energie, ca să poată fi puse pe picior de egalitate cheltuielile cu alimentele, băuturile, benzina, energia electrică și impozitele.
Românii au carduri de credit cu care cumpără de la hipermarket ori de la furnizorii de utilități și pot face respectivele facturi plan de rate. Ca să procedeze astfel și cu impozitele e nevoie să existe la casieriile ANAF acel dispozitiv în care să bagi cardul, numit POS.
Dacă el lipsește, Fiscul trebuie să le acorde contribuabililor posibilitatea de a beneficia de amânări la plata taxelor și rescadențări, fiindcă, practic, le interzice, oamenilor accesul la creditul bancar, cu care să-și eșaloneze impozitele pe care le au de achitat.
Este interesant ce părere are Gabriel Biriș în legătură cu această problematică: Dacă e “politically corect” și în spirit european să existe discriminare între diversele tipuri de cheltuieli ale românilor și problematica socială să fie pusă pe tapet doar în cazul datoriilor către bănci, nu și a celor către bugetul consolidat?
Îi ridic avocatului Biriș această problemă, fiindcă el e cel care a declarat că: "Nu poate fi tolerată neplata impozitelor și taxelor, indiferent de motiv!".
