Articolul dlui Stamule pune două întrebări și sugerează că nu ar exista răspunsuri. Răspunsurile există, sunt documentate în scris și se află în arhivele Ministerului Energiei, ale Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene și ale Comisiei Europene, spune Sebastian Burduja, fost ministru al Energiei.
Le prezint mai jos, cu trimitere la documente verificabile, și invit redacția Profit.ro să solicite oficial aceste documente de la instituțiile menționate.
1. Confuzia fundamentală pe care este construit întregul articol
Teza centrală a articolului este că apelul de stocare a fost anulat deși „Comisia Europeană a aprobat schema, fără obiecții, la 21 martie 2023". Această afirmație amestecă două proceduri complet diferite, gestionate de servicii diferite ale Comisiei Europene.
Decizia C(2023) 1957 din 21 martie 2023 este o aprobare de ajutor de stat, emisă de DG Competition (cazul SA.102761). Ea confirmă exclusiv că schema este compatibilă cu regulile europene privind ajutoarele de stat: cuantum, intensitate, plafoane. DG COMP nu evaluează și nu certifică nicăieri conformitatea apelului cu jaloanele și țintele asumate de România prin PNRR.
Conformitatea cu PNRR este evaluată de un alt serviciu al Comisiei: SG RECOVER, împreună cu DG ECFIN. Iar evaluarea acestui serviciu a fost transmisă în scris autorităților române la 3 martie 2023 — cu peste două săptămâni înainte de decizia DG COMP invocată de dl Stamule — prin adresa înregistrată sub numărul Ares(2023)1550601, comunicată Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene și Ministerului Energiei.
2. Ce a transmis în scris Comisia Europeană la 3 martie 2023
Această adresă conține observațiile serviciilor Comisiei privind Jalonul 135 (lanțul de producție baterii și fotovoltaice) și Jalonul 136 (schema de sprijin pentru stocare). Invit redacția Profit.ro să solicite oficial, de la Ministerul Energiei, de la MIPE și de la Comisia Europeană, corespondența scrisă purtată în această perioadă între cele două ministere și SG RECOVER. Din această corespondență rezultă că, pentru apelul de stocare, Comisia a semnalat, printre altele:
— restricționarea participării la companii cu un anumit cod CAEN, aplicată inconsecvent față de alte apeluri din PNRR, pentru care Comisia a cerut explicații;
— neclaritatea privind statutul criteriilor tehnico-economice, în condițiile în care clasamentul ofertelor se făcea exclusiv după ajutorul de stat solicitat per MWh;
— o problemă de fond privind chiar atingerea jalonului: Comisia a atras atenția, negru pe alb, că dacă selecția se face doar pe MWh, fără specificarea duratei de încărcare/descărcare, ținta de minimum 240 MW cerută de Jalonul 136 poate fi ratată — la 480 MWh cu descărcare pe 4 ore, capacitatea instalată ar fi de doar 120 MW, adică jumătate din jalon;
— limitarea eligibilității la companii înregistrate în România, pentru care Comisia a cerut explicații privind compatibilitatea cu libertatea de stabilire garantată de Tratat;
— neconformitatea mecanismului DNSH („a nu prejudicia în mod semnificativ") cu cerințele Deciziei de punere în aplicare a Consiliului (CID): conformitatea DNSH se baza pe autodeclarațiile aplicanților, iar Comisia a precizat explicit că această responsabilitate aparține României și nu poate fi transferată solicitanților, criteriile de excludere trebuind incluse în apel.
În privința lansării sub clauză suspensivă, prezentată în articol drept o soluție validată și lipsită de riscuri, este suficient de citat că însăși Comisia a cerut explicații, în același document, cu privire la publicarea apelurilor sub clauză de stand-still și la eventualele modificări operate după lansare.
Așadar, la momentul în care DG COMP aproba schema pe componenta de ajutor de stat, serviciile Comisiei responsabile de PNRR comunicaseră deja în scris că apelul, în forma lansată, nu asigura conformitatea cu obligațiile asumate de România. Continuarea apelului în forma inițială ar fi însemnat contracte semnate pe o procedură evaluată ca neconformă — adică riscul direct de a pierde finanțarea PNRR și de a muta întreaga povară pe bugetul de stat, într-o perioadă de deficit ridicat. Aceasta este explicația anulării. Ea nu este o opinie: este consemnată în corespondența oficială dintre instituții.
3. Documentul pe care articolul nu îl menționează: propunerea de a renunța complet la investiție
Există un aspect esențial, documentat, pe care cronologia din articol îl omite integral. În primăvara anului 2023 — înainte de preluarea mandatului meu, în iunie 2023 — Ministerul Energiei a transmis către MIPE, în cadrul exercițiului de revizuire a PNRR, propunerea oficială de eliminare din PNRR a Jalonului 136 și a țintei asociate privind stocarea, precum și a Jalonului 135 cu țintele 137 și 138.
Justificarea invocată în document: complexitatea investițiilor, obținerea târzie a deciziei de aprobare a schemei de ajutor de stat și „atractivitatea scăzută" a depunerilor raportată la indicatorii țintă.
Cu alte cuvinte: instituția care lansase apelul propunea, în fața observațiilor Comisiei, să se renunțe pur și simplu la banii europeni pentru stocare. Invit redacția să solicite acest document de la Ministerul Energiei și de la MIPE. El există, este înregistrat și schimbă radical sensul întregii cronologii prezentate în articol.
Echipa pe care am condus-o a făcut exact opusul: a refuzat abandonarea investiției, a renegociat cu serviciile Comisiei păstrarea ei în PNRR și a reconstruit procedura astfel încât banii să nu se piardă.
4. Ce s-a făcut concret după iunie 2023
Ghidurile revizuite au fost publicate în consultare la 29 octombrie 2023 — la două săptămâni după anunțul de anulare, nu după „19 luni de pauză". Apelul a fost relansat la 8 februarie 2024, cu remedierea punctuală a fiecărei observații a Comisiei: transformarea în procedură integral competitivă, cu criterii de selecție și punctaj; deschiderea tehnologică, prin eliminarea restricției exclusive la baterii litiu-ion și excluderea doar a tehnologiilor pe bază de plumb, NiCd și NiMH; integrarea DNSH drept criteriu de excludere, conform CID; clarificarea accesului liber pentru toate companiile din spațiul UE; introducerea, în modelul de contract, a unei clauze care a permis beneficiarilor completarea avizelor și autorizațiilor în 30 de zile de la semnare, tocmai pentru a comprima calendarul.
Rezultatul relansării: 156 de proiecte depuse — de șase ori mai multe decât cele 26 din apelul inițial. Contractele au fost semnate în 2024, pentru o capacitate totală contractată de aproximativ 1.546 MWh, de peste trei ori ținta PNRR de 480 MWh, în limita aceluiași buget.
5. Despre „regula celor două ore"
A doua întrebare a articolului — de ce ghidul din 2024 a introdus cerința ca puterea (MW) să reprezinte minimum 50% din energia nominală (MWh) — își are răspunsul chiar în documentul Comisiei din 3 martie 2023, citat mai sus. Jalonul 136 este definit pe putere: minimum 240 MW. Comisia a avertizat explicit că, fără o corelare între MW și MWh, România risca să contracteze 480 MWh și să livreze doar 120 MW — ratând jalonul. Cerința din 2024 este răspunsul tehnic direct la această observație: ea garantează matematic că portofoliul contractat pe MWh livrează și puterea cerută de jalon.
Articolul prezintă această cerință drept o restrângere arbitrară, contrară nevoilor sistemului. În realitate, apelul PNRR avea un obiect precis — îndeplinirea unui jalon definit pe MW, cu termen limită — iar stocarea de durată lungă face obiectul altor instrumente de finanțare, inclusiv al apelurilor din Fondul pentru Modernizare lansate ulterior, în valoare de sute de milioane de euro, tot în mandatul meu.
6. Rezultatele — confirmate chiar de articol
Jalonul 136 este astăzi îndeplinit și conform. Capacități majore finanțate prin acest apel sunt finalizate și conectate la rețea: Gura Ialomiței (300 MWh) și Iaz (peste 200 MWh). Chiar articolul dlui Stamule consemnează că la 1 august 2026 Transelectrica raporta 989 MW și 1.975 MWh în funcțiune, cu operatori multipli — capacități care există în bună măsură pentru că investiția pe stocare din PNRR a fost salvată, nu abandonată, așa cum se propunea în primăvara lui 2023.
Este adevărat că, după încheierea mandatului meu, plățile către beneficiari au înregistrat întârzieri de la 6 luni până la un an, iar deblocarea lor s-a produs ulterior. Acest aspect merită, la rândul lui, o analiză — pe documente.
În loc de concluzie
Nu comentez intențiile autorului. Constat doar că un articol care se intitulează „Documente" omite exact documentele care răspund la propriile lui întrebări: evaluarea scrisă a SG RECOVER din 3 martie 2023 și propunerea din primăvara lui 2023 de eliminare completă a investiției din PNRR. Ambele sunt verificabile. Solicit redacției Profit.ro, în virtutea aceleiași rigori pe care o invocă articolul, să ceară punctul de vedere oficial al Ministerului Energiei, al MIPE și al Comisiei Europene și să solicite și să publice corespondența oficială scrisă dintre aceste instituții. Cronologia completă nu arată „19 luni pierdute", ci o investiție europeană salvată de la abandon și dusă până la capăt: jalon îndeplinit, contracte semnate, baterii funcționale în sistem.
Sebastian-Ioan Burduja a fost ministru al Energiei în perioada iunie 2023 – iunie 2025
