Monopolul nomenclaturii vs gadget-urile noilor antreprenori politici

scris 12 dec 2016

Antreprenoriatul politic este o formă denaturată de antreprenoriat, însă tot antreprenoriat rămâne. Ideile (atunci când există, și nu sunt pur și simplu importate, din est sau din vest) contează, însă cea mai importantă este cererea: să-ți identifici și să-ți cunoști potențialii clienți. În absența cererii, falimentul este garantat (și nu de stat!). Ca și antreprenorii obișnuiți, și cei politici își urmăresc maximizarea preferințelor individuale, doar că măsura succesului/insuccesului lor nu sunt banii (profitul), ci voturile. Banii (profitul) apar într-o etapă ulterioară, care depinde de priceperea politicienilor (și. indirect și invers proporțional, a DNA) de a transforma apa (votul) în vin (favoruri).

Alegerile de duminică arată încă o dată, dacă mai era cazul, că piața politică din România este monopolizată de un antreprenor (PSD) care știe bine ce urmărește: să-și protejeze cota de piață. Pragul electoral îi limitează potențiala concurență, iar cei care reușesc să intre pe această piață nu numai că nu sunt în stare să-i fure clientela, însă dau dovadă că nu știu nici măcar cum să atragă cererea neacaparată de firma politică monopolistă. În timp ce compania monopolistă nu are nicio jenă să-și trimită directorii, încălțați în cizme și dezbrăcați de costume, să-i vândă produsele la tarabă, concurenții, școliți în occident, preferă magazinele online.

Monopoliștii oferă discount-uri demne de Black Friday (reduceri de taxe și impozite și majorări de salarii și pensii), în timp ce micii antreprenori nou intrați pe piață vor să le spargă monopolul vânzând gadget-uri, produse de nișă, mai sofisticate, însă mult mai scumpe (macrostabilitate, standarde europene etc). Foștii secretari de partid și epigonii lor nu au nicio jenă să comercializeze produse prăfuite învelite în hârtie de ziar, antreprenorii “tineri frumoși și liberi” preferă în schimb să solicite plata în avans pentru niște prospecte sclipitoare, cu promisiunea că, dacă au răbdare câțiva ani, clienții vor primi și produsele din poze (un nivel de trai occidental, salarii europene, etc).

Incapacitatea noului val de antreprenori politici de a disloca monopolul vechilor secretari de partid reiese însă cel mai bine din poziția adoptată față de clienții potențiali. Ei preferă să-și vândă produsele online (în camerele de rezonanță ale rețelelor de socializare), crezând că zgomotul creat de multiplicarea decibelilor în respectivul spațiu închis este caracteristic lumii reale. Iar în momentul în care dau de vreun potențial client sceptic (cu privire atât la calitatea produselor proprii, dar și la cea a ofertei concurenței), apelează la singura replică pe care și-au însușit-o: “Dacă nu-ți convine, nu meriți să deții un gadget, du-te și cumpără junk-uri de la monopoliștii roșii. Pentru că, dacă nu cumperi de la noi, e ca și cum ai cumpăra făcăturile lor!” Și așa 60% din potențialii clienți ajung să se simtă jigniți și să prefere să nu achiziționeze niciun produs, nici de la firma monopol, nici de la concurența “tânără, frumoasă și liberă”. Monopoliștii nici măcar nu îi curtează pe absenteiști, scopul lor fiind acela de a-și păstra cota de piață, suficientă, și nu de a o majora.

Cum noii intrați pe piață preferă să vândă gadget-uri, ei se adresează în special celor din mediul urban, cu o putere de cumpărare mai ridicată. Pe cei din mediul rural îi desconsideră, calificându-i drept asistați. Cum mediul online n-ajunge la ei, iar antreprenorii de rit nou nu se coboară în mocirla electorală a satelor românești, țăranii nici n-au cum să pună mâna măcar pe vreun prospect cu produsele acestora. Antreprenorii politici tineri, frumoși și liberi nici măcar nu conștientizează că asistați sunt și ei și clienții lor din marile orașe. Lor le este subvenționat nivelul de trai (transportul public, încălzirea centralizată, curentul electric, drumurile asfaltate, școlile, spitalele etc) și nu țăranilor, care în urma luptei tehnocrato-ecologiste împotriva tăierilor ilegale de masă lemnoasă, plătesc cu 50% mai mult pe lemnele cu care sunt nevoiți să se încălzească. Pentru că, de teama DNA, niciun primar din mediul rural nu mai se ocupă de extinderea rețelelor de gaze sau electricitate și nu mai semnează nicio autorizație sau vreun plan de urbanism etc.

Și atunci, ce motiv ar avea cei 60% de clienți sceptici să dea curs ofertei micilor antrenori politici, când lupta anticorupție s-a transformat într-o adevărată cruciadă împotriva celor care semnează, cu sau fără bună credință, diferite acte administrative fără de care nu poți face nimic în România. Transparența cu care se laudă tehnocrații îmbrățișați de noua clasă politică este transparența nu a lucrului bine făcut, ci a lucrului nefăcut. Birocrații dau dovadă de transparență, tocmai pentru că nu au nimic de arătat.

În plus, noii antreprenori au picat într-o altă capcană întinsă cu pricepere de vechii nomenclaturiști: au încercat să rebranduiască după metode capitaliste un adevărat simbol al stângii, după modelul Che Guevara. În loc să-l retragă din ofertă și să-l plaseze în catalogul concurenței monopoliste, așa cum era normal, date fiind convingerile și politicile de stânga finanțate de noul Che Guevara (Soros), tinerii antreprenori “de dreapta” l-au adoptat, apărat și rebranduit, din asasinul financiar al stângii transformându-l în cavalerul filantrop al “dreptei”.

Dacă vrea să evite falimentul, antreprenorul politic tânăr, frumos și liber, fie că e politican sau jurnalist/analist (angajat) politic, ar trebui să realizeze că:

  1. Facebook-ul creează camere de rezonanță în care vocea sa (și a celor asemănători lui) se aude mai tare, însă nu creează voturi
  2. În politică contează încă, cel puțin în viitorul apropiat, capitalul uman. Deocamdată votanții n-au fost înlocuiți de roboți și nici de algoritmi
  3. În societatea română, catenaccio e încă tactica favorită. Marcajul om la om e de bază, apărarea în zonă (euroatlantică) suferă
  4. Tehnocrația nu salvează România. Nici unită, nici dezbinată
  5. Cei 60% care nu s-au prezentat la vot nu sunt niște iresponsabili, au motivele lor. Dacă, în loc să-i înjure, ar avea curiozitatea să afle care sunt acestea, poate va avea o șansă la următoarele alegeri
  6. Dex-ul cuprinde și alte cuvinte, nu numai anticorupție, ruși, UE și NATO, pe baza cărora este construit orice mesaj/argument al reprezentanților viitoarei opoziții
viewscnt

Informaţiile publicate de Profit.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Afla mai multe despre
politic
alegeri
psd
dreapta
soros
rezultate