Întrebare SUVERANISTĂ recurentă: de ce băncile din România dau credite cu dobânzi atât de mari firmelor autohtone, când << băncile-lor-mamă >> din Vest oferă credite la dobânzi mult mai mici ? –
Banii sunt la rândul lor << o marfă >>, chiar dacă metaforic vorbind. Li se aplică legea nescrisă a echilibrului Cererii și Ofertei, sunt economisiți fie de deponenții persoane fizice, fie de firmele și companiile cu excedente care fac depozite în bănci (dacă nu decid cumva să ii investească altfel). Și apoi sunt reinjectati de Băncile comerciale în economia reală: credite* de investiții sau capital de lucru.
* dacă nu-i aspiră cumva Statul atât de flămând de când e pe mari deficite - fenomenul “crowding-out”.
Costul lor într-o anume perioadă și într-o anume țară / piață reflectă încrederea generală a investitorilor în acea economie națională (riscul SUVERAN sau rată de dobânda așa-zisa << fără risc >>), plus riscul sectorului din care se cere creditare, plus riscul microeconomic de întreprindere dat de echilibrul sau bilanțier, de performanță pe piață, solvabilitatea și lichiditatea din trecut, prezent și proiecțîi pe viitor.
Banii așadar au costul lor: când depui, se cheamă “Dobânda-Pasivă” din partea băncilor și acesta e un cost de baza pentru ele, iar când băncile împrumută, ele cer creditatilor așa-numită “Dobanza-Activă” (din perspectiva băncii). De la un << ECART de dobânda >> de >7% nu cu mulți ani în urmă, băncile din România au coborât recent la un ecart de <3% între dobânzile active și pasive: asta înseamnă, spre exemplu, că dacă oferă deponenților un >5% pentru leii depuși, îi dau mai departe creditaților cu <8,0%.
Din ecartul mai sus-menționat, băncile au de obicei cea mai mare sursă de venit, a două sursă majoră a lor fiind comisioanele pe tranzacții și diverse servicii - mai simple sau mai sofisticate - oferite. Când zic venit, nu ne referim la profit. Până la eventualul profit, băncile au costuri cu RISCUL și administrative.
Un “suveranist adevărat” sau un nostalgic după comunism s-ar fi legat de faptul că, după decenii de profituri modeste și unii ani chiar de pierderi (deh, crizele din trecut), băncile private de la noi au ajuns în ultimii doi ani la un profit cumulat frumușel: 3 miliarde de euro în 2024 și probabil unul la fel în 2025.
Un argument ușor de demontat, și cu ecartul de 2,4% menționat (mic pentru o piață că a noastră) și cu indicii de profitabilitate agregați pe sector: ROA / profit per active totale undeva la 2% și ROE / Return on Equity / profit pe capital propriu la 17%-18%, adică o recuperare a banilor în 5-6 ani - relativ decent.
Dar << Narativa-cheie >> de la Moscova este să se atace Occidentul care << ne-a colonizat >>, ale cărui mulținaționale ne-ar fi luat suverantitatea economică (zice chiar pe gura lui Dl. Vladimir Putin).
Iar << ordinul pe unitate >> al acestor zile de la Moscova este să se atace mai ales Franța. De ce? Probabil pentru că Franța (U.E.) și Regatul Unit la Marii Britanii (UK, non-UE) – în calitate de singure puteri nucleare de pe continent și cu armatele cele mai puternice - conduc << Coaliția celor Doritori / Willing >> să ajute direct Ucraina după ce pilonul nr. 1 al NATO, condus de Trump, a schimbat politica.
Astfel, văd un viral video pe rețelele sociale cu un domn suveranist de la un Partid << start-up >> (adică nou, nu de la cele 3 corporații suveraniste AUR & POT & SOS care deja dețin o treime din Parlament)… îl văd pe domnul lângă un sediu BRD (grup Societe Generale), vaicărindu-se că în Franța SocGen ar oferi credite ieftine, iar în România BRD-GSG cere pe ele dobânzi înalte. Clasica << pentru unii mumă, pentru alții ciumă >>.
Urmărind multe conferințe (transcrise, că nu ajung la atâtea fizic), îmi amintesc că aceste veritabile VĂICĂRELI vin și de la mulți antreprenori din România; ca și celebra diferența de SUBVENȚII dintre România și țările central-europene Vișegrad x4 sau față de Vest (o veritabilă confuzie, diferența de productivitate vine 90% din economii de scală și model de business competitiv, nu din subvenții).
Haide să vedem de ce BRD dă credite în lei cu X% mai scump decât SocGen dă credite în euro în Franța?
1) INFLAȚIA prețurilor de consum (IPC): în România avem azi o inflație an-la-an pe trecut de 5,7% (se așteaptă să crească spre 8% cu TVA mărit și electricitatea re-liberalizată, înainte de a-și reveni pe o traiectorie descendentă); în Eurzona avem de vreo 2 luni inflația fix la << ținta >> de 2,0% mult-râvnită (și care este rar atinsă cu convulsiile pandemice și geopolitice recente); în cadrul Eurozone, se remarcă Franța și încă o țară având cu cea mai mică inflație de 0,6% (de fapt, nu e un lucru bun să fii în anticamera DEFLAȚIEI – o boală potențial ucigașă pentru economie dacă persistă – vezi deceniile pierdute ale Japoniei). Așadar, trăgând linie, avem >5% (puncte procentuale) între IPC din RO și FRA.
2) RISCUL din economia reală, reflectat și în NPL (rată creditelor neperformante) și în ratingul de risc comercial acordat firmelor de asigurători specializați cum sunt Coface, Euler Hermes, Dun & Bradstreet.
Oficial, acum în România rata NPL e redusă, pe la 3% (față de >21% după Criza din 2008-2011), dar toată lumea știe că potențial e mai ridicată ca în Vest, fie din motiv de echilibre bilanțiere (firme cu capital negativ care nu primesc credit de la bănci dar pot fi pe lanțul de furnziori ai firmelor bancabile), fie din motive de etică de afaceri deficitară. Băncile achită pentru creditele NPL care au dat “default” pe perioada rambursării și în plus pregătesc provizioane (capital imobilizat) pentru cele ce se întrevăd.
3) ECONOMIILE de SCALĂ de care aminteam în treacăt mai sus nu reprezintă doar un concept abstract, din cărțile de economie sau cursurile de eficiență economică; reprezintă o LEGITATE economică care afectează fiecare model de business și de acolo se reflectă în orice Bilanț / Cont Profit și Pierdere; și nu, nu e limitat doar în Industrie sau Agricultură (producție), ci și în Servicii și de asemenea la Bănci !
Să luăm iar Franța, fără a lua în considerare faptul că are o populație de >3,5 ori mai mare (68 / 19 mil.).
Așadar raportăm totul per capita, ca și cum analizăm o felie de 19 milioane de locuitori medii ai Franței.
România are un raport al Creditelor Bancare de doar 24% din PIB (cel mai redus din Uniunea Europeană); media U.E. e la 76% (x3,2 față de noi), iar Franța se situa la 107,5% (x4,5 față de noi): https://data.worldbank.org/indicator/FS.AST.PRVT.GD.ZS?locations=EU
Active Bancare / PIB: datele arătau <41% România vs. 83,5% media U.E. vs. 131% Franța; datele recente arată un 50% pentru România, dar Franța are încă un raport de cca. 3 ori mai mare ca activitate bancară. https://www.theglobaleconomy.com/rankings/bank_assets_GDP/European-union/
Dacă luăm în considerare întreg sistemul financiar, mult mai sofisticat în Vest, ajungem la 331% din PIB Franța vs. 88% în România; un raport de aproape 4 : 1.
The EU has total banking assets of more than $38 trillion, France accounts for 26% ($10 trillion) of Europe's total banking assets followed by Germany with 18% ($7 trillion) and Italy with 8% ($3 trillion). Global assets under management în the EU is more than $12 trillion, with France accounting for more than 33% ($4 trillion) of Europe's total AUM followed by Germany with 16% ($2 trillion) and Italy with 12% ($1 trillion). https://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_the_European_Union
Dacă mai considerăm și PIB per capita (nominal, nu cel PPS de putere de cumpărare, unde am recuperat mult din decalaj), avem încă un raport de 2,3 în favoarea țării din Occident: 42.600 EUR vs. 18.700 EUR.
Așadar, din compunerea celor 2 factori: 2,3x PIB și 4,5x intensitate creditare bancară în PIB, rezultă că la aceeași populație Franța are o BANCARIZARE de >10 ori mai mare, măsurată în Euro. Chiar dacă salariile lor sunt mai mari și au și alte costuri fixe mai mari, aceste costuri fixe mari se ÎMPART la 10. Cele echivalente din sistemul bancar al României se împart la …1 pe scenariul calculat mai sus: 10:1 !!!
E evident că asta e o sursă imensă de economii de scală și de aici ei pot oferi credite cu dobânzi mult mai reduse decât la noi; costurile ADMINISTRATIVE au un raport poate de x3, dar apoi se împart la zece datorită volumului de activitate: x1/10 față de noi. Dincolo de costul riscului amintit la punctul 2) sus.
Este MATEMATICĂ și ECONOMIE și FINANȚE, nicdecum vreo << conspirație occidentală, globalistă >>.
Remediul? Să continuăm să ne creștem economia cu afaceri sănătoase, să mărim ritmul de bancarizare și creditare în economie; să aderăm și noi cândva la moneda comună Euro (vecină Bulgaria intră acum).
În final, să nu uite nostalgicii după ccomunism și nationalizari și suveranistii că domnii ex-Securitate care ar fi vrut ei să domine economia României (dacă nu intram în U.E.) reușiseră să SCUFUNDE celebra BANCOREX, cu un cost de 10% din P.I.B. pentru noi toți. Erau aproape să scufunde și Banca Agricolă și CEC Bank, dar ele au fost salvate de experți de la BNR și de privatizări (B.A. a devenit Raiffeisen Bank România); la fel, BCR a devenit BCR Erste, iar BRD a devenit BRD-GSG - două privatizări de mare succes.
Iar după stabilizarea sistemului bancar cu Know-How vestic, azi România are deja 2 bănci cu CAPITAL ROMÂNESC: una e chiar lider, Banca Transilvania din Cluj-Napoca, iar cealaltă e deja în top 5: CEC Bank. Dar nici măcar ele nu pot sfida legitățile Economiei, Finanțelor și …ale Matematicii: banii au costul lor...
Radu Limpede este consultant de dezvoltare pentru companii medii spre mari din România. Pasionat de Macroeconomie de >30 de ani, de Geografie Economică și parțial de Geopolitică. Experientă de 27 de ani în economia locală și pe piețele financiare: de la analist firme de brokeraj de pe Bursă în primii ani după facultatea ASE REI, până la 22 de ani de antreprenoriat cu firma de Consultanță. Voluntariat în ONG pro-antreprenoriat și Traininguri de business și Think Tank-uri
