România a intrat în a doua jumătate a lui 2025 cu cele mai slabe prognoze de creștere economică din Europa de Sud-Est, cu o inflație care rămâne cea mai mare din regiune și cu o economie reală tot mai apăsată de fiscalitate, blocaje de lichiditate și pierderea încrederii. În acest context, pentru o “aterizare” (și nici nu îndrăznesc să mă refer la una “lină”, dar măcar să avem o aterizare în loc de prăbușire), nu ne putem bizui doar pe taxe și ajustări rapide, ci pe o reformă bugetară profundă și pe politici care reconstruiesc parteneriatul cu mediul privat.
Suntem la marginea unei falii periculoasă, în care vulnerabilitățile structurale adâncesc deficite cronice, iar economia reală suferă sub povara unei politici fiscale reactive și a unei administrații care pare mai preocupată de acoperirea găurilor decât de construcția solidă. Recent, o analiză Allianz Trade estima că „deficitul contului curent va rămâne în jurul valorii de -7,5% din PIB până în 2026”, ceea ce va spori vulnerabilitatea la percepțiile investitorilor. Problema nu mai este doar de proporții, ci de alegere.
Guvernul a optat pentru o corecție fiscală dură — majorări de TVA și accize, eliminarea facilităților fiscale pentru câteva sectoare, creșteri de impozite pe dividende și extinderea bazei de contribuție. Viața s-a scumpit în România — asta o știm încă din pandemie - dar acum se resimte mai mult lipsa de perspectivă economică și scăderea încrederii că statul acționează în interesul cetățeanului.
Această corecție vine însă fără contraponderea firească - considerabilă - a reformei în sectorul public. Cheltuielile cu personalul au crescut cu peste 10% doar în prima jumătate a anului, iar planurile de digitalizare și restructurare birocratică rămân vagi și netestate. În acest timp, deficitul bugetar se menține la peste -9% din PIB, iar datoria publică va depăși pragul de 60% în 2027. Analiștii Allianz Trade avertizează că, fără reforme clare, România va fi tot mai dependentă de finanțări externe scumpe și de încrederea fragilă a piețelor. Iar situația este agravată de deteriorarea constantă a perspectivelor de creștere.
Și economiștii Raiffeisen Bank - citați de Profit.ro - au redus succesiv prognozele pentru România: de la 2,2% la începutul anului, la 1,6% în mai și apoi la doar 0,7% în iulie. Este cea mai slabă din regiune, similară doar cu Ungaria. De altfel, raportul Raiffeisen subliniază că România trage în jos media de creștere a Europei de Sud-Est. Cu o inflație estimată la 6,5% în 2025 – cea mai mare din regiune – și dobânzi ridicate, economia națională se află într-o zonă periculoasă de stagnare costisitoare.
La nivel microeconomic, tabloul este și mai neliniștitor. Tot mai multe companii înregistrează pierderi de lichiditate și întârzieri la plată, în special în raport cu clienții publici. Acest fenomen de propagare a riscului se reflectă în scăderea profitabilității, în amânarea investițiilor și în limitarea creșterii. Statul, în loc să susțină redresarea prin politici de parteneriat, devine un factor de risc.
În acest climat, fondurile europene sunt adesea prezentate drept colac de salvare. Dar fără prioritizare clară, fără eficiență în implementare și fără capacitate administrativă reală, banii se pot transforma în investiții irelevante. Nu este suficient să avem acces la bani. E esențial să avem un aparat administrativ capabil să-i folosească eficient și transparent.
Revenirea economică a României nu se poate baza pe ajustări brute și suprataxare. Fără reforme bugetare reale și politici publice orientate spre stimularea economiei private, țara riscă să se afunde într-o criză de încredere cu efecte economice și instituționale pe termen lung.
Este nevoie de o reformă bugetară autentică — nu doar contabilă, ci funcțională — însoțită de politici fiscale inteligente, stabilitate legislativă și un pact onest cu mediul privat.
România trebuie să înlocuiască logica de criză cu o viziune pe termen lung.
Daniel Apostol este analist economic și expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES
