Se rupe Marea Britanie? Scoția, Irlanda de Nord și Țara Galilor vor organizarea de referendumuri pentru independență

Această întâlnire fără precedent a avut loc în urma surprizei create de Donald Trump în acest weekend, când a declarat că o reunificare a Republicii Irlanda și a Irlandei de Nord ar fi „fantastică”.

CITEȘTE ȘI Schimbare la pensie. Nouă procedură și noi termene de contestare a deciziilor de pensionare

Atât Scoția, cât și Țara Galilor și Irlanda de Nord sunt conduse în prezent de susținători ai independenței, o situație fără precedent de la înființarea instituțiilor autonome în aceste națiuni ale Regatului Unit, în 1999, scrie News.ro.

Prim-ministrul galez și liderul partidului Plaid Cymru, Rhun ap Iorwerth, i-a primit pe John Swinney, prim-ministrul scoțian și liderul Partidului Național Scoțian (SNP), pe Michelle O'Neill, prim-ministrul nord-irlandez și vicepreședinta Sinn Féin, precum și pe Mary Lou McDonald, președinta Sinn Féin.

„Națiunile noastre au dreptul la autodeterminare”, se menționează în acordul semnat de acești lideri.

„Solicităm guvernului britanic să pregătească, să planifice și să faciliteze schimbările constituționale”, au adăugat aceștia.

„Suntem convinși că viitorul națiunilor noastre se află în cadrul Uniunii Europene”, afirmă, de asemenea, acești lideri, considerând că Brexitul a „prejudiciat” economia teritoriilor lor.

Guvernele britanice succesive s-au opus organizării de referendumuri privind independența, începând cu cel din 2014 din Scoția, în cadrul căruia 55% dintre votanți s-au pronunțat împotriva independenței, iar Downing Street a închis săptămâna trecută ușa oricărei speranțe de flexibilizare a acestei poziții.

Prim-ministrul Andy Burnham „crede cu tărie în Uniunea” Regatului Unit, a declarat luni purtătorul său de cuvânt.

REFERENDUM PÂNĂ ÎN 2030

Președintele american, care s-a aflat în vizită în Irlanda în acest weekend, a spus că unirea Republicii Irlanda și a Irlandei de Nord „va avea loc în cele din urmă”. La rândul său, Sinn Féin a pledat luni în favoarea unui referendum până în 2030. Potrivit lui Michelle O'Neill, declarațiile lui Donald Trump arată că „dezbaterea privind unificarea este în plină desfășurare și că oamenii sunt acum interesați activ de aceasta (...) și la nivel internațional”.

Însă locuitorii din Belfast, în Irlanda de Nord, au primit cu prudență declarațiile președintelui american. „A făcut apel la unitatea Irlandei. Mâine va spune altceva”, a comentat Jim Boyle, un bărbat de 64 de ani care lucrează în sectorul mediului.

CITEȘTE ȘI Alumil Rom Industry – creșteri la aproape toate capitolele din bilanț

Londra se bazează, pentru a pune capăt ostilităților din Irlanda de Nord, pe acordurile de pace de Vinerea Mare semnate în 1998, în temeiul cărora poate fi organizat un referendum dacă majoritatea populației din această provincie britanică ar fi dispusă să aprobe o unificare. Downing Street a reiterat această poziție luni.

Liderii reuniți la Cardiff au subliniat într-o conferință de presă că națiunile lor vor avansa în ritmul propriu către autodeterminare.

Scoțianul John Swinney a estimat că un referendum privind independența Scoției ar trebui să aibă loc în următorii cinci ani.

În Țara Galilor, Rhun ap Iorwerth nu considerase independența decât un obiectiv îndepărtat atunci când a fost ales în luna mai. El nu a precizat o dată pentru un eventual referendum, afirmând că „preferă să lase chestiunea calendarului în mâinile poporului galez”. Totuși, „devine din ce în ce mai evident că Westminster (puterea centrală, n.r.) nu funcționează”, a spus el.

Andy Burnham, care a fost primar al Greater Manchester (nordul Angliei), prezintă o mai mare descentralizare ca fiind una dintre prioritățile sale de la preluarea puterii în iulie.

CITEȘTE ȘI Val de permise auto reținute de polițiști

Însă, pentru Rhun ap Iorwerth, delegarea de competențe „acordată unei națiuni este destul de diferită de cea acordată, de exemplu, unei regiuni sau unui oraș din Anglia”.

În opinia lui Michael Keating, profesor de științe politice la Universitatea din Aberdeen, în Scoția, declarația comună a liderilor naționaliști este „semnificativă din punct de vedere politic, deoarece, mult timp, SNP și Plaid Cymru au ținut la distanță Sinn Féin”, fosta aripă politică a grupării paramilitare IRA. Însă „este puțin probabil ca acest lucru să determine guvernul britanic să-și schimbe părerea”, a declarat el.

La zece ani după Brexit, sectorul financiar britanic și-a revenit, dar a pierdut din influența globală

Înaintea referendumului din 2016 privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, directorul general al JPMorgan, Jamie Dimon, avertiza că banca ar putea muta până la 4.000 de locuri de muncă din Regatul Unit dacă britanicii votează pentru Brexit. Zece ani mai târziu, aceeași bancă intenționează să construiască un nou turn de birouri în Canary Wharf, la Londra, capabil să găzduiască până la 12.000 de angajați, transmite Reuters.

Proiectul a fost salutat de ministrul britanic de Finanțe, Rachel Reeves, drept o investiție de încredere de miliarde de lire sterline în economia britanică.

Situația ilustrează modul în care industria financiară britanică a rezistat mai bine decât anticipau mulți observatori după Brexit. Numărul angajaților din City of London se apropie de niveluri record, iar marile bănci înregistrează profituri istorice.

Totuși, datele analizate de Reuters și opiniile experților arată o realitate mai nuanțată: Londra rămâne unul dintre cele mai importante centre financiare ale lumii, însă poziția sa dominantă a fost erodată.

Michael Mainelli, fost primar al City of London, afirmă că Brexitul a slăbit fără îndoială poziția Londrei, determinând mutarea unor activități și locuri de muncă către orașe precum Paris și Dublin.

Pentru a continua să deservească clienții din Uniunea Europeană după pierderea drepturilor de operare automată pe piața comunitară, instituțiile financiare britanice au transferat aproximativ 40.000 de locuri de muncă către centre financiare din UE.

Potrivit datelor citate de Barclays, Regatul Unit rămâne a doua destinație mondială pentru capitalul internațional, după Statele Unite, găzduind investiții și depozite transfrontaliere de peste 12 trilioane de lire sterline la sfârșitul anului 2025.

Cu toate acestea, ponderea Marii Britanii în fluxurile globale de capital a scăzut de la 8,6% în 2015 la 7% în 2025. În aceeași perioadă, cota Statelor Unite a crescut de la aproximativ 20% la 25%.

Cercetările companiei New Financial arată că Regatul Unit a pierdut cotă de piață în 10 dintre cele 12 segmente majore ale finanțelor internaționale, inclusiv tranzacțiile valutare, listările bursiere și administrarea activelor.

CITEȘTE ȘI ULTIMA ORĂ Bolojan dă drumul la sute de angajări și indexarea salariilor cu inflația în 22 de companii locale

Fondatorul New Financial, William Wright, compară impactul Brexitului cu ”ruperea propriului braț”.

”Nu a fost fatal, dar nici benefic. A existat un grad important de autovătămare economică”, spune acesta.

În același timp, mai mulți factori au ajutat sectorul financiar britanic să rămână competitiv.

Creșterea dobânzilor după pandemia de COVID-19 a majorat semnificativ profiturile băncilor. Guvernul laburist instalat în 2024 a accelerat dereglementarea sectorului financiar, argumentând că regulile introduse după criza financiară din 2008 frânau creșterea economică.

Companiile de asigurări au beneficiat și ele de modificarea regulilor Solvency II moștenite din legislația europeană. Reducerea cerințelor administrative și a capitalului obligatoriu a stimulat sectorul, iar primele brute subscrise pe piața londoneză s-au dublat în ultimul deceniu, ajungând la 187 de miliarde de dolari.

Londra s-a consolidat și ca centru al tehnologiei financiare. Revolut a devenit cea mai valoroasă companie fintech din Europa, fiind evaluată la aproximativ 75 de miliarde de dolari.

Cu toate acestea, economia britanică în ansamblu a avut o evoluție mai modestă decât cea americană și chiar decât zona euro.

Experții guvernamentali estimează că productivitatea pe termen lung a economiei britanice va fi cu aproximativ 4% mai mică decât ar fi fost dacă țara ar fi rămas în Uniunea Europeană.

Neil Birrell, director de investiții la Premier Miton, consideră că Brexitul a făcut Regatul Unit mai puțin atractiv pentru investitori.

Randamentele obligațiunilor britanice se află printre cele mai ridicate din lumea dezvoltată, pe fondul instabilității politice care a adus șase prim-miniștri diferiți în cei zece ani de după referendum.

Costurile mai ridicate de împrumut afectează atât companiile, cât și gospodăriile. Datele Băncii Angliei arată că finanțarea acordată întreprinderilor mici, raportată la produsul intern brut, a scăzut de la peste 8% în 2016 la aproximativ 6,5% în prezent.

Brexitul a adus și costuri administrative suplimentare, inclusiv documentație vamală mai complexă și perturbări ale lanțurilor de aprovizionare.

CITEȘTE ȘI ”Cutia Pandorei”, runda a treia. După eșecul repetat din Parlament și pentru ca angajații CFR Marfă să primească drepturi de peste 74 milioane lei, PSD revine cu lege specială

Cu toate acestea, mulți lideri ai City-ului consideră că Uniunea Europeană nu a profitat pe deplin de oportunitatea creată de Brexit. Proiectele de integrare a piețelor financiare europene au avansat lent, iar Londra continuă să fie principalul punct de acces al investitorilor internaționali către piețele europene.

”Deoarece Uniunea Europeană nu a făcut progrese majore în ultimul deceniu, nici Marea Britanie nu a pierdut atât de mult pe cât s-ar fi putut. City rămâne poarta de intrare către piețele de capital europene”, a concluzionat Michael Mainelli.