Scopul nu este doar ca pilotul să învețe traseul, ci mult mai mult: în simulator pot fi testate setări, strategii, comportamentul pneurilor și reacția mașinii la diferite condiții, fără ca monopostul să consume combustibil, să uzeze componente sau să piardă timp prețios pe pistă.
Un circuit virtual construit din milioane de detalii
Simulatoarele moderne de Formula 1 folosesc modele tridimensionale extrem de detaliate. Potrivit explicațiilor oferite de echipa Mercedes, traseele sunt construite pe baza unor scanări lidar, care pot reda suprafața asfaltului, bordurile, denivelările și chiar elementele din jurul circuitului.
Pilotul conduce într-un cockpit asemănător celui din monopostul real, cu volan, pedale și ecrane care afișează pista, platforma se mișcă în funcție de accelerații, frânări și schimbări de direcție, iar sistemul trebuie să transmită senzațiile cu o întârziere foarte mică. Dacă reacția simulatorului este greșită, pilotul poate învăța un comportament care nu funcționează pe circuit, mai ales că în interiorul sistemului este introdus și modelul digital al mașinii. Inginerii pot modifica suspensia, nivelul de apăsare aerodinamică, diferențialul, frânarea sau modul în care este folosită energia. Pilotul oferă apoi feedback despre stabilitate, aderență și încrederea pe care i-o transmite fiecare variantă.
Miile de tururi îi ajută pe ingineri să aleagă setările
Un pilot de simulator poate repeta aceeași secțiune de circuit de zeci de ori, cu mici schimbări între tururi. Într-o sesiune pot fi comparate mai multe configurații pentru calificări și cursă, inclusiv variante care protejează pneurile sau economisesc energia bateriei. Aceste teste sunt importante deoarece timpul de rulare pe circuit este limitat, iar echipele nu își permit să descopere toate problemele abia în timpul antrenamentelor oficiale. Prin urmare, sunt verificate mai întâi cât mai multe variante în mediul virtual.
Simulatorul poate fi folosit și în timpul weekendului de cursă. După primele tururi reale, datele mașinii sunt comparate cu modelul virtual, iar dacă apare o diferență, inginerii încearcă să afle cauza și pot testa rapid alte soluții la fabrică, în timp ce pilotul real se pregătește pentru următoarea sesiune.
Totuși, simulatorul nu poate reproduce perfect vremea, presiunea publicului sau toate variațiile asfaltului, este un instrument de pregătire și analiză, nu un înlocuitor complet pentru circuit. Decizia finală aparține în continuare oamenilor care interpretează datele și pilotului care trebuie să transforme acea pregătire în viteză reală
















