Componenta energetică a controversatei Ordonanțe de Urgență 114 este rezultatul direct al subordonării politice a Autorității de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), proces început în 2017 și care urmează a se finaliza definitiv în aceste zile, când pe masa Comisiei de Industrii a Camerei Deputaților se află un proiect legislativ de modificare a statului ANRE. Prin acestea, Autoritatea de reglementare este recompensată pentru docilitate, urmând ca toate cheltuielile de capital, majorate considerabil ca urmare a creșterii de 20 de ori a contribuției pe cifra de afaceri, să fie aprobate doar din pixul președintelui ANRE.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
De altfel, ANRE a fost singura agenție de reglementare care a muncit într-o lună mai mult decât în ultimii doi ani pentru a adopta legislația secundară de implementare a OUG 114. Celelalte instituții, în frunte cu BNR, au preferat să ridice obiecții și să "negocieze" modificarea actului normativ.
În ultimii doi ani, ANRE s-a remarcat printr-o colaborare extrem de strânsă cu actuala coaliție de guvernământ, însă în special cu comisia de industrii, condusă de social-democratul Iulian Iancu, care i-a și acordat privilegiul de a fi exceptată de la legea finanțelor publice. După ce a subordonat politic conducerea Autorității, numind numai membri ai coaliție de guvernare la conducerea sa, Iulian Iancu îi oferă acum acesteia “independență și autonomie”. Obiectivul comun al comisiei de industri și al noii conduceri ANRE din ultimul an și jumătate a fost anularea procesului de liberalizare a pieței.
Dacă în primii ani după liberalizare, nimeni nu a obiectat ca urmare a faptului că prețul energiei electrice (atât pe piețele en gros, cât și pentru consumatorii finali) a avut o tendință descendentă, odată cu mini-criza din primele luni ale lui 2017, când prețurile din întreaga Europă, implicit din România, au explodat, trendul s-a inversat. Brusc, liberalizarea pieței era responsabilă pentru prețurile ridicate, uitându-se că în anii precedenți, aceeași liberalizare condusese la scăderea prețurilor.
Drept urmare, în 2017 PSD a creat o comisie de anchetă a ANRE, care nici până în prezent nu a prezentat niciun raport public. Asta însă nu înseamnă că ancheta condusă de Iulian Iancu a rămas fără niciun rezultat. Spre finalul anului, Parlamentul, la propunerea comisiei de industrii, a numit o nouă conducere a ANRE. Președinte a fost ales Dumitru Chiriță, mâna dreaptă a lui Iulian Iancu în comisia de industrii, iar în funcția de membru în comitetul de reglementare al autorității au fost numiți Corina Sulger (PSD) și Gheorghe Gabriel Gheorghe (ALDE). Zoltan Nagy-Bege (UDMR) a fost votat vicepreședinte al ANRE.
Practic, membrii coaliției de guvernare au preluat controlul ANRE. Coaliția avea și până în atunci puteri uriașe în ceea ce privește legislația primară din domeniu, forma finală a oricărui act normativ votat de Parlament fiind stabilită de Comisia de Industrii (Camera Deputaților fiind decizională în ceea ce privește legislația din domeniu). Problema coaliției era că nu controla și principala instituție reglementatoare a domeniului, care stabilește legislația secundară, ANRE. În urma evenimentelor din 2017, industria energetică a devenit captivă, atât legislația primară, cât și cea secundară, fiind la mâna cuplului Iulian Iancu-Dumitru Chiriță.
În urma acestor schimbări, ANRE și-a pierdut practic statutul de “autoritate administrativă autonomă (…) independentă decizional, organizatoric și funcțional”, dacă l-a avut vreodată.
Iar noua conducere a ANRE s-a pus imediat pe treabă și a implementat politica de de-liberalizare a pieței energiei.
Cele mai importante măsuri luate la comandă politică care au condus la apariția OUG 114 au fost adoptate în cursul anului 2018.
Pe piața de gaze, autoritățile statului au adoptat o politică fiscală menită a a conduce la scumpiri care mai apoi să justifice decizia de control al prețurilor. Astfel, în februarie 2018, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a decis ca redevențele pentru gazul extras din România să se calculeze ca o cotă procentuală (3%-13%, în funcție de puterea zăcământului) aplicată nu la prețul cu care producătorii vând efectiv gazele extrase, ci la prețurile de tranzacționare de pe hub-ul de la CEGH (Central European Gas Hub) Viena.
Potrivit calculelor din vara anului trecut efectuate de Profit.ro, această modificare a avut un impact total de 7,4 lei/MWh, aproximativ 75% din majorarea de preț din perioada aprillie 2017-august 2018. Calculele Profit.ro au fost confirmate de un studiu Deloitte publicat săptămâna trecută: “Am extins analiza pentru a include cotațiile lunare de la CEGH, în condițiile în care prețul gazului tranzacționat în Austria reprezintă referința în raport cu care se calculează redevențele la gaze naturale extrase în România. Decizia de a lega veniturile din redevențele de cotațiile de la CEGH ar fi putut fi într-adevăr unul din motivele diferenețelor de preț între august 2018 și aprilie 2017 (+ 8,6 RON / MWh), în condițiile în care actorii de pe piață au încercat să reducă decalajul dintre prețurile de pe piața românească și prețurile de la CEGH (utilizate ca referință pentru calculul redevențelor)”.
În paralel, în Comisia condusă de Iulian Iancu, a fost amendată celebra OG 7/2013 prin care era introdus impozitul “temporar” pe veniturile suplimentare din dereglementarea prețurilor. Drept urmare, în aprilie 2018 a fost adoptată (după 5 ani!!!) legea de aprobare a OG 7/2013 prin care a fost permanentizat acest impozit și introdusă o cotă de 80% pentru prețurile de peste 85 lei, cu efect direct asupra accentuării scumpirilor pe intervalul superior.
Însă guvernanții își puteau vedea zădărnicite planurile de majorarea a prețului gazelor, care mai apoi să justifice apariția OUG 114, de o eventuală începerea a producției de gaze din Marea Neagră. În absența oricărei infrastructuri de export, începeea producției offshore sau chiar luarea unei decizii finale de investiții de către OMV Petrom și EXXON ar fi pus presiune pe prețul intern, producția suplimentară acoperind cu vârf și-ndesat consumul. Așa se explică noile prevederi fiscale, prin care impozitul pe venituri suplimentare a fost extins și în offshore, adoptate în Comisia de Industrii a Camerei Deputaților, și apoi, după mai multe amânâri, votate și în Plen. Noile condiții fiscale au făcut ca cele două companii să amâne adoptarea deciziei finale de investiții pe termen nedefinit și, prin urmare, trendul ascendent al prețului gazelor să continue.
Politici care au condus la creșterea prețurilor, pe piața de electricitate de această dată, a adoptat și ANRE, care a suspendat unele licitații pe OPCOM, și a modificat în repetate rânduri atât modalitățile de tranzacționare, cât și metodologiile de “recunoaștere a costurilor de achiziție”. Rezultatul: ponderea energiei tranzacționate pe cea mai scumpă piață, cea pentru ziua următoare (PZU) a crescut la peste 40% din totalul energiei tranzacționate, iar prețurile s-au majorat considrabil.
Pentru ca actuala coaliție de guvernare să piardă puncte electorale în urma inevitabilelor scumpir, ANRE a renunțat la ajustarea trimestrială a tarifelor și prețurilor consumatorilor casnici, și a înghețat recunoașterea costurilor cu achiziția de către furnizori, atât a energiei electrice, cât și a gazelor, pentru un an de zile.
Astfel, în loc să recunoască trimestrial creșteri de factură de câteva procente, ANRE ar fi trebuit în această primăvară creșteri anuale de zeci de procente.
Pentru că decizia de anul trecut nu a însemnat altceva decât obligarea furnizorilor de a-i subvenționa pe consumatorii finali.
Inițial, ANRE spera probabil într-o temperare a prețurilor pe bursele specializate. Însă tocmai politica sa (și a coaliție de guvernare) de subvenționare a consumului și descurajare a producției (în special a celei a producătorului cu preț marginal superior - pe cărbune) a făcut imposibilă o temperare a prețurilor și a condus, dimpotrivă la o majorare a acestora.
În această primăvară, ANRE ar fi trebuit să efectueze o majorare a prețurilor de furnizare cu câteva zeci de procente. În cazul bucureștenilor ar fi fost necesară o majorare a acestora de 35%, procent necesar pentru ca furnizorii să-și poată recupera costurile nerecunoscute de ANRE prin înghețarea din primăvara lui 2018.
Soluția identificată de coaliția de guvernare și de ANRE la această problemă în principal electorală a fost adoptarea OUG 114, care nu face altceva decât să oblige producătorii să-i subvenționeze atât pe furnizori (pentru ca aceștia să-și recupereze pierderile impuse de ANRE în primăvara lui 2018), cât și pe consumatorii casnici.
Astfel, ANRE a decis luni înghețarea prețurilor la consumatorii casnici, după ce în prealabil a stabilit obligația ca producătorii de energie ieftină (Hidroelectrica și Nuclearelectrica) să vândă furnizorilor energia livrată acestora la cost de producție plus un profit de 5%. Diferența până la actualul preț înghețat este destinată recuperării de către furnizori a costurilor nerecunoscute prin înghețarea din aprilie 2018.
Apare însă o problemă: dacă în urma înghețării costurilor de achiziție pe un an au apărut astfel de sume de recuperat, care vor fi costurile pentru întreaga industrie după aplicarea noii plafonări a prețurilor pe o perioadă de 3 ani? Și ce se va întâmpla atunci? Se va prelungi aplicarea OUG 114 sau se va renunța la măsurile de anulare a liberalizării pieței? Dacă actuala coaliție se va afla la guvernare și în 2022 este de așteptat că, după modelul impozitului pe veniturile din dereglementarea prețului gazelor, și prevederile “temporare” ale OUG 114 să fie permanentizate.
Iar principalul motiv este tot electoral. Pentru ca politica #wageledgrowth a actualului guvern să dea impresia că funcționează, măcar pe termen scurt, este necesar controlul prețurilor în sectoarele oligopoliste (create natural sau articial de către reglementator) în care costurile suplimentare pot fi transferate rapid în preturi. Altfel, inflatia va eroda toate majorările “reale” de pensii și salarii, care vor dispărea la fel cum au aparut, din pix. Iar prețurile la energie sunt unele dintre cele mai inflaționiste, ca urmare a ponderii lor în costurile de producție al oricărui bun.
