Introducerea unei stări de anxietate în rândul companiilor și sistemelor bancare pare a fi principalul obiectiv al sancțiunilor impuse de americani. În plus, politicienii europeni folosesc acest prilej pentru a presa Lukoil să-și vândă activele deținute în statele lor.
Cristian Bușoi, secretar de stat în Ministerul Energiei, a declarat pentru Politico că Lukoil va avea acum „obligația” de a vinde rafinăria Petrotel din centrul-sud înainte de termenul limită de luna viitoare, când ar putea apărea și „normele de aplicare”. „Am fi fericiți să nu mai avem Lukoil!”, a adăugat el.
Problema e însă că nu prea sunt cumpărători. Autoritățile bulgare încearcă de ani buni, fără succes deocamdată, să intermedieze vânzarea rafinăriei Neftochim, deținută de Lukoil la Burgas, cea mai mare din regiune, mult mai atractivă decât Petrotel.
Rafinăria Neftochim va „trebui să-și oprească operațiunile pe 21 noiembrie” dacă nu este vândută, susține Martin Vladimirov, analist senior în domeniul energiei la Centrul pentru Studiul Democrației, cu sediul la Sofia. Ministerul bulgar al Energiei a refuzat să comenteze.
Ambiguitatea textului este una specifică administrației Trump, care folosește pârghii legislative în strategii de negociere.
De altfel, textul Trezoreriei SUA recunoaște negru pe alb acest lucru: „Acțiunile de astăzi sporesc presiunea asupra sectorului energetic al Rusiei și degradează capacitatea Kremlinului de a strânge venituri pentru mașina sa de război și de a sprijini economia sa slăbită. Statele Unite vor continua să pledeze pentru o soluționare pașnică a războiului, iar o pace permanentă depinde în întregime de disponibilitatea Rusiei de a negocia cu bună-credință”.
Iar toate declarațiile oficialilor americani arată că ținta acestora sunt în principal companiile chineze și indiene, care sunt de departe cei mai mari cumpărători de petrol rusesc.
Ieri a fost anunțat că companiile petroliere de stat chineze nu mai cumpără petrol rusesc.
Interesant este că UE a impus propriile sancțiuni companiilor petroliere ruse, de la care însă este exceptat Lukoil, furnizorul de materie primă pentru câteva state europene importante, printre care Germania, Slovacia, Bulgaria și Ungaria, dar și alte state, în special din Balcani. Rafinăria deținute de MOL în Slovacia procesează în proporție de 100% petrol rusesc, iar cea din Ungaria, 86%.
Și rafinăria germană PCK, responsabilă pentru 12% din capacitatea de procesare a Germaniei, funcționează pe bază de materie primă rusească.
Datele arată că dintre companiile europene, grupul maghiar de stat MOL, al celui mai important aliat al lui Trump din Europa, Viktor Orban, ar fi „suspectul de serviciu” cel mai important.
Totuși, nu numai că niciuna din cele 5 companii pe care Lukoil le controlează în România, dar nici principala subsidiară prin care este acționar la acestea, Litasco SA din Elveția, nu se află pe anexa actului normativ, care cuprinde peste 30 de subsidiare Lukoil și Rosneft „sancționabile”.
De asemenea, este dificil de conceput cum companiile Lukoil din România, aflate per total pe pierdere de 80 milioane lei și care, până la proba contrarie, potrivit declarațiilor oficialilor români, nu mai procesează petrol rusesc, susțin „mașina de război și sprijină economia slăbită a Rusiei”.
Lukoil România SRL (care operează rețeaua de benzinării din România a înregistrat în 2024 o pierdere de 145 milioane de lei, Petrotel-Lukoil SA (care operează rafinăria) a raportat în 2023 (ultimele date disponibile public) un profit de 62 milioane de lei, după ce în anul precedent a fost la rândul său pe pierdere, iar celelalte companii (Lukoil Lubrificant East Europe SRL, Lukoil SRL București - Depozit Carburanți și Lukoil Overseas Atach BV Amsterdam Olanda Sucursala București) profituri nete aproape nule.
Totuși, chiar dacă nu sunt prevăzute în anexă, și companiile din România, ca și Litasco, cad sub incidența sancțiunilor, fiind „entitățil deținute în proporție de 50% sau mai mult, direct sau indirect, de Lukoil, chiar dacă nu sunt desemnate de OFAC”.
Din acest punct de vedere, România ar putea fi afectată prin ricoșeu de eventualele probleme pe care Litasco le-ar avea cu sistemul bancar elvețian sau cu trader-ii de la care cumpără materii prime, și care ar putea activa pe piața americană (pentru a putea fi sancționați).
Pentru că, așa cum remarca un trader din Elveția, „marea problemă este reprezentată de sancțiunile secundare. Orice bancă care facilitează vânzările de petrol rusesc și care are expunere la sistemul financiar american ar putea fi supusă sancțiunilor.”
Potrivit legislației americane, „implicarea în anumite tranzacții care implică persoanele desemnate astăzi poate implica impunerea unor sancțiuni secundare instituțiilor financiare străine participante. OFAC poate interzice sau impune condiții stricte privind deschiderea sau menținerea, în Statele Unite, a unui cont corespondent sau a unui cont de plată prin intermediul unei instituții financiare străine care efectuează sau facilitează în mod conștient orice tranzacție semnificativă în numele unei persoane desemnate în conformitate cu autoritatea relevantă”.
Numai că sancțiunile vizează numai vânzarea/achiziția de anumite produse „sensibile”, de la țiței rusesc la semiconductori, echipamente electronice și chimice etc, nu activitatea de zi cu zi. Companiile Lukoil din România, dar și Litasco, s-ar putea abține de la astfel de tranzacții și astfel partenerii lor să nu pice sub incidența sancțiunilor secundare.
Cu alte cuvinte, o bancă ar putea fi sancționată doar are contract cu Lukoil, dacă intermediază astfel de tranzacții nepermise și dacă are activitate în SUA, ceea ce nu e, probabil, cazul băncilor autohtone.
Principalii clienți externi ai Oil Terminal
În ceea ce privește, achiziția de materie primă, în pofida dublării facturilor emise de Oil Terminal către Lukoil România (de la 20 milioane de lei în prima jumătate a anului trecut la 42 milioane de lei în prima jumătate a acestui an), cele emise Litasco s-au diminuat de peste 4 ori, de la 5,7 la 1,3 milioane lei, ceea ce ar putea sugera că rafinăria Petrotel este alimentată din ce în ce mai puțin cu materie primă furnizată de Litasco (și care la rândul ei ar putea fi de proveninență non-rusească, Litasco fiind trader), ci cu materie primă din alte surse (traderi sau producători interni).
Iar băncile, autohtone sau elvețiene, care ar intemedia astfel de tranzacții cu materie primă non-rusească sau cu alte produse „permise” nu ar pica sub incidența sancțiunilor secundare.
Un fost director executiv al Lukoill, a declarat pentru Politico, sub protecția anonimatului, că gigantul rus va trebui probabil să își vândă participațiile la proiectele internaționale de exploatare din Egipt până în Irak, ceea ce va afecta până la 20% din veniturile sale.
Principalii clienți interni și externi ai Oil Terminal
Însă majoritatea cumpărătorilor chinezi și indieni, cei mai mari doi parteneri comerciali de petrol ai Rusiei, vor continua probabil să importe țiței rusesc, a declarat Homayoun Falakshahi, șeful departamentului de analiză a țițeiului la firma de mărfuri Kpler, având în vedere prețurile sale mai mici și alternativele limitate în cazul Chinei.
Rosneft și Lukoil reprezintă aproximativ două treimi din cele 4,4 milioane de barili de țiței exportate zilnic de Rusia, potrivit lui David Fyfe, economist-șef la firma de consultanță media Argus.
După o perioadă inițială de pauză, „majoritatea cumpărătorilor ar reveni la cumpărare”, a spus el, odată ce vor găsi soluții, inclusiv achiziționarea de mărfuri prin intermediul unor companii care le ascund proprietatea rusească.
„Acest lucru va complica exporturile și comerțul”, a declarat Vladimir Milov, un fost ministru adjunct al Energiei din Rusia, devenit critic al lui Putin. Însă „aceste companii... au deja scheme alternative, așa că vor exista daune, dar acestea vor fi limitate”.
Joi, Putin însuși a recunoscut că noile sancțiuni sunt „serioase”, calificând în același timp această măsură drept un „act neprietenos care nu face nimic pentru a consolida relațiile ruso-americane”.
