Gabriel Resources, compania-mamă canadiană a Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectului minier aurifer blocat de la Roșia Montană, care cere despăgubiri de 4,8 miliarde dolari statului român într-un arbitraj derulat la Washington, a numit în Consiliul său de Administrație trei noi membri independenți non-executivi: pe un fost director de afaceri corporative al gigantului produselor de lux Louis Vuitton, pe una dintre cele mai influente femei-executiv din industria minieră și financiară a Americii de Nord, totodată soția unui notoriu "guru" al investițiilor de pe Wall Street, precum și pe unul dintre directorii unui grup minier multinațional implicat într-un proiect, de asemenea controversat, de extracție de aur cu cianuri, în Armenia, cu o evoluție similară cu a celui de la Roșia Montană, grup aflat în faliment.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Astfel, Gabriel Resources l-a numit în board pe James Lieber, fost director de afaceri corporative al LVMH Moet Hennessy-Louis Vuitton în perioada 1997-2004, totodată consilier personal al președintelui conglomeratului, Bernard Arnault, unul dintre cei mai bogați oameni din lume. Lieber este în continuare membru în Consiliul de Administrație al LMVH Inc., precum și în cele ale asset-managerilor americani DFS Group și Stanhope Capital. De profesie avocat, el face parte și din influentul think-tank Council on Foreign Relations din SUA.
Un alt membru nou al board-ului Gabriel Resources este Anna El-Erian (fostă Stylianides), una dintre cele mai influente femei-executiv din industria minieră și financiară a Americii de Nord, în Canada și SUA, cu experiență de 30 de ani pe piețele globale de capital, în banking de investiții, private equity, management corporativ și restructurări. Ea este în prezent administrator la mai multe companii miniere, iar în trecut a fost CEO al uneia dintre cele mai mari companii medicale din Canada, Surgical Spaces Inc.
Soțul ei este Mohamed El-Erian, considerat un adevărat un adevărat "guru" al investițiilor pe Wall Street, economist-șef al grupului Allianz, președinte al Queens' College de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie și fost CEO la PIMCO, gigantul mondial al plasamentelor cu venit fix.
Cea mai interesantă numire este însă cea a lui Jeffrey Couch, fost șef al diviziei de investment banking al BMO Group, brațul investițional al Bank of Montreal. Gabriel Resources menționează că Couch lucrează în prezent "cu o firmă globală de private equity focusată pe minerit, cu active în administrare de peste 6 miliarde dolari", Orion Resource Partners, și este și administrator al unei alte companii miniere aurifere canadiene, Caldas Gold Corp. Potrivit datelor de la Registrul Comerțului din UK, Couch este din 30 iunie 2020 și administrator al unei firme britanice parte a grupului Lydian International, implicat în dezvoltarea unui proiect minier de extracție de aur cu cianuri în Armenia, la Amulsar, la circa 170 de kilometri de capitala Erevan. În trecut, Jeffrey Couch a lucrat și pentru omul de afaceri româno-australian Frank Timiș, unul dintre inițiatorii proiectului aurifer Roșia Montană (detalii aici și aici).
Proiectul aurifer Amulsar, a cărui dezvoltare a stârnit numeroase proteste interne și internaționale, este în prezent blocat, după ce Guvernul Armeniei a decis în 2019 să nu îi acorde aprobările finale și să aprofundeze studiile de impact asupra mediului. Ca urmare a blocajului, mai multe firme din grupul Lydian International și-au declarat falimentul, obținând protecție juridică față de creditori în vara anului trecut. Într-un raport al delegației UE în Armenia din toamna anului 2019 se susține că atât autoritățile de la Washington, cât și cele de la Londra ar fi făcut presiuni asupra guvernului armean pentru a îl determina să autorizeze proiectul aurifer de la Amulsar.
Principalii acționari ai Lydian International sunt grupurile de asset management Resources Capital Funds, Orion Resources Partners și Franklin Templeton (care administrează și Fondul Proprietatea), dar și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și agenția de credit pentru exporturi a statului suedez. Și Banca Mondială a fost implicată în finanțarea investiției, însă s-a retras din proiect în 2017, ca urmare a reclamațiilor mai multor ONG-uri cu privire la riscurile de mediu și sănătate publică ale acestuia.
"Suntem extrem de mulțumiți să anunțăm aceste noi numiri în board-ul nostru și, în numele companiei, aș vrea să le urez un călduros bunvenit doamnei El-Erian, domnului Couch și domnului Lieber. Acești noi membri ai board-ului dețin o cunoaștere extinsă și o experiență de profunzime a industriei din perspectiva unei multitudini de discipline și așteptăm ideile și contribuțiile lor acum, când Gabriel Resources se îndreaptă spre faza finală a procedurilor de arbitraj de la ICSID", spune CEO-ul Gabriel Resources și RMGC, Dragoș Tănase.
În toamna anului trecut au avut loc audieri extinse, derulate timp de o săptămână, în litigiul arbitral de la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington în care Gabriel Resources cere ca România să fie obligată să îi plătească despăgubiri de aproape 4,8 miliarde dolari ca urmare a blocării proiectului. Din informațiile disponibile rezultă că decizia finală a Tribunalului ICSID în litigiu ar putea veni anul viitor.
Gabriel Resources susține, în documentele depuse la tribunalul ICSID, că i se cuvin despăgubiri de 4,8 miliarde dolari de la România ca urmare a blocării proiectului minier aurifer de la Roșia Montană, deși a investit efectiv în proiect, potrivit propriilor declarații, doar circa 760 milioane dolari. Calculele înaintate tribunalului se bazează pe pretenția companiei de a fi identificat cu precizie momentul în timp de la care presupusul prejudiciu ar fi devenit efectiv: 29 iulie 2011. La data respectivă, acțiunile Gabriel Resources erau cotate pe bursa din Toronto la prețul de 7,79 dolari/titlu, cu doar circa 9% sub maximul istoric de 8,60 dolari/titlu, consemnat în iunie 2010. În prezent, acțiunile companiei sunt cotate la mai puțin de 50 de cenți bucata.
În replică, statul român a respins acuzațiile Gabriel Resources, potrivit cărora, prin acțiunile și inacțiunile sale, i-ar fi expropriat companiei investițiile în proiectul minier aurifer blocat de la Roșia Montană, provocându-i daune de peste 4 miliarde de dolari, și a arătat, în contrapledoaria depusă la tribunalul arbitral de la Washington, fără să-și recunoască vreo culpă, că teoretic, în cel mai rău caz, Gabriel Resources ar putea fi îndreptățită la despăgubiri din partea Guvernului doar pentru eventuala întârziere a începerii proiectului, însă în sumă substanțial mai mică.
Dat fiind însă că Gabriel Resources a acuzat România doar de exproprierea investițiilor în proiect, nu și de întârzierea acestuia, ca variantă alternativă, și nu a estimat și solicitat daune și pentru această a doua variantă, compania nu ar fi îndreptățită la niciun fel de despăgubiri, iar în consecință, tribunalul ar trebui să respingă reclamația și pretențiile Gabriel Resources și să oblige compania să-i deconteze statului român cheltuielile de arbitraj, se arată în contrapledoarie.
