Gabriel Resources, acționarul majoritar al RMGC, dezvoltatorul proiectului minier aurifer blocat de la Roșia Montană, susține, în documentele depuse la tribunalul de la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington care judecă arbitrajul cu statul român, că i se cuvin despăgubiri de 4,37 miliarde dolari de la România ca urmare a blocării proiectului, deși a investit efectiv în proiect, potrivit propriilor declarații, doar circa 760 milioane dolari.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Dar cum a ajuns Gabriel Resources la această sumă?
Calculele înaintate tribunalului se bazează pe pretenția companiei de a fi identificat cu precizie momentul în timp de la care presupusul prejudiciu ar fi devenit efectiv: 29 iulie 2011. Întâmplător sau nu, la data respectivă, acțiunile Gabriel Resources erau cotate pe bursa din Toronto la prețul de 7,79 dolari/titlu, cu doar circa 9% sub maximul istoric de 8,60 dolari/titlu, consemnat în iunie 2010. În prezent, acțiunile companiei sunt cotate la mai puțin de 30 de cenți bucata.
La prețul de 7,79 dolari pe acțiune, capitalizarea totală a Gabriel Resources se cifra pe 29 iulie 2011 la aproape 3 miliarde de dolari. Restul pretențiilor la despăgubiri, până la totalul de 4,37 miliarde dolari, constă în principal în dobânzi. Cu alte cuvinte, Gabriel Resources nu vrea doar investițiile efective ale companiei în proiectul Roșia Montană, de circa 760 milioane dolari, ci de-a dreptul valoarea de piață a companiei rezultată din plasamentele și tranzacțiile cu risc asumat ale investitorilor în acțiunile companiei la data de 29 iulie 2011. În rezumat, nu doar pierderile Gabriel Resources, ci și pe cele ale acționarilor.
De subliniat că dezvoltatorul proiectului minier de la Roșia Montană solicită calcularea de dobânzi compuse (compound interest), adică, mai pe scurt spus, vrea "dobândă la dobândă".
Cum funcționează acest mecanism? După primul an pentru care se datorează dobândă la o anumită sumă, respectiva dobândă se capitalizează, iar în următorul an, dobânda se aplică la suma superioară, rezultată în urma capitalizării. Mecanismul se repetă și în anii următori, până la scadență sau până la efectuarea plății, dobânda aplicându-se de fiecare dată la o sumă majorată anual prin capitalizare. Compania a cerut tribunalului ca dobânda aplicată să fie indicatorul LIBOR plus 4 puncte procentuale.
Dar de ce consideră Gabriel Resources că paguba pe care i-ar fi cauzat-o statul român ar fi devenit efectivă pe 29 iulie 2011?
Răspunsul simplu: pentru că imediat după, pe 1 august, premierul de atunci, Emil Boc, a declarat public la TVR că nu e un fan al proiectului Roșia Montană. "Nu sunt un fan al acestui proiect. Actuala formă a contractului nu e cea mai favorabilă pentru statul român. Aștept concluziile pe componenta de mediu", spunea Boc.
Răspunsul complicat, citat chiar din memoriul depus de Gabriel Resources la tribunalul ICSID:
"În acest caz, România a expropriat investițiile Gabriel Resources printr-o serie de acțiuni desfășurate în timp. Aceste acțiuni au început pe 1 august 2011, când prim-ministrul, președintele, ministrul Culturii și ministrul Mediului au făcut declarații prin care au comunicat decizia Guvernului de a nu permite continuarea proiectului pe baza acordurilor deținute de Gabriel Resources și RMGC la acea dată și de a solicita ca termenii proiectului și acordurile semnate de stat cu privire la RMGC să fie renegociate, pentru majorarea beneficiilor financiare ale statului. Seria de acte și omisiuni care a urmat a culminat cu o expropriere, seria debutând cu certitudine, așa cum se vede limpede în retrospectivă, în august 2011, ceea ce indică că, pentru respectarea legii și a tratatelor de protejare reciprocă a investițiilor semnate de România cu Canada și Marea Britanie, lui Gabriel Resources ar fi trebuit să i se ofere compensații în sumă egală cu valoarea de piață a investițiilor sale de imediat dinainte, respectiv de pe 29 iulie 2011. Nu s-au oferit compensații în această sumă – nu s-au oferit de altfel nici un fel de compensații – asta pe lângă enormele pierderi provocate Gabriel Resources prin confiscarea investițiilor sale. Nu doar că nu s-au oferit nici un fel de compensații. Nici măcar nu s-a recunoscut formal că se datorează compensații, dacă exceptăm declarațiile publice ale premierului Ponta care a arătat că proiectul îndeplinea toate condițiile pentru a fi autorizat și că se vor datora despăgubiri de miliarde dacă va fi respins. Mai mult, ca urmare a exproprierii investițiilor Gabriel Resources de către stat, fără nici un fel de compensații, statul s-a îmbogățit substanțial și în mod injust, întrucât beneficiază de roadele investițiilor extrem de substanțiale ale Gabriel Resources".
Compania precizează că, în 2011, până pe 29 iulie, acțiunile sale s-au tranzacționat masiv la bursa din Toronto, cu un volum mediu zilnic de schimburi de peste 1 milion de acțiuni, în valoare medie zilnică de aproape 8 milioane dolari. Potrivit sursei citate, la data evaluării, 29 iulie 2011, prețul acțiunii a crescut la 7,79 dolari/titlu, iar capitalizarea de piață – la 2,956 miliarde dolari.
"Aceste majorări au urmat unor știri cu privire la mersul înainte al proiectului, cum ar fi primirea unui certificat de descărcare arheologică pe 14 iulie 2011, care a fost interpretată de piață ca un semn al progreselor consemnate de companie în obținerea autorizațiilor necesare pentru dezvoltarea proiectului. Dat fiind că drepturile cu privire la proiect erau singurele active cu perspective de generare de venituri în viitor ale companiei, iar singurul obiectiv al Gabriel Resources și RMGC era fructificarea drepturilor cu privire la proiect, prețul acțiunii și, prin extensie, capitalizarea de piață a Gabriel Resources Canada (prețul acțiunii înmulțit cu numărul de acțiuni ordinare emise) reprezenta viziunea pieței asupra valorii investiției Gabriel Resources în România din perspectiva unui acționar minoritar", se mai arată în memoriul dezvoltatorului proiectului de la Roșia Montană.
De reținut că, încă din 2014, adică de dinainte să reclame statul român la ICSID, Gabriel Resources a început să atragă bani de la investitori prin plasamente private de acțiuni menite să finanțeze costurile de arbitraj ale companiei. În acest fel, Gabriel Resources a atras cel puțin 55 de milioane de dolari.
Potrivit prospectului unuia dintre aceste plasamente, din 2016, fiecare acțiune achiziționată dă deținătorului dreptul, în anumite condiții, la până la 5% din banii primiți de companie în urma unui acord amiabil sau a unei decizii irevocabile, luată până la 30 iunie 2019 într-o procedură de arbitraj legată de proiectul Roșia Montană. Investitorii au dreptul, în total, la maximum 130 de milioane de dolari canadieni (119,7 milioane dolari) în contul drepturilor din valoarea arbitrajului.
Mai mult, în decembrie 2015, Gabriel Resources a decis să implementeze un program de retenție a angajaților-cheie, pentru a se asigura că aceștia nu părăsesc compania pe perioada arbitrajului, care, pe baza celor mai recente informații, ar putea să dureze și până în 2020. În cadrul acestui program de retenție, în iulie 2016, a fost creat din punct de vedere juridic un fond care, în eventualitatea în care Gabriel Resources va avea câștig de cauză în arbitraj, va fi alimentat cu 7,5% din primii 500 milioane dolari din despăgubirile totale câștigate de companie la Washington (37,5 milioane dolari), plus 2,5% din ceea ce depășește suma de 500 milioane dolari.
Cu toate acestea, la începutul săptămânii, Gabriel Resources a anunțat că CEO-ul companiei, Jonathan Henry, practic s-a plictisit de arbitrajul Roșia Montană de la Washington, singura activitate din prezent a firmei, și și-a dat demisia, vrând să lucreze la o companie de profil care să deruleze efectiv operațiuni miniere. În acest fel, Henry renunță și la eventualele bonusuri care i s-ar cuveni în urma unei victorii la Washington.
În februarie, România a trimis la Washington, cu o întârziere de o săptămână, contramemoriul în răspuns la documentația prin care canadienii de la Gabriel Resources își argumentează solicitarea unor despăgubiri în sumă de 4,4 miliarde dolari în procesul legat de proiectul aurifier Roșia Montană.
Tribunalul ICSID a revizuit recent și programul procedurii de arbitraj, prelungind termenele cu circa 3 luni față de varianta inițială. Astfel, Gabriel Resources își va prezenta replica la contramemoriul României până pe 26 octombrie 2018, iar răspunsul României la această documentație va trebui depus până pe 3 mai 2019. Ulterior, Gabriel Resources va trebui să răspundă până pe 7 iunie 2019 la contestația României privind implicarea Gabriel Resources (Jersey) Ltd. în arbitraj în baza tratatului bilateral de protejare reciprocă a investițiilor dintre România și Marea Britanie. În perioada 2-13 decembrie 2019 va avea loc o audiere la tribunal în care se va analiza justificarea pretenției la despăgubiri a Gabriel Resources.
Gabriel Resources Ltd. Canada deține 80,69% din acțiunile Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectului minier aurifer blocat de la Roșia Montană, restul capitalului fiind controlat de statul român, prin Minvest Roșia Montană.
Extrase din memoriul depus de Gabriel Resources la tribunalul ICSID
