Situația la zi: Aproximativ 20% din consumul global de petrol și 20% din comerțul global cu GNL trec prin Strâmtoarea Hormuz, amenințată azi de conflictul dintre SUA, Israel și Iran. După amenințări de scufundări de vase, în ultimele 24 de ore a apărut o nouă problemă - minarea strâmtorii. De altfel, Ministerul grec al Marinei Comerciale a emis un avertisment urgent către către comandanții de nave cu privire la posibilitatea minării Strâmtorii Hormuz, de către Iran.
O cincime din energia lumii trece prin Hormuz
Aproximativ o cincime din consumul mondial de petrol și din comerțul global cu gaze naturale lichefiate (GNL) trece prin Strâmtoarea Hormuz, ceea ce face din această rută unul dintre cele mai critice coridoare energetice de pe planetă.
Situată între Iran și Oman, Strâmtoarea conectează Golful Persic la piețele globale și servește drept rută esențială pentru exporturile de petrol și gaze ale unor producători majori, inclusiv Arabia Saudită, Irak, Emiratele Arabe Unite și Qatar.
Un infografic făcut de VisualCapitalist arată ce trece zilnic prin Strâmtoarea Hormuz — de la petroliere și nave pentru transportul GNL până la ponderea consumului global de energie dependent de această rută.
Datele provin de la Lloyd’s List și U.S. Energy Information Administration (EIA).
Cât petrol trece prin Strâmtoarea Hormuz
Tabelul de mai jos sintetizează principalele fluxuri energetice care depind de Strâmtoarea Hormuz.
Neperturbat, aproximativ 100 de nave de marfă traversează zilnic strâmtoarea. Aproximativ 60–70% dintre acestea sunt petroliere sau nave pentru transportul gazelor. În termeni de comerț maritim, pasajul reprezintă aproximativ 27% din toate transporturile maritime de petrol la nivel mondial.
Comerțul cu GNL depinde și el de strâmtoare
Strâmtoarea Hormuz nu este importantă doar pentru petrol. Aproximativ 20% din comerțul global cu gaze naturale lichefiate (GNL) trece, de asemenea, prin acest coridor.
Exportatori majori de GNL, precum Qatar, depind în mare măsură de această rută pentru a livra gaz natural pe piețele globale. Pe măsură ce cererea de GNL crește — în special în Asia și Europa — această rută devine și mai importantă pentru securitatea energetică.
Asia este regiunea cea mai expusă
Asia este regiunea cea mai dependentă de fluxurile energetice care trec prin Strâmtoarea Hormuz. Aproximativ 89% din țițeiul și condensatul (hidrocarbură lichidă la temperatura normală ce provine din gaz natural, dar devine lichid când scade presiunea) care tranzitează strâmtoarea sunt expediate către piețele asiatice.
Punctele de blocaj ale petrolului la nivel mondial - Harta lumii
Strâmtoarea Hormuz este depășită ca importanță în transportul energetic mondial doar de Strâmtoarea Malacca, situată între Malaysia și Indonezia, prin care trece aproximativ 29,1% din comerțul maritim global cu petrol.
Piețele petroliere depind de un număr redus de pasaje maritime înguste pentru a menține fluxul de aprovizionare.
O hartă făcută de VisualCapitalist prezintă cele mai importante puncte de tranzit pentru petrol din lume și ponderea lor în comerțul maritim global cu petrol.
Datele provin de la EIA și arată volumul de țiței și produse petroliere lichide care au trecut prin principalele puncte de blocaj maritime în prima jumătate a anului 2025, măsurat în milioane de barili pe zi (mb/zi), precum și ponderea lor în totalul comerțului maritim mondial cu petrol.
În total, aproximativ 73 milioane de barili de petrol pe zi au trecut prin principalele puncte de blocaj maritime, reprezentând majoritatea petrolului transportat pe mare la nivel global.
Pe lângă Malacca și Hormuz, alte pasaje maritime joacă roluri importante în fluxurile globale de petrol. Canalul Suez și conducta SUMED au transportat aproximativ 4,9 milioane de barili pe zi, legând Marea Roșie de Marea Mediterană. În apropiere, Bab el-Mandeb a transportat aproximativ 4,2 milioane de barili pe zi, conectând Marea Roșie cu Golful Aden.
În Europa, Strâmtorile Daneze și Strâmtorile Turcești reprezintă porți importante pentru exporturile de petrol din Rusia și zona Mării Caspice, transportând aproximativ 4,9 milioane, respectiv 3,7 milioane de barili pe zi.
Între timp, Canalul Panama a gestionat aproximativ 2,3 milioane de barili pe zi, în timp ce rute alternative mai lungi, precum Capul Bunei Speranțe, au transportat aproximativ 9,1 milioane de barili pe zi, în timp ce petrolierele au navigat între Oceanul Atlantic și Oceanul Indian.
