Ideea a mai fost exprimată de analiști, însă acum a fost prezentată public la București, în prezența unui înalt oficial al Departamentului Energiei de la Washington, de influentul think-tank american Atlantic Council, care a fost și partener la cea de-a doua ediție a evenimentului ″Energie pentru România″, organizat de grupul Electrica SA și Fundația Electrica.
″Avem nevoie de diversificare atât în ceea ce privește gazul, cât și în ceea ce privește electricitatea și trebuie să le privim împreună. Și dacă am adus vorba de gaz, vreau să spun două cuvinte. Cred că am tratat un pic superficial problema asta și nu vreau să dau mai multe detalii, că știți la ce mă refer.
Coridorul Vertical e o infrastructură importantă și e important pentru România să poată să diversifice aprovizionarea de gaze și pentru Europa, să se desprindă de gazele din Rusia. Trebuie să ne preocupe în primul rând infrastructura. Cum finanțăm infrastructura necesară? Cum ne asigurăm că există tarife competitive de transport pe această infrastructură? Sunteți mulți în această sală care știți că, dacă există o infrastructură cu tarife competitive, și vânzătorii și cumpărătorii se vor întâlni de-a lungul acestei infrastructuri fără alte presiuni″, a declarat, la eveniment, consilierul prezidențial Radu Burnete.
El s-a referit la recentul scandal al presupuselor presiuni exercitate asupra Guvernului României pentru a cumpăra LNG american de la un intermediar grec, al cărui deznodământ a fost demisia ambasadoarei SUA la Atena, Kimberly Guilfoyle.
Discursul principal a fost susținut de Kaveh Farzad, secretar adjunct pentru afaceri internaționale în cadrul Departamentului Energiei al SUA.
″Statele Unite susțin Coridorul Vertical de gaze, care poate consolida conectivitatea energetică nord-sud și facilita transportul gazelor naturale lichefiate americane din Grecia, prin Bulgaria și România, către alte piețe regionale. Obiectivul nostru comun este să transformăm Coridorul Vertical dintr-o viziune strategică într-o rută energetică viabilă comercial, care să extindă accesul la piețe, să consolideze securitatea energetică regională și să creeze noi oportunități pentru companiile americane și românești″, a spus Farzad.
România are un interes clar în extinderea rolului său de furnizor regional de gaze și de nod de tranzit al gazelor, iar proiectele de extindere planificate, menite să faciliteze fluxurile către piețele vecine, susțin aceste obiective, se arată în raportul Atlantic Council ″O nouă viziune pentru Coridorul Vertical: Securitate energetică europeană prin optimizarea infrastructurii″, întocmit de experții Benjamin L. Schmitt și Uliana Certan.
″România ar avea de câștigat de pe urma unui Coridor Vertical mai relevant din punct de vedere comercial și mai intens utilizat, deoarece acesta consolidează argumentele economice pentru propriile investiții în infrastructura de transport și întărește poziția strategică a României în raport cu producția din Marea Neagră, gazele naturale și LNG-ul dinspre sud, piețele din Europa Centrală și Ucraina.
Totuși, odată ce proiectul Neptun Deep va atinge nivelul maxim de producție (platoul de producție), volumul total de gaze extras de România ar putea ajunge la 18 miliarde de metri cubi pe an. Acest lucru creează un stimulent puternic pentru a asigura piețe regionale stabile, capabile să preia acest surplus de ofertă.
Această producție suplimentară oferă o perspectivă interesantă asupra sprijinului puternic acordat de România produselor de capacitate specială „Ruta 1-3” (a căror valabilitate a expirat între timp) în cadrul Coridorului Vertical. Gazele rezervate prin aceste produse erau direcționate exclusiv către Ucraina și nu puteau fi livrate pe piețele vecine.
Asta înseamnă că gazele naturale sau LNG-ul provenite din sud ar putea acoperi cererea din Ucraina sau ar putea fi stocate în facilitățile ucrainene fără a concura direct pentru clienți pe alte piețe regionale – piețe care ar rămâne astfel disponibile pentru gazele românești, pe măsură ce producția din Neptun Deep devine activă. Dacă gazele naturale și LNG-ul care vin dinspre sud sunt competitive comercial doar prin utilizarea unor astfel de rute cu tarife reduse, acest aspect este avantajos pentru producătorii români.
Interesul României nu este doar acela de a maximiza volumele care tranzitează sistemul său, ci și de a păstra piețe atractive pentru propria producție, beneficiind, în același timp, de tranzitul către nord. O posibilitate este ca cererea regională să crească suficient de rapid încât să poată absorbi atât gazele din Marea Neagră, cât și gazele naturale sau LNG-ul provenite din sud. Însă, dacă cererea se dovedește a fi mai redusă sau limitată, iar aceste surse ajung să concureze pentru aceleași piețe, gazele românești vor avea un avantaj competitiv datorită proximității geografice, costurilor mai mici de transport și, potențial, unei competitivități mai mari a prețului″, se afirmă în raport.
Documentul recomandă, printre altele, ca operatorii sistemelor de transport al gazelor naturale din țările de pe traseul Coridorului Vertical să continue eforturile de reducere coordonată și de armonizare a reglementărilor, tarifelor și alocărilor de capacitate pe parcursul rutei, pentru a susține competitivitatea comercială a acesteia – ″o rută care, în trecut, a avut de suferit din cauza cumulării tarifelor″.
″Deși, din punct de vedere fizic, gazul poate circula dinspre Grecia și Bulgaria către piețele din nord și vest, acesta trebuie să tranziteze, pe parcurs, mai multe sisteme de transport operate în mod independent. Jucătorii care rezervă capacitate plătesc tarife de intrare și de ieșire pentru fiecare rețea națională de pe traseu. Aceste tarife cumulate – fenomen cunoscut sub denumirea de „suprapunere a tarifelor” – cresc semnificativ costul gazului livrat.
Pentru Coridorul Vertical, acest aspect reprezintă un dezavantaj major. Un studiu al Comunității Energetice pentru anul 2025 a estimat costurile anuale de transport al gazelor dinspre Grecia către Ucraina la 9,65 eurp/MWh pe ruta transbalcanică și la 11,38 euro/MWh prin intermediul conductei IGB. Prin comparație, costurile de transport de la sursele de aprovizionare către Ucraina sunt de aproximativ 3,48 euro/MWh pe ruta Germania–Austria–Ungaria, 3,77 euro/MWh pe ruta Italia–Austria–Ungaria și 1,93 euro/MWh direct din Polonia.
Această diferență nu înseamnă că Coridorul Vertical nu este necesar sau că ar trebui înlocuit. Rutele alternative sunt limitate atât de cererea concurentă pentru aceleași volume de gaze pe alte piețe europene, cât și de capacitatea transfrontalieră limitată. Rețeaua de infrastructură oferă o diversitate valoroasă în ceea ce privește sursele și rutele de aprovizionare, creând o redundanță care protejează împotriva întreruperilor în aprovizionare și a situațiilor de urgență la nivel regional.
Totuși, Coridorul Vertical poate aduce această valoare doar dacă este atractiv din punct de vedere comercial și utilizat în mod constant în condiții normale – nu doar activat în timpul unei crize. Atunci când costurile de transport sunt prea ridicate, operatorii nu rezervă capacitate pe această rută, ceea ce duce la venituri scăzute pentru operatorii sistemelor de transport. Acest lucru menține tarifele la un nivel ridicat și transferă costurile către consumatorii interni și ceilalți utilizatori ai rețelei.
Nu este necesar ca acest coridor să egaleze costurile rutelor alternative. Este rezonabil să se plătească un cost suplimentar pentru diversificare și securitatea aprovizionării, însă acesta trebuie să rămână la un nivel acceptabil.
Un studiu WECOM a analizat, prin modelare, reforme structurale care ar reduce costurile anuale de transport pe ruta Grecia–Ucraina, luând în calcul tarifele din 2025 pentru produsele de capacitate anuală: în cazul rutei transbalcanice, s-a estimat o scădere de la 9,65 euro/MWh la aproximativ 5,34 euro/MWh. prin IGB, de la 11,38 euro/MWh la aproximativ 7,08 euro/MWh; și de la terminalul GNL de la Revithoussa, de la 10,0 euro/MWh la 5,7 euro/MWh.
Cu toate acestea, reducerile tarifare sunt cele mai eficiente atunci când sunt coordonate la nivelul întregului coridor – un demers care poate fi dificil în contextul în care autoritățile de reglementare naționale se concentrează pe recuperarea costurilor aferente propriilor sisteme și pe protejarea utilizatorilor rețelelor lor împotriva costurilor nerecuperate″, se spune în raport.
Autorii mai susțin că Europa și Statele Unite ar trebui să se opună oricărei tendințe de renunțare la sancțiunile și la măsurile de control al exporturilor de tehnologie instituite împotriva Federației Ruse și că, în paralel, factorii de decizie din SUA ar trebui să continue demersurile de comunicare și acțiunile legislative menite să consolideze consensul transatlantic privind menținerea presiunii sancțiunilor asupra Kremlinului lui Putin, iar eforturile de diplomație energetică ale Uniunii Europene și ale Statelor Unite ar trebui să valorifice oportunitățile de a reduce și mai mult dependența de gazele naturale rusești, pe fondul schimbărilor la nivelul conducerilor politice ale unor țări precum Serbia.
″Într-o secțiune anterioară a acestui raport, am descris o „surpriză de octombrie” a anului 2026 sub forma unui val brusc de anunțuri din partea administrației Trump privind noi „acorduri” în domeniul energiei cu Kremlinul lui Putin, precum și informații despre alte înțelegeri de cooperare energetică între Statele Unite și Federația Rusă.
Printre alte inițiative, acestea includ: „Acordul privind motorina rusească” – vizând importul de motorină din Rusia în Statele Unite, într-o încercare de a reduce costurile acestui combustibil înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului din SUA; ridicarea sancțiunilor, a tarifelor, a restricțiilor și a taxelor prevăzute de Legea Lindsey O. Graham privind sancționarea Rusiei și a Iranului (din 2026) – act normativ adoptat deja cu un larg sprijin bipartizan și promulgat de președintele Trump în septembrie 2026; discuții diplomatice între Statele Unite și Rusia care ar urmări reluarea vânzărilor de gaze rusești către Europa, inclusiv prin intermediul conductelor Nord Stream din Marea Baltică, repuse în funcțiune; precum și demersuri de lobby pe lângă Departamentul Trezoreriei SUA pentru a permite importul de infrastructură destinată exportului de LNG – aflată sub incidența sancțiunilor – de la compania rusă Novatek. Această infrastructură ar fi trebuit să susțină dezvoltarea unui terminal de export de LNG în Alaska, proiect despre care s-a aflat ulterior că era susținut chiar de Novatek, situație care a dus la demisia directorilor americani implicați în această inițiativă.
Ca reacție la aceste evoluții inițiate de SUA, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat fără echivoc, la 21 octombrie 2026, că Uniunea Europeană nu va accepta ridicarea niciunei sancțiuni energetice impuse Rusiei. Ea a reamintit factorilor de decizie din întreaga UE că „Rusia nu este un furnizor de energie de încredere, deoarece — așa cum ne-a arătat experiența — ar putea, în orice moment, să transforme dependențele energetice într-o armă pentru a șantaja alte părți [...] o lecție pe care Europa cu siguranță nu o va uita”.
În SUA, indignarea față de această schimbare de direcție a administrației Trump — care a început să sprijine sectorul energetic rus — a dus la declarații comune (din partea ambelor partide) făcute de șapte senatori americani. Aceștia au subliniat pericolele acestor măsuri, sugerând posibile contestații juridice viitoare. În Camera Reprezentanților, mai mulți democrați și republicani au promis că vor insista pentru aplicarea integrală a sancțiunilor împotriva Rusiei, așa cum sunt prevăzute în „Legea Graham” (Graham Act).
Pe fondul informațiilor privind tancuri petroliere rusești care transportau motorină către Statele Unite — în cadrul așa-numitului „acord Trump privind motorina” — o coaliție bipartidă de parlamentari din ambele camere ale Congresului a început să trimită scrisori de avertizare către autoritățile portuare americane, bănci și potențiali cumpărători. Aceste scrisori semnalau problemele de legalitate legate de importul de motorină din Rusia și anunțau o monitorizare mai strictă, solicitând entităților vizate să păstreze toate documentele referitoare la orice posibil import de combustibil rusesc.
Până la jumătatea lunii noiembrie 2026, aceste demersuri inițiale ale Congresului — susținute de ambele partide — par să fi dat roade: au apărut informații conform cărora tancurile petroliere care transportau combustibil rusesc spre Statele Unite au fost redirecționate către alți beneficiari din lume. „Acordul privind motorina” a avut repercusiuni și în interiorul Federației Ruse; relatările indică o penurie tot mai mare de motorină pentru consumatorii din regiunea Sankt Petersburg, cauzată de exportul precipitat al acestor cantități către Statele Unite.
Acestea sunt măsuri prudente și proactive. Indiferent de configurația puterii în Congresul SUA în 2027, este esențial ca acțiunile bipartizane să continue, pentru a bloca prin lege orice tentativă a Casei Albe de a slăbi restricțiile energetice impuse Federației Ruse. Rusia continuă, în mod constant, un război cinetic deschis împotriva Ucrainei, precum și acte de sabotaj clandestin și atacuri cu drone asupra infrastructurii critice din restul Europei, inclusiv în regiunea Coridorului Vertical″, se mai arată în raportul Atlantic Council.
Potrivit think-tank-ului american, gazul rusesc ar trebui eliminat din mixul energetic de-a lungul Coridorului Vertical, în conformitate cu directivele europene care prevăd încetarea importurilor de LNG din Rusia până la 1 ianuarie 2027 și a importurilor de gaze rusești transportate prin conducte până la 1 noiembrie 2027, cel târziu, iar acest demers trebuie să includă o verificare riguroasă a surselor de producție a gazelor, precum și proceduri de cunoaștere a clientelei (know-your-customer), pentru a garanta că gazul rusesc importat de state din afara UE nu poate pătrunde în blocul comunitar sub o identitate mascată.
























