Proiectul a fost inițiat de deputatul PSD, Marian Neacșu, fost vicepremier în guvernele Ciolacu și Bolojan, cu argumentul că este necesară instituirea unui cadru juridic unitar care să permită statului român ”să intervină patrimonial, în condiții de piață, pentru menținerea în funcțiune a capacităților economice și industriale cu relevanță sistemică pentru economia națională, precum și pentru valorificarea ulterioară a acestora”.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
”Necesitatea a fost identificată în raport cu situații în care operatori economici din sectoare industriale și energetice esențiale se află în dificultate financiară, iar instrumentele juridice de care statul dispune în prezent nu permit nici prevenirea pierderii capacității de producție, nici recuperarea creanțelor deținute”, se arată în proiect.
Legislația actuală cuprinde reglementări sectoriale privind identificarea entităților și infrastructurilor cu rol esențial, privind identificarea, desemnarea și protecția infrastructurilor critice, precum și mecanismul de examinare a investițiilor străine directe, dar aceste acte reglementează doar identificarea entităților și controlul accesului investitorilor.
”Niciunul dintre ele nu reglementează intervenția patrimonială a statului, dobândirea de participații sau active, conservarea și operarea acestora, respectiv valorificarea lor ulterioară. Prezentul proiect acoperă exclusiv acest al treilea palier”, conform motivării proiectului.
În acesta sunt invocate și situațiile concrete care au determinat prevederile avansate: operatori economici care desfășoară activități în sectoare industriale sau energetice cu relevanță sistemică se află în proceduri de prevenire a insolvenței sau de insolvență; procedurile de valorificare a activelor eșuează sau se prelungesc; statul deține creanțe importante, dar insuficiente pentru a capta activul; iar activul se degradează pe durata procedurii, cu risc de pierdere ireversibilă a capacității de producție.
Printre exemplele cunoscute în prezent de societăți importante aflate în dificultate în România se numără Șantierul Naval Mangalia, unde statul deține 51% din acțiuni, în timp ce grupul olandez Damen deține restul de 49%. După patru licitații fără niciun cumpărător interesat, cea de-a cincea licitație de vânzare a Șantierului naval din Mangalia va avea loc chiar astăzi, iar noul preț de pornire este 138 de milioane de euro.
Deși se află în proprietate privată și nu este acționar la combinatul siderurgic Liberty Galați, statul este cel mai mare creditor indirect la această companie, căreia i-a acordat combinatului finanțări de peste 290 milioane euro, iar suma totală pe care statul o are de recuperat trece de 400 milioane euro. Recent, vânzarea prin negociere directă a Liberty Galați a fost blocată, după ce principalii creditori, ANAF și Exim Banca Românească, nu au votat planul propus de administratorii concordatari.
Prevederile proiectului
Declararea de interes strategic.
Proiectul stabilește domeniile strategice, criteriile generale, precum și procedura de analiză prealabilă, care prevede elementele obligatorii de analizat. Declararea se face prin hotărâre a Guvernului, care desemnează un minister coordonator unic, soluție care asigură determinarea neechivocă a titularului drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege
Domeniile strategice ale economiei naționale:
a) industria extractivă, pentru producția de materii prime critice în sensul Regulamentului (UE) 2024/1252 și pentru exploatarea altor resurse minerale neenergetice;
b) industria prelucrătoare, pentru producția de oțel, aluminiu, ciment și produse chimice;
c) industria națională de apărare, în sensul Legii nr. 232/2016, cu modificările și completările ulterioare;
d) tehnologia informației și comunicațiilor, pentru securitatea cibernetică, tehnologiile avansate, inteligența artificială și infrastructura de comunicații electronice;
e) industria maritimă și portuară, pentru construcția și repararea de nave și pentru infrastructura portuară;
f) industria aeronautică, pentru producția, testarea și întreținerea aeronavelor;
g) transportul energiei electrice, al gazelor naturale, al țițeiului și al combustibililor, precum și infrastructura de stocare și de înmagazinare aferentă;
h) producția, distribuția, furnizarea și stocarea energiei electrice, a energiei termice, a gazelor naturale, a țițeiului și a derivatelor acestuia;
i) sectorul farmaceutic, pentru cercetarea, dezvoltarea, producția, distribuția și fumizarea de medicamente, dispozitive medicale și substanțe active;
j) infrastructura de transport de interes național;
k) industria alimentară, pentru producția, prelucrarea și distribuția alimentelor;
l) infrastructura de alimentare cu apă.
Declararea unei societăți sau a unui activ ca fiind de interes strategic se realizează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele criterii generale:
a) societatea desfășoară, ori activul asigură desfășurarea, de activități economice într-unul dintre domeniile strategice;
b) întreruperea sau perturbarea activității afectează ori poate afecta securitatea economică, energetică, alimentară sau socială a statului, infrastructurile critice, capacitățile industriale de apărare, aprovizionarea cu materii prime critice ori funcționarea lanțurilor de aprovizionare;
c) efectele prevăzute la lit. b) generează un dezechilibru la nivelul economiei naționale.
Criteriul dezechilibrului la nivelul economiei naționale este determinat direct în lege, prin praguri cantitative - cotă din producția sau capacitatea națională, număr de salariați, număr de utilizatori afectați, valoarea activului -, diferențiate pe domenii.
Lista societăților și activelor declarate de interes strategic se publică pe pagina de internet a ministerului coordonator și, consolidat, de Secretariatul General al Guvernului, cu caracter informativ, pentru ca orice persoană interesată să poată verifica în orice moment dacă o participație sau un activ intră sub incidența legii și care este ministerul căruia i se adresează notificarea.
Dreptul de preempțiune al statului
Proiectul reglementează titularul, obiectul, excepțiile, notificarea informativă la momentul deciziei de înstrăinare, conținutul notificării ofertei, termenele de exercitare și de acceptare, procedura pentru societățile ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare, procedura în cadrul procedurilor judiciare de valorificare, auditul prealabil și sancțiunea.
Reglementarea cuprinde toate elementele prevăzute de art. 1730 din Codul civil, respectvi prioritatea la cumpărare, oferta de vânzare, termenul de exercitare și termenul de acceptare.
”Restrângerea exercițiului atributului de dispoziție este prevăzută prin lege; este necesară pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice economice; este proporțională cu situația care a determinat-o, fiind limitată Ia un număr restrâns de societăți și active nominalizate prin hotărâre a Guvernului și la termene imperative scurte; se aplică nediscriminatoriu și nu aduce atingere existenței dreptului, întrucât înstrăinarea se realizează la prețul și în condițiile ofertei primite de vânzător. Modelul urmat este cel al Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan”, este explicația dată în proiect.
Sunt exceptate expres transmisiunile succesorale, legale sau testamentare, și liberalitățile între soți, rude și afini până la gradul al patrulea inclusiv.
Sunt de asemenea exceptate reorganizările în cadrul aceluiași grup care nu modifică controlul final, constituirea de garanții reale și tranzacțiile efectuate pe o piață reglementată.
Dobândirea de participații și active
Decizia de dobândire trebuie să respecte mai multe condiții cumulative: risc actual de întrerupere a activității sau de pierdere a activului, absența unei alternative de piață, proporționalitatea costului față de efectele evitate și existența unei perspective de operare sau de valorificare.
În proiect este reglementată și stingerea creanțelor statului prin transferul de active.
Conform proiectului, atunci când valoarea activului depășește cuantumul creanțelor, operațiunea este o vânzare-cumpărare cu plata parțială prin compensare cu creanțele deținute, diferența fiind achitată de stat cu titlu de preț. Astfel, statul nu suportă o diferență în calitate de creditor, ci achită, în calitate de cumpărător, prețul părții din activ care excedează creanța sa, subliniază inițiatorul.
Regimul proprietății
Activele se preiau, ca regulă, în proprietatea privată a statului, iar trecerea în proprietatea publică va fi excepția, justificată de uz sau interes public și dispusă prin hotărâre a Guvernului. Soluția este inversă celei din art. 2 alin. (l) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2019, unde proprietatea publică este regula, fapt caree ar face imposibilă orice valorificare ulterioară și ar contrazice caracterul de piață al intervenției.
Titularul dreptului de administrare este desemnat prin însăși hotărârea de declarare, astfel încât activul nu rămâne în niciun moment fără administrator.
Administrarea și operarea
Proiectul arată că statul dobândește, iar operarea se realizează printr-o societate la care statul deține integralitatea capitalului social sau controlul, căreia activul îi este adus ca aport.
”Separarea este necesară întrucât o instituție publică nu poate prelua, contracta și remunera personal industrial, fiind ținută de numărul maxim de posturi aprobat, de sistemul de salarizare din sectorul bugetar și de regimul achizițiilor publice, regimuri incompatibile cu operarea continuă a unei capacități de producfie”, se arată în proiect.
Obligațiile de mediu sunt delimitate prin bilanț de mediu la data preluării. Obligațiile aferente perioadei anterioare rămân în sarcina societății, cu drept de regres al statului. Executarea măsurilor de remediere va fi suportatp de stat atunci când societatea nu le execută, cu regres și cu evidențierea costului în fișa financiară. Estimarea costului de remediere este element obligatoriu al analizei prealabile, astfel încât decizia de preluare se ia cu cunoașterea acestei expuneri.
Finanțarea
Măsurile temporare dispuse de ministerul coordonator se finanțează din bugetul acestuia, cu încadrare în prevederile bugetare aprobate, în limita sumelor stabilite prin hotărârea Guvernului.
Societatea de administrare se finanțează potrivit dreptului comun - majorarea capitalului social, împrumuturi contractate în condițiile legii, fiecare operațiune fiind fundamentată pe testul investitorului privat prudent și aprobată pe baza fișei financiare.
Valorificarea
Proriectul prevede și că participațiile și activele dobândite pot fi valorificate, prin hotărâre a Guvernului, prin procedură competitivă, la un preț de pornire stabilit prin raport de evaluare.
”Legea nu instituie o obligație de valorificare și nu stabilește termene: statul își păstrează libertatea de a decide momentul și oportunitatea, în funcție de interesul strategic care a determinat dobândirea”, se precizează în inițiativă.
Conform motivării, măsurile din proiect se aplică cu respectarea normelor europene în materia concurenței, a ajutorului de stat și a liberei circulații a capitalurilor.
De asemenea, se mai arată în proiect, proiectul ”nu generează, prin el însuși, cheltuieli bugetare”.
Fiecare operațiune de dobândire, de majorare a capitalului social sau de finanțare se aprobă prin hotărâre a Guvernului, însoțită de fișă financiară care cuprinde cel puțin: valoarea activului sau a participațiilor, stabilită prin raport de evaluare; cuantumul creanțelor care se sting prin compensare; diferența de preț care se achită de stat; costul estimat al conservării activului pe 12 luni și al operării pe orizontul preconizat de deținere; sursele de finanțare.
Veniturile obținute din exploatarea sau administrarea activului de către ministerul coordonator ori de către instituția publică desemnată titular al dreptului de administrare, precum și sumele obținute din valorificarea participațiilor și a activelor, se fac venit la bugetul de stat.
În cazul în care activul a fost adus ca aport la capitalul social al societății de administrare, veniturile din exploatarea acestuia sunt venituri proprii ale societății, statul realizându-și drepturile patrimoniale în calitate de acționar. Dacă activul este transmis societății cu alt titlu, aceasta datorează o redevență stabilită pe bază de raport de evaluare.
Inițiatorul arată că au fost consultate ministerele de resort și autoritățile publice care gestionează domeniile strategice ale economiei naționale, precum și organizațiile patronale și sindicale reprezentative. Totodată, îm motivare la rubrica ”Consultări efectuate” sunt menționate avize necesare de la CSAT, Consiliului Concurenței, ASF, dar fără ca acestea să fie publicate.
















