Cei doi mari producători de gaz care operează și centralele de la Brazi și Iernut, OMV Petrom și Romgaz, sunt afectați de ultima ordonanță semnată de Guvern în energie în ceea ce privește producția de electricitate, prețurile relative avantajând categoric vânzarea directă a gazelor în detrimentul arderii acestuia pentru producția de electricitate.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Motivul: Dacă, până în prezent, producătorii de energie electrică din hidrocarburi erau exceptați de la plata procentului de 80% aplicat diferenței dintre prețul de vânzare și cel de 450 de lei/MWh, noua “contribuție de solidaritate” li se aplică și acestora.
De ce este important: În ultimul trimestru al anului, rata de utilizare a centralei electrice Brazi a înregistrat un nivel record, producția ridicându-se la 1,55 TWh, cu 0,38 TWh mai mare decât cea de 1,17 TWh din perioada similară a anului 2020, reprezentând 11% din producția de energie a României. Dacă adăugăm și producția centralei de la Iernut, operată de Romgaz, din ultimul trimestru, de 214 GWh, ponderea energiei electrice produse de cele 2 centrale pe gaz în producția totală a fost de peste 12,5%.
În pofida impozitelor directe ridicate achitate către statul român la vânzarea gazelor (redevențe și impozit asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor), noile prevederi ale ordonanței adoptate joi de Guvern fac ca vânzarea direct a gazelor să fie de cel puțin 3 ori mai profitabilă decât arderea acestora pentru producere de energie electrică.
Guvernul obligă cele 2 companii să practice nu prețul pieței, ci prețul de 100 de lei/MWh pentru gazul pe care-l ard în centralele lor de la Iernut și Brazi: ″În perioada 1 septembrie 2022-31 octombrie 2023, în cazul producătorilor de gaze naturale care desfășoară atât activități de extracție onshore și/sau offshore, indiferent de data începerii acestei activități, cât și activități de producere de energie electrică utilizând gazele naturale, prețul de transfer al gazelor naturale utilizate la producția de energie electrică este de maximum 100 lei/MWh″.
Numai redevența (care poate ajunge la 13% in functie de marimea productiei zacamantului), aplicată, potrivit legislatiei, prețului de pe piața austriacă CEGH, de 200 de euro/MWh (1.000 de lei/MWh), poate fi mai mare decât prețul de transfer impus de Guvern.
În plus, companiile au de ales între vânzarea directă a gazului și arderea sa pentru producerea de electricitate.
În cazul în care ar vinde gazul la prețul actual al pieței, de aproximativ 1.000 de lei/MWh, chiar dacă statul le ia 680 de lei (o redevență de 90 de lei/MWh, la o cotă medie de 9%, și impozit pe profitul suplimentar din dereglementarea prețurilor de aproximativ 590 de lei/MWh), companiile tot mai rămân cu 320 de lei (ignorând celelalte costuri nefiscale). Iar suma este mai mare probabil, pentru că deductibilitatea investițiilor în upstream nu a fost luată în calcul.
În cazul în care ard gazul în propriile centrale, este nevoie de 2 MWh de gaz pentru a produce un MWh de electricitate.
Din suma de 450 de lei/MWh pe care statul le-o lasă companiilor (restul până la prețul final fiind contribuția de solidaritate care ajunge la bugetul de stat), dacă scădem redevența de 180 lei (90 lei pentru fiecare dintre cei 2 MWh de gaz necesari producerii unui MWh de electricitate) și impozitul pe veniturile din dereglementarea prețurilor (calculat la prețul de 100 lei/MWh impus de guvern), de 30 de lei pentru fiecare MWh, rezultă că OMV Petrom și Romgaz rămân cu 210 lei, adică 105 lei/MWh. Și asta ignorând celelalte costuri, cel de 100 de lei/MWh impus de stat pentru introducerea gazului din producție internă în propriile centrale, costurile operaționale, etc. Iar costurile producției și vânzării de electricitate sunt mai ridicate decât cele ale ale producției și vânzării de gaze, primele conținându-le și pe cele din urmă. Costurile de marketing/tranzacționare sunt probabil similare.
Dacă cele două companii ar arde un MWh de gaz pentru producerea de electricitate, ar câștiga maximum 105 lei/MWh, pe când, dacă l-ar vinde direct pe piețele angro, s-ar alege cu o sumă de peste 3 ori mai mare, de 320 lei/MWh.
Deocamdată OMV Petrom și Romgaz au semnate contracte pe termen lung de furnizare energie, ceea ce le va forța să producă în continuare energie electrică din gaz (alternativa fiind cumpărarea ei în vederea livrării către clienți de pe piața spot, foarte scumpă). Rămâne de văzut ce strategie vor adopta la finalizarea actualelor contracte.
