Asta în condițiile în care în România este în vigoare încă din 2014 o ordonanță de Guvern care prevede măsuri de sprijin masive pentru proiectele CHEAP cu putere instalată de peste 15 MW. Cel de la Tarnița a fost gândit în trecut să aibă o putere de 1.000 MW, costurile investiționale fiind estimate la peste 1 miliard de euro.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
După cum a relatat Profit.ro, Hidroelectrica și EDF au negociat înființarea unei societăți mixte de proiect pentru Tarnița, în care să dețină participații egale, de câte 50%.
Acționarii Hidroelectrica, la care Ministerul Energiei are circa 80% din capital, se vor pronunța luna viitoare asupra deciziei de înființare a joint-venture-ului și a draftului de acord în acest sens dintre Hidroelectrica și EDF, relevă datele analizate de Profit.ro.
Costul fazei 1 a proiectului, de prefezabilitate, este estimat de Hidroelectrica și EDF la 400.000 euro, iar cel al fazei 2, de fezabilitate și dezvoltare, până la decizia finală de investiție – la 30 milioane euro.
″În cadrul unor noi discuții cu Ministerul Energiei, EDF și Hidroelectrica și-au exprimat interesul comun de a fi dezvoltatori și co-investitori în proiectul CHEAP Tarnița.
Având în vedere că o CHEAP este percepută ca o soluție durabilă, care sprijină tranziția energetică, iar UE impune tot mai multe cerințe privind decarbonizarea și flexibilitatea sistemului energetic, reducerea emisiilor și integrarea surselor regenerabile de energie, există posibilitatea ca, pe viitor, CHEAP-urile să beneficieze de scheme de sprijin, subvenții sau licitații pentru capacități flexibile. (...)
EDF a solicitat adoptarea unui cadru de reglementare pentru implementarea unei scheme de venituri de sprijin aferente proiectului (rezervare de capacitate, CfD, feed-in tariff) pentru justificarea deciziei de a continua proiectul″, se arată într-un document al Hidroelectrica.
În ce constau cele 3 variante de ajutor de stat menționate
În cadrul unui mecanism de rezervare de capacitate, unitățile de producție și stocare de energie sunt remunerate pentru a rămâne în funcțiune și a fi capabile oricând să introducă electricitate în sistemul energetic național la nevoie, în momente de vârf de consum. Subvențiile remuneratorii sunt suportate de consumatorii de energie pe facturile lor lunare.
Un astfel de mecanism dedicat stocării de energie există de mai mulți ani în Polonia, unde participanții sunt selectați pe bază de licitații, câștigate de companiile care solicită cele mai mici remunerații.
Sistemul CfD, al așa-numitelor contracte pentru diferență, este utilizat în prezent de România pentru stimularea investițiilor în noi capacități de producție de energie regenerabilă, eoliene și fotovoltaice. La noi, banii necesari provin dintr-un grant UE nerambursabil, însă în alte părți, în mod uzual, subvențiile sunt suportate tot de consumatori pe facturi. Este preconizată utilizarea CfD și la sprijinirea proiectelor nucleare ale României.
Schema de sprijin CfD este menită să asigure constanța veniturilor în etapa de exploatare a unui proiect de investiții în producția de energie. Astfel, în esență, investitorului îi este garantat un preț de vânzare a energiei după începerea producției, intitulat "preț de exercitare", preț care să-i asigure un anumit nivel minim de rentabilitate. În cazul în care prețul de vânzare real de pe piață, calculat ca preț de referință într-un interval dat, este mai mic decât cel de exercitare, investitorul are dreptul să fie compensat prin plata diferenței. Există și varianta ca prețul de referință să fie mai mare decât cel de exercitare, iar în acest caz investitorul este obligat să returneze diferența.
Sistemul feed-in-tariff asigură prețuri de vânzare peste cele ale pieței angro pentru proiecte de producție de energie regenerabilă, remunerarea suplimentară fiind stabilită în funcție de costurile investitorilor, care diferă la rândul lor în funcție de tehnologie, dimensiuni și alți factori. Cel mai de succes astfel de sistem a fost implementat de Germania.
Subvențiile sunt suportate tot de consumatori pe facturi, iar sistemul în ansamblul său este asemănător (cu diferențe) cu cel al certificatelor verzi de la noi.
În 2014, guvernul de atunci, condus de Victor Ponta și cu Răzvan Nicolescu ministru delegat pentru Energie, a adoptat o ordonanță simplă, aflată și astăzi în vigoare, cu măsuri de sprijinire a dezvoltării infrastructurii de stocare a energiei electrice și de echilibrare a sistemului electroenergetic național, prin construirea și operarea centralelor hidroelectrice cu acumulare prin pompaj (CHEAP) cu putere instalată mai mare de 15 MW.
Ordonanța a fost aprobată imediat după înființarea vechii societăți de proiect pentru construirea hidrocentralei Tarnița-Lăpuștești, controlată integral de stat și intrată între timp în faliment și lichidare.
Măsurile de sprijin adoptate în 2014 și aflate în vigoare sunt:
- Lucrările de realizare a CHEAP sunt declarate de interes național și de utilitate publică;
- Scoaterea terenurilor necesare din circuitul agricol sau forestier, respectiv ocuparea acestora, se face fără taxe;
- CHEAP-urile sunt scutite de tarifele de transport și sistem ale Transelectrica, de certificate verzi și de taxa de cogenerare;
- Transelectrica și operatorii de distribuție finanțează construirea liniilor de evacuare a puterii în sistemul energetic național (SEN), până la primele stații electrice existente ale operatorului de transport și de sistem/operatorului de distribuție, precum și întărirea rețelei electrice din amonte de CHEAP, necesare conectării la SEN a CHEAP, cu termene de punere în funcțiune corelate cu termenul de punere în funcțiune al CHEAP;
- Transelectrica este obligată să încheie cu CHEAP contracte de furnizare a serviciului de consumator dispecerizabil pentru restaurarea SEN în caz de blackout, la tarife reglementate de ANRE; CHEAP pot furniza și alte servicii de consumator dispecerizabil, în regim concurențial.
″Măsurile de încurajare a investițiilor prevăzute în prezenta ordonanță, care conțin elemente de ajutor de stat pentru investiții, respectiv pentru operare, se pun în aplicare după notificarea acestora la Comisia Europeană și obținerea unei decizii de aprobare din partea acesteia″, mai scrie în OG-ul din 2014.
