INTERVIU Arkadiusz Bąk, prim-vicepreședinte al gigantului polonez de armament PGZ: România și Polonia pot dezvolta împreună capacități de producție în industria de apărare

Polska Grupa Zbrojeniowa (PGZ), cel mai mare grup din industria de apărare din Polonia, analizează oportunități de cooperare cu companiile românești, inclusiv în domeniul muniției, artileriei și sistemelor de apărare antiaeriană.

Într-un interviu acordat Profit.ro, Arkadiusz Bąk, prim-vicepreședinte al PGZ, explică ce planuri are grupul în România pentru următorii 3–5 ani și în ce condiții ar putea fi dezvoltate capacități locale de producție.

Interviul a fost realizat în contextul participării sale la IMPACT SEE 2026, eveniment prezentat de Mastercard, care a reunit aproape 3.000 de participanți și aproximativ 200 de speakeri la București, în perioada 29–30 septembrie, pentru discuții despre economie, tehnologie, investiții și competitivitatea Europei.

La Impact SEE de la București, ați participat la discuția despre următoarele motoare de creștere ale Europei. Ce rol considerați că va juca industria de apărare în creșterea economică și competitivitatea Europei în anii următori, în special în Europa Centrală și de Est?

Industria de apărare devine unul dintre motoarele strategice ale creșterii economice, dezvoltării tehnologice și reindustrializării Europei. Acest lucru nu este doar o consecință a creșterii bugetelor pentru apărare, ci reflectă o schimbare mult mai amplă în modul în care societățile europene și factorii de decizie înțeleg securitatea, reziliența și suveranitatea tehnologică.

Un sector de apărare puternic generează cerere pentru inginerie avansată, electronică, automatizare, inteligență artificială, materiale noi și comunicații securizate. De asemenea, creează locuri de muncă înalt calificate, consolidează cercetarea și dezvoltarea și produce tehnologii care au adesea aplicații civile sau cu dublă utilizare. Prin urmare, investițiile în apărare pot avea un efect multiplicator asupra întregii economii.

Europa Centrală și de Est are un rol deosebit de important de jucat. Regiunea îmbină o tradiție industrială solidă, un nivel ridicat de expertiză în inginerie, capacități de producție competitive și proximitatea față de flancul estic al NATO. Europa are nevoie de capacități de producție suplimentare, de lanțuri de aprovizionare mai reziliente și de o bază industrială diversificată geografic. Țările din Europa Centrală și de Est sunt bine poziționate pentru a asigura o parte semnificativă din aceste capacități.

Totuși, ambiția noastră nu ar trebui să se limiteze la fabricarea de componente sau la asamblarea unor sisteme proiectate în altă parte. Regiunea ar trebui să își dezvolte tot mai mult propriile tehnologii, proprietate intelectuală, platforme și soluții integrate. Acesta este modul în care Europa Centrală și de Est poate trece de la recuperarea decalajelor față de Europa Occidentală la statutul de unul dintre motoarele creșterii economice și competitivității europene.

Ce oportunități de cooperare vedeți între Polonia, România și alte țări din Europa Centrală și de Est pentru dezvoltarea unei industrii europene de apărare mai puternice?

Cea mai mare oportunitate constă în combinarea capacităților naționale complementare și în construirea unor lanțuri regionale de aprovizionare. Nu este necesar ca fiecare țară să recreeze independent întregul ecosistem industrial de apărare. Lucrând împreună, putem crește capacitatea de producție, consolida securitatea aprovizionării și oferi soluții mai bine adaptate cerințelor operaționale ale forțelor armate din regiunea noastră.

Polonia și România au o înțelegere similară a mediului de securitate. Ambele țări se află pe flancul estic al NATO, ambele implementează programe ambițioase de modernizare militară și ambele recunosc importanța dezvoltării capacităților industriale naționale. Acest lucru creează o bază solidă pentru cooperare.

Domeniile potențiale includ muniția, armamentul de infanterie, sistemele de artilerie, apărarea antiaeriană, mentenanța și suportul pe întreaga durată de viață a echipamentelor. Cooperarea ar putea include producție comună, localizarea unor componente selectate, crearea unor linii de producție suplimentare, cercetare și dezvoltare comună, precum și participarea coordonată la programele europene.

Având în vedere că România și Polonia urmăresc o cooperare mai strânsă între industriile lor naționale de apărare, care sunt, din perspectiva PGZ, oportunitățile concrete de cooperare industrială cu România în acest moment și ce rol ar putea juca PGZ?

Din perspectiva PGZ, România este atât un partener industrial firesc, cât și o piață importantă. Vedem oportunități în domeniile în care Grupul PGZ deține deja capacități tehnologice, de producție și de suport pe întreaga durată de viață a produselor. Acestea includ muniția de calibru mare, artileria, platformele blindate și mecanizate, apărarea antiaeriană cu rază scurtă de acțiune, sistemele portabile de apărare antiaeriană, soluțiile fără pilot și de contracarare a acestora, precum și mentenanța, repararea și modernizarea.

Modelul nostru preferat nu se bazează exclusiv pe exportul de produse finite din Polonia. Acolo unde există o justificare operațională și economică solidă, suntem deschiși la o cooperare care să implice industria românească. Aceasta poate include producție sau asamblare locală, integrarea componentelor românești, colaborarea între echipe de ingineri, instruire, servicii de mentenanță și dezvoltarea treptată a capacităților locale de suport pe întreaga durată de viață a produselor.

PGZ contribuie în calitate de integrator de sisteme, partener tehnologic și coordonator industrial. Fiind un grup care reunește companii cu expertiză în domeniul muniției, sistemelor terestre, tehnologiilor de rachete, electronicii, construcțiilor navale și mentenanței militare, putem corela competențele companiilor din cadrul PGZ cu capacitățile partenerilor români.

Principiul esențial este că cooperarea industrială trebuie să se bazeze pe cerințe concrete, volume sustenabile de comenzi și o perspectivă pe termen lung. Transferul de tehnologie și localizarea producției sunt cele mai eficiente atunci când fac parte dintr-un program multianual care acoperă nu doar livrarea inițială, ci și mentenanța, modernizarea și dezvoltarea ulterioară a produselor.

Există proiecte concrete aflate în desfășurare sau în pregătire între Grupul PGZ / companiile grupului și industria românească?

Purtăm discuții menite să identifice domeniile în care capacitățile companiilor PGZ și ale industriei românești se pot completa reciproc. În această etapă, însă, trebuie să facem distincția între un dialog industrial promițător și proiectele care au ajuns în punctul în care pot fi anunțate oficial.

Dialogul polono-român, intensificat recent, creează un cadru important pentru trecerea de la declarații generale la inițiative industriale concrete. O scrisoare de intenție semnată de ministerele apărării din Polonia și România la 30 septembrie 2026 prevede cooperarea în cadrul instrumentului SAFE al UE, inclusiv proiecte de achiziții comune. Unul dintre domeniile identificate de partea română vizează un sistem de atac care utilizează muniții de tip loitering. Este vorba de un cadru interguvernamental, nu de anunțarea unui contract concret al PGZ, dar acesta poate facilita viitoarea cooperare industrială.

Care sunt principalele obiective ale PGZ pe piața românească pentru următorii 3–5 ani?

Primul nostru obiectiv este ca PGZ să devină un partener de lungă durată și de încredere atât pentru Forțele Armate Române, cât și pentru companiile românești din domeniul apărării.  Suntem interesați nu doar de oportunități punctuale de achiziție, ci și de programe care creează o cooperare industrială și tehnologică durabilă.

În al doilea rând, dorim să identificăm câteva domenii prioritare în care capacitățile poloneze și românești pot fi combinate eficient. Așa cum am spus anterior, acestea pot include muniția, armamentul de infanterie, platformele terestre, artileria, apărarea antiaeriană, sistemele fără pilot și de contracarare a dronelor (counter-UAS), precum și serviciile de mentenanță și modernizare.

În al treilea rând, ne dorim să dezvoltăm parteneriate locale care să ofere României valoare adăugată industrială reală. În funcție de program, acestea ar putea presupune asamblare locală, producție de componente, centre de service și mentenanță, cooperare în domeniul ingineriei sau participarea furnizorilor români la lanțurile de aprovizionare mai ample ale PGZ.

În cele din urmă, vedem România ca pe un potențial partener în dezvoltarea de soluții pentru piața mai largă din Europa Centrală și de Sud-Est. Obiectivul nu ar trebui să se limiteze la cooperarea dintre două piețe naționale. Dacă ne combinăm eficient capacitățile, companiile poloneze și românești ar putea răspunde împreună cerințelor altor state membre NATO și UE.

Succesul în următorii trei-cinci ani ar însemna stabilirea unor relații durabile, lansarea unor proiecte industriale concrete și crearea unei platforme pentru dezvoltarea comună ulterioară, nu doar finalizarea unor tranzacții de export individuale.

România și Polonia au amândouă programe ample de modernizare a forțelor armate. Ce asemănări există între aceste programe și unde vedeți cel mai mare potențial pentru transferul de tehnologie și dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare comune între cele două țări?

Principala asemănare este că ambele țări își modernizează forțele armate ca răspuns la același mediu de securitate aflat într-o schimbare rapidă. Polonia și România trebuie să își consolideze capacitatea de descurajare, să crească nivelul de pregătire și să înlocuiască sau să modernizeze echipamentele învechite, asigurând în același timp interoperabilitatea cu forțele NATO.

Ambele programe generează, de asemenea, cerere în domenii de capabilități similare, cum ar fi artileria și muniția, mobilitatea blindată, apărarea antiaeriană și antirachetă, sistemele fără pilot și altele. Acest lucru creează oportunități de coordonare a cerințelor, de identificare a componentelor comune și de construire a unor capacități de producție capabile să deservească mai multe piețe naționale.

Cel mai mare potențial pentru transferul de tehnologie și lanțurile de aprovizionare comune există acolo unde programele au o amploare și o durată suficiente. Muniția este un exemplu evident, deoarece cererea pe termen lung poate justifica investiții în linii de producție, materiale energetice, pulberi propulsive, corpuri de proiectile, focoase și asamblare finală.

Scopul final ar trebui să fie crearea unor capacități complementare. Polonia și România nu trebuie să dubleze fiecare proces de producție. În schimb, ne putem specializa în anumite componente sau etape și le putem conecta prin lanțuri regionale de aprovizionare reziliente.

Pe măsură ce Polonia investește masiv în apărare și și-a extins rapid capacitățile industriale, ce lecții din această transformare ar putea fi aplicate de România și de industria românească de apărare?

Prima lecție este că modernizarea apărării ar trebui tratată ca un program industrial pe termen lung, nu ca o serie de decizii de achiziție fără legătură între ele. Industria are nevoie de volume de comenzi previzibile, contracte multianuale și o înțelegere clară a cerințelor viitoare. Acest lucru permite companiilor să investească în capacitate de producție, tehnologie, cercetare și personal calificat.

A doua lecție este că industria ar trebui implicată încă din fazele incipiente ale procesului de definire a nevoilor operaționale și a cerințelor tehnice.

Asta nu înseamnă că industria ar trebui să stabilească cerințele militare. Înseamnă că un dialog continuu între forțele armate, instituțiile responsabile de achiziții și producători poate contribui la asigurarea faptului că sistemele planificate sunt atât relevante din punct de vedere operațional, cât și sustenabile din punct de vedere industrial.

În al treilea rând, contractele ar trebui să acopere întregul ciclu de viață al unui sistem. Achiziția este doar începutul. Instruirea, mentenanța, piesele de schimb, reparațiile, modernizările și dezvoltarea ulterioară sunt la fel de importante pentru capacitatea de luptă și pentru construirea competențelor industriale naționale.

O altă lecție importantă este necesitatea de a echilibra urgența cu suveranitatea. Achizițiile rapide pot fi uneori necesare, dar ar trebui, ori de câte ori este posibil, să fie însoțite de investiții în infrastructura locală, tehnologie și lanțurile de aprovizionare. În caz contrar, creșterea cheltuielilor pentru apărare s-ar putea să nu se traducă în capacități naționale mai puternice.

În cele din urmă, proiectele ambițioase sunt esențiale pentru păstrarea talentelor. Inginerii și specialiștii își doresc acces la tehnologii moderne, programe relevante și piețe internaționale. Investițiile în apărare și în tehnologiile cu dublă utilizare pot crea exact aceste oportunități și pot contribui la păstrarea personalului înalt calificat în regiunea noastră .

Cererea europeană de muniție, sisteme de artilerie, apărare antiaeriană și drone a crescut puternic din cauza războiului din Ucraina; ce capacități de producție extinde în prezent PGZ și în ce măsură ar putea aceste produse să fie fabricate sau asamblate și în România?

PGZ își extinde capacitățile în mai multe domenii de importanță strategică, muniția de calibru mare fiind una dintre priorități. În 2025, patru companii PGZ – Dezamet, Mesko, Nitro-Chem și Gamrat – au încheiat acorduri pentru o finanțare publică de aproximativ 2,4 miliarde PLN în vederea extinderii infrastructurii și a liniilor tehnologice asociate în principal muniției de 155 mm. Programul urmărește creșterea capacității anuale la aproximativ 150.000–180.000 de proiectile până în 2028.

Investiția acoperă diferite segmente ale lanțului valoric al muniției, inclusiv producția de proiectile, încărcarea muniției și producția de componente base-bleed. PGZ a prezentat, de asemenea, un concept care presupune trei unități de producție specializate, inclusiv capacități pentru o nouă generație de pulberi propulsive și încărcături. Programul ar urma să susțină atât producția muniției de 155 mm, cât și a altor tipuri de muniție de calibru mare, inclusiv proiectile de 120 mm.

În același timp, Grupul își dezvoltă și își crește capacitățile în domeniul artileriei, al platformelor blindate și mecanizate, al apărării antiaeriene, al sistemelor fără pilot și al tehnologiilor de combatere a dronelor. Experiența acumulată în actualele programe de modernizare oferă PGZ o bază solidă pentru cooperarea cu partenerii internaționali.

În ceea ce privește România, suntem deschiși analizării unor modele de localizare a producției, inclusiv fabricarea anumitor componente, asamblarea finală, integrarea sistemelor, testarea, mentenanța și modernizarea. Amploarea exactă ar depinde de cerințele operaționale ale României, de volumele de comenzi estimate, de capacitățile partenerilor locali selectați, de aranjamentele privind proprietatea intelectuală și de avizele de securitate necesare.

Abordarea noastră ar fi una pragmatică. Nu este întotdeauna justificat, din punct de vedere economic sau operațional, să duplicăm un întreg lanț de producție. În unele cazuri, cea mai eficientă soluție ar putea fi ca firmele românești să se specializeze în anumite componente sau procese și să se alăture unui lanț de aprovizionare polono-român mai amplu. În alte cazuri, în special acolo unde cererea pe termen lung justifică investiția, ar putea fi luat în considerare un nivel mai ridicat de localizare a producției.

Esențial este ca cooperarea să consolideze securitatea aprovizionării pentru ambele țări și să creeze capacități industriale sustenabile, nu capacități care depind de un singur contract pe termen scurt.