Am revenit la Fior di Latte pentru că am auzit că au un nou chef, un sicilian venit de puțin timp, Chef Giovanni Gilliberto. Restaurantul e la fel cum îl știu din totdeauna, bine amenajat, luminos, culori deschise, meridionale, de vacanță.
Schimbarea vizibilă a fost în farfurie, însă. Un meniu nou, deplasat puțin mai sus față de unde era. Acum e în marginea de sus a bucătăriei italienești tradiționale, clasice, dar și cu accente de bucătărie fină, iar câteva feluri chiar de fine dining. Am avut o cină lungă, am trecut cam prin tot meniul, pe care l-am și descris și pozat într-un articol separat, nu mai reiau aici. Toate mâncărurile au fost bune și foarte bune, și asta au spus-o și cei cu care am fost. Mai cunoscători decât mine, ei și trăind mai mulți ani în acea parte de lume. Și cu o mențiune cu totul și cu totul specială pentru deserturi, absolut remarcabile. Serviciul la fel cum am scris și data trecută, adică bun. Restaurantul plin.
21 mai Maratonul Economia Sustenabilă
28 mai Maratonul Fondurilor Europene
Așadar, am repus Fior di Latte pe lista restaurantelor apreciate și preferate, care au mâncare bună, cu gust. Nu e foarte sofisticată, și cred că nici nu își propun asta, însă e făcută cu grijă, cinstit, cu multă muncă, și, o spun din nou, cu gust. Succes lui Chef Giovanni Gilliberto, chiar merită!
Fior di Latte un restaurant cu bucătărie italiană, deschis de câțiva ani în bulevardul Primăverii, la parterul unui bloc nou construit, același în care e și Osho, în celălalt capăt. Un restaurant mijlociu ca mărime, are o singură sală și terase pe nu prea largi pe margine, pe două laturi ale clădirii. Salonul e decorat în culori deschise, mesele și scaunele sunt albe, pereții la fel, câteva decoruri marinărești, câteva rafturi cu cărți, niște mari cutii de carton care nu mai încăpeau în magazie, probabil, au ajuns să stea printre mese. Care mese sunt destul de înghesuite, dacă vor fi pline toate într-o zi, greu îmi imaginez cu te poți mișca pe acolo. E foarte luminos, pereții sunt de sticlă, către cele două terase.
Meniul lui Fior di Latte e din bucătăria italiană, evident, e bucătăria clasică italiană, însă partea mai creativă a ei, cu produse și mâncăruri mai fine, rețete mai elaborate și mai ingenioase. Nu e fine dining în adevăratul sens al cuvântului, e pe jumătate, dacă putem spune așa. Cred că ar putea poziționa și mai sus de atât, dacă ar vrea, însă presupun că e mai riscant și nu ies la fel de bine socotelile cu banii într-o astfel de variantă.
La prima vizită am avut un amuse bouche consistent și bun, care a venit foarte rapid. Apoi am luat o cremă de broccoli cu praz și cimbru, destul de comună, dar bună la gust. Aș fi preferat să fie chiar supa, nu un fel de bulion, o puteai unge și pe pâine, la fel de bine. Tagliolini cu trufe proaspete (nu erau proaspete, dar erau trufe adevărate, totuși) au fost bune, cu puțin sos, așa cum trebuie, ca să simți și gustul pastelor, nu înecate în sos, cum le primești aproape peste tot în restaurantele cu specific italian din București. File de lup de mare cu sos de lime pe pat de risotto primavera a fost bun, sosul bine făcut; risotto a fost destul de banal, iar sparanghelul foarte bine făcut, exact așa cum trebuie, însă plantele aveau cozile foarte tari și ațoase, se vedea de la distanță, nici nu era nevoie să muști din ele. Vârfurile, însă, erau foarte bune, așa că ar fi putut să salveze onorabil situația dacă le scurtau, pur și simplu. Dar nu au făcut-o, nu s-au îndurat să arunce câțiva centimetri din prețioasele legume. Pâinea nu ne-a plăcut deloc.
Serviciul a fost bun la Fior di Latte, chiar foarte bun, cu o chelneriță foarte plăcută, empatică, naturală, zâmbitoare, cu grijă pentru ce făcea. Mai erau și niște chelneri pe acolo, care păreau să cam tragă mata de coadă, chelnerița părea să alerge și să muncească cât ei toți la un loc.
Fior di Latte are prețuri mari, o masă în doi, cu un vin bun, îți scoate repede 4-500 de lei de pe card. E drept, dacă vrei să mănânci mâncare italiană fină, ai foarte puține opțiuni în București. În afară de ei, dacă mai sunt câteva alte restaurante. La restul, mâncarea lor tradițională, populară…
