Au fost mai multe restaurante în ansamblul acela rezidențial din Cartierul Francez cu nume lung și pretențios, Persepolis Palladian Condominium, dar niciunul nu a avut vreo faimă, cât de cât. Eu le-am pierdut șirul, dar țin minte că ultimul de numea Pippo’s, după patronul italian care era și bucătar.
Acum l-au luat niște ucraineni care vorbesc nativ romană și l-au botezat Nadasan. Un nume cu origini asiatice, ca și tot conceptul, de altfel. Abia au deschis, în martie.
Restaurantul e mijlociu ca mărime, nu are terasă, și e deasupra unei piscine la care te uiți în jos printr-o originală podea de sticlă. E amenajat destul de bine, modern, luminos, colorat, tineresc. E mai frumos decât oricare dintre cele de dinaintea lui.
Nadasan e un restaurant asiatic, cu sushi, bucătărie japoneză, chinezească, thailandeză. Au un bucătar bun și talentat acolo, fără îndoială, se vede și din cum a conceput meniul, și din ce am primit în farfurie. Nu e mâncare fină, însă e gustoasă, bine făcută și muncita în bucătărie, destul de bine prezentată. Și servită destul de repede.
Oamenii aceștia au investit mult în noul restaurant, și bani și muncă, însă nu au deloc reflexul detaliului, mai ales când este vorba despre servicii și imagine, în general. Nu e de mirare, e tipic culturilor balcanice și slave, în general, încă și mai mult decât la noi, care ne-am mai dat puțin după obiceiurile occidentale, în ultimii ani, când e vorba despre client service.
Prețurile sunt rezonabile la Nadasan, pentru un restaurant cu mâncare exotică bună, și mai ales pentru unul din nordul Bucureștiului. Le doresc să le meargă bine, mi-au plăcut mâncarea și ambianta, chiar merită pentru eforturile depuse. Și, mai ales, pentru talentul bucătarului. O să revin în curând la ei, sper să nu mă mai cert cu chelnerii…
