Ministerul Finanțelor a prezentat Guvernului o informare cu privire la datele statistice publicate de Eurostat în data de 21 iulie 2026, conform cărora ponderea datoriei publice potrivit metodologiei UE în PIB este de 60,1% la sfârșitul trimestrul I 2026, precum și a măsurilor legislative aplicabile în această situație. Potrivit estimărilor Ministerului Finanțelor, datoria publică calculată conform metodologiei europene ar urma să ajungă la 61,8% din PIB în 2026, 63,3% în 2027 și 63,9% în 2028, înainte de intrarea treptată pe o traiectorie descendentă.
”Având în vedere că România se află în procedura de deficit excesiv începând cu anul 2020, datoria publică a crescut gradual atât pentru acoperirea deficitelor bugetare ridicate, cât și pentru refinanțarea datoriei publice scadente. Legea responsabilității fiscal-bugetare 69/2010 instituie un mecanism gradual de intervenție în condițiile în care nivelul ponderii datoriei publice depășește pragurile de 45%, 50%, 55% și respectiv 60% din PIB.
În condițiile în care datoria publică calculată conform metodologiei Uniunii Europene a depășit nivelul de 60% din PIB, cadrul legal prevede menținerea măsurilor aferente pragurilor anterioare, inclusiv cele referitoare la programul de reducere a ponderii datoriei publice în PIB, și înghețarea cheltuielilor salariale și de asistență socială”, precizează Executivul într-un comunicat.
Guvernul mai arată că Regulamentul (UE) 2024/1263 stabilește că, pentru statele membre cu o datorie publică mai mare de 60% din PIB sau cu un deficit mai mare de 3% din PIB, Comisia Europeană transmite o traiectorie de referință privind evoluția cheltuielilor nete.
”Aceasta trebuie să asigure că, până la sfârșitul perioadei de ajustare, datoria publică este plasată pe o traiectorie descendentă plauzibilă, inclusiv în scenarii nefavorabile, iar deficitul bugetar este redus și menținut sub 3% din PIB. În cazul României, măsurile necesare pentru reducerea deficitului bugetar și stabilizarea datoriei publice sunt concretizate în Planul bugetar-structural național pe termen mediu, care stabilește traiectoria cheltuielilor nete, măsurile fiscal-bugetare, reformele și investițiile asumate pentru perioada de ajustare de 7 ani. Planul României a fost evaluat de Comisia Europeană și aprobat prin recomandare de către Consiliul Uniunii Europene la 21 ianuarie 2025.
Planul bugetar structural național pe termen mediu urmărește reducerea deficitului bugetar sub 3% pe parcursul perioadei 2025-2031, creând astfel premisele sustenabilității finanțelor publice și încadrării datoriei publice pe o traiectorie descendentă începând cu orizontul 2030-2031”, subliniază Guvernul.
România a primit recomandări (recomandarea Consiliului din 8 iulie 2025) de menținere a cheltuielilor în limitele prevăzute (plafonul anual privind creșterea anuală a cheltuielilor nete fiind de 2,6% în 2026, 4,6% în 2027, 4,4% în 2028, 4,2% în 2029, 4,0% în 2030.
”Respectarea plafoanelor de creștere a cheltuielilor nete și realizarea ajustării fiscale prevăzute de plan trebuie să conducă gradual la reducerea deficitului bugetar sub 3% din PIB și la înscrierea ponderii datoriei publice pe o traiectorie descendentă. Prin urmare, măsurile prevăzute de legislația națională pentru depășirea pragului de 60% din PIB trebuie puse în aplicare prin actele normative și măsurile fiscal-bugetare adoptate pentru implementarea Planului bugetar-structural național pe termen mediu și a recomandărilor Consiliului Uniunii Europene”, explică Guvernul.
Referitor la prevederea din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, conform căreia aplicarea măsurilor trebuie realizată prin aprobarea unui act normativ cu putere de lege cel mai târziu în semestrul următor celui în care s-a constatat depășirea pragului de datorie publică de 60% din PIB, respectiv semestrul II 2026, menționăm că în anul 2025 au fost adoptate măsuri fiscale cu impact semnificativ. Acestea includ un set de măsuri intrate în vigoare la începutul exercițiului bugetar, urmat, în a doua parte a anului, de două pachete ample de măsuri de consolidare și îmbunătățire a disciplinei fiscal-bugetare.
Potrivit estimărilor Ministerului Finanțelor, datoria publică calculată conform metodologiei europene ar urma să ajungă la 61,8% din PIB în 2026, 63,3% în 2027 și 63,9% în 2028, înainte de intrarea treptată pe o traiectorie descendentă.
”Această evoluție nu este automată, ci este condiționată de implementarea consecventă a programului de ajustare fiscal-bugetară și de materializarea reducerii deficitului în linie cu traiectoria asumată prin Planul bugetar-structural național pe termen mediu. România se află în continuare în procedura de deficit excesiv, iar cadrul european de guvernanță fiscală stabilește plafoane anuale pentru creșterea cheltuielilor nete. Respectarea acestora trebuie să conducă gradual la reducerea deficitului sub 3% din PIB și la înscrierea datoriei publice pe o traiectorie descendentă”, se menționează în comunicat.
Pentru anul 2026, deficitul bugetar ESA este estimat la 6% din PIB, după 7,9% în 2025 și 9,3% în 2024.
”Măsurile de consolidare adoptate începând cu 2025 au determinat deja o reducere importantă a deficitului și a ponderii cheltuielilor de personal în PIB. Prezentarea informării Guvernului reprezintă o obligație a Ministerului Finanțelor, depășirea pragului de 60% din PIB impunând prezentarea implicațiilor și a măsurilor necesare în raport cu evoluția datoriei publice. Documentul prezintă consecințele depășirii pragului de 60% din PIB și cadrul de măsuri aplicabil pentru controlul cheltuielilor, continuarea consolidării fiscal-bugetare și readucerea graduală a datoriei publice pe o traiectorie descendentă”, afirmă Guvernu.
Legea responsabilității fiscal-bugetare 69/2010 instituie un mecanism gradual de intervenție în condițiile în care nivelul ponderii datoriei publice în produsul intern brut, depășește pragurile de 45%, 50%, 55% și respectiv 60% din PIB.
În prezent, în condițiile în care datoria publică calculată conform metodologiei Uniunii Europene a depășit nivelul de 60% din PIB, cadrul legal prevede menținerea măsurilor aferente pragurilor anterioare, inclusiv cele referitoare la programul de reducere a ponderii datoriei publice în PIB și la înghețarea cheltuielilor salariale și de asistență socială.
”În condițiile în care datoria publică se menține peste acest nivel, Legea responsabilității fiscal-bugetare nu permite aprobarea de către Guvern a unor măsuri care determină majorarea cheltuielilor totale de personal sau a cheltuielilor totale cu asistența socială. Continuarea procesului de consolidare fiscal-bugetară este esențială pentru stabilitatea finanțelor publice și pentru capacitatea statului de a susține, pe termen mediu și lung, investițiile și serviciile publice. Reducerea graduală a deficitului și stabilizarea datoriei publice contribuie la diminuarea necesarului de finanțare al statului, la menținerea accesului României la finanțare în condiții sustenabile și la reconstruirea spațiului bugetar necesar pentru investiții în infrastructură, educație, sănătate și dezvoltare economică. Respectarea traiectoriei fiscal-bugetare asumate înseamnă, în final, o economie mai stabilă și mai predictibilă, mai bine pregătită să răspundă unor eventuale șocuri economice și cu o capacitate mai mare de a finanța prioritățile publice fără acumularea unor dezechilibre suplimentare”, mai spune Guvernul.
România a avut o datorie publică stabilă, în jurul a 51–52% din PIB, în perioada 2021–2023. Însă dinamica s-a schimbat semnificativ începând cu 2024.
În 2024, datoria a urcat brusc, la 57,4% din PIB, cu peste cinci puncte procentuale față de nivelul din anul anterior.
FMI prevedea că traiectoria datoriei României va rămâne ascendentă în următorii cinci ani, orizontul pe care este făcută estimarea:
- 61,2% în 2025
- 62,5% în 2026
- 64,1% în 2027
- 66% în 2028
- 67,8% în 2029
- 69,1% în 2030
Creșterea este constantă, în medie cu aproximativ 1,5 puncte procentuale pe an după 2025, extrapolarea condițiilor fiscale curente indicând o deteriorare graduală a poziției țării vis-a-vis de spațiul de manevră bugetar într-o eventuală criză.
România rămâne însă sub nivelurile statelor din vestul Europei, multe puternic îndatorate.
În ton cu zona
Regiunea CEE, din care face parte și România, rămâne una dintre cele mai puțin îndatorate zone ale Uniunii Europene. Bulgaria se situează la 40,2% din PIB în 2025, Cehia la 53,4%, iar Polonia la 73,9%.
Nivelurile sunt semnificativ sub țările sudice ale UE, însă și aici FMI observă o tendință de creștere pe termen mediu.
"Campionii" europeni
Statele din vest și sud continuă să aibă cele mai mari niveluri ale datoriei publice din UE. Grecia rămâne la 146,7% din PIB în 2025, Italia la 136,8%, Franța la 104,2%, Belgia la 107%, iar Spania la 99,3%.
Întâmplător, sunt state cu presiuni demografice, rigiditățile fiscale și costuri sociale ridicate.
Ele urcă media zonei euro la aproximativ 84% din PIB, peste media globală și mult peste media țărilor emergente.
Nordul are datorii mici
Europa este regiunea cu cea mai mare variație a nivelurilor datoriei publice. La un capăt se află Grecia și Italia, cu valori ce depășesc 130–140% din PIB, iar la celălalt capăt se găsesc Finlanda, Luxemburg, Suedia și Bulgaria, cu niveluri sub 40%.
Bulgaria are printre cele mai reduse datorii publice, la 28,4% din PIB, țara fiind pentru decenii sub consiliu monetar stabilit în 1997, după prăbușirea monedei naționale.
Situația globală: minime concentrate în economii sărace
La nivel mondial, liderul datoriei rămâne Japonia, cu 229,6% din PIB, urmată de Sudan (221,5%) și Singapore (175,6%).
Vârfurile includ atât economii avansate cu piețe financiare robuste, cât și state aflate în criză severă. În zona de mijloc — între 70% și 100% — se află marile economii occidentale, precum Statele Unite (125%), Franța, Spania sau Regatul Unit.
La polul opus, nivelurile cele mai scăzute sunt înregistrate în economiile foarte sărace sau în agregate statistice unde capacitatea de împrumut este redusă.
Valorile sub 10% din PIB nu apar la state dezvoltate, ci aproape exclusiv în țări cu piețe financiare limitate, unde o datorie mică nu reflectă neapărat sustenabilitate, ci imposibilitatea accesului la finanțare.
