„Suntem 13 oameni. 6 doctori. 3 doctoranzi. Restul - în curs de specializare”, își încep cercetătorii mesajul adresat șefului Guvernului.
Ei subliniază că doctoratele nu au fost obținute „în bibliotecă, cu cafea”, ci în câmp, „pe ploaie, pe vânt, la 42°C în solar”, în ani de muncă susținută, experimente și riscuri agricole.
În scrisoare sunt prezentate și veniturile actuale ale cercetătorilor din stațiunea buzoiană, respectiv: 2.986 lei pentru un asistent cercetare, 3.100 lei pentru un cercetător, 3.300 lei pentru cercetător științific gradul III(CS III) și 3.900 lei pentru cei cu doctorat. Iar mai nou, potrivit noilor reguli invocate de colectiv, salariul pentru un cercetător cu doctorat ar urma să ajungă la 3.593 lei, ceea ce înseamnă o diminuare a veniturilor.
„În paralel, pentru a vinde semințe din import, salariul pornește de la 5.000 lei. În cercetare produci soiuri românești. În comerț vinzi soiuri străine. Economia a decis deja ce merită mai mult”, transmit semnatarii scrisorii.
Un alt punct sensibil semnalat în scrisoare îl reprezintă condiționarea sporului de doctorat de depunerea unor rapoarte lunare. Cercetătorii susțin că activitatea lor zilnică presupune oricum muncă științifică permanentă, iar obligativitatea justificării suplimentare a sporului este percepută ca o lipsă de recunoaștere profesională.
„Doctoratul nu e moft. Este singura metodă să avansezi în cercetare. Ca să ajungi CS III trebuie doctorat și ani de experiență”, arată aceștia.
Stațiunea din Buzău este una dintre puținele unități care mai dezvoltă genetică românească în domeniul legumicol. Fără finanțare adecvată și fără salarii competitive, specialiștii avertizează că sistemul de cercetare riscă să piardă resursa umană calificată.
„Ni s-a spus mereu: «învață ca să ai parte». Am învățat. Acum încercăm să avem… mâncare. Fără fotosinteză nu există mâncare. Fără finanțare nu există cercetare”, se arată în încheierea scrisorii.
