Cele patru proiecte care vizează băncile, inițiate de senatorul Daniel Zamfir și mai mulți parlamentari ai PSD, ar putea aduce beneficii directe unor anumiți consumatori, dar ar avea efecte negative asupra economiei în ansamblu, prin reducerea accesului la credit al populației, scumpirea împrumuturilor și scăderea consumului și investițiilor, arată un studiu realizat de firma de consultanță KPMG la comanda Asociației Române a Băncilor.
Guvernul PNL s-a împrumutat, în cele trei luni care au trecut de la instalare, la dobânzi mai mari de pe piața internă comparativ cu ultimele trei luni ale Guvernului PSD, arată date analizate de Profit.ro. De asemenea, evoluția a fost una contrară costurilor de împrumut din regiune, precum Polonia și Ungaria. Ministrul Finanțelor, Florin Cîțu, a afirmat în mai multe rânduri că Finanțele se împrumută mai ieftin comparativ cu perioada Guvernului PSD, iar săptămâna trecută a declarat într-un interviu Adevărul, despre articole din presă referitoare la împrumuturile contractate de stat, că "nu înțeleg titlurile acestea isterice, plătite, cred că sunt plătite de către PSD și se creează o isterie falsă în România". Motivul creșterii dobânzilor a fost revizuirea deficitului bugetar în urcare pe final de an, decizie determinată, potrivit noului Guvern, de plata unor cheltuieli și facturi întârziate și ascunse de către precedentul Executiv. Brusc, statul a avut nevoie să împrumute semnificativ mai mult în noiembrie și decembrie, motiv pentru care și investitorii au cerut dobânzi mai mari.
Lichiditatea în exces din sistemul bancar s-a redus cu o treime în noiembrie, la circa 3,4 miliarde de lei, la cel mai redus nivel de după iulie.
Costurile de finanțare ale Guvernului au crescut semnificativ în luna care a trecut de la instalarea executivului condus de premierul Ludovic Orban, în timp ce în cazurile Poloniei și Ungariei variațiile au fost nesemnificative. Și mai îngrijorător este că diferența dintre costurile la care se împrumută România și cele ale Poloniei este la cel mai ridicat de la finele anului 2012, relevă datele Profit.ro. Creșterea costurilor de împrumut ale României cu circa 0,4 puncte procentuale într-o lună a fost determinată de revizuirea drastică a estimării de deficit bugetar pentru anul acesta. După schimbarea guvernului, noul Executiv a acuzat că cifrele referitoare la deficitul bugetar erau "cosmetizate" și a majorat estimarea de deficit de la 2,72% la 4,4%. Cum asta înseamnă împrumuturi foarte mari în noiembrie și decembrie pentru acoperirea deficitului, costul la care România primește cu împrumut bani de la investitori a urcat.
Banca Națională a României a atras depozite de 5,7 miliarde de lei de la băncile comerciale la licitația săptămânală, încercând să aducă ratele din piața monetară mai aproape de nivelul dobânzii de politică monetară.
Guvernatorul Mugur Isărescu spune că dominant este acum contextul internațional în deciziile băncii centrale și a subliniat din nou că în România au intrat investiții de portofoliu și că BNR nu dorește aprecierea leului. Isărescu chiar a indicat că un miliard din creșterea rezervei vine din alte surse, adică din intervențiile băncii centrale.
Banca Națională a României a atras depozite pe o săptămână în valoare de 17 miliarde de lei de la bănci. Suma este în creștere de la circa 13 miliarde de lei de la licitația de săptămâna trecută și este cea mai ridicată după aprilie 2018, când banca centrală a reluat operațiunile de control al lichidității interbancare, după o pauză de peste 7 ani, pe fondul creșterii inflației.
Banca Națională a României nu mai urmărește să întărească controlul asupra lichidității interbancare, considerând că nivelul actual al dobânzilor din piață este suficient de atractiv încât să ducă la o apreciere a leului, pe care nu o dorește. Guvernatorul Mugur Isărescu declarase, nu mai departe de luna mai, că bancherii vor fi obligați să mărească dobânzile la depozitele atrase de la clienți pentru că va fi secetă de bani în piață.
Economiștii de la Citigroup estimează că Rezerva Federală Americană va reduce dobânda-cheie cu 0,50 de puncte procentuale în luna iulie.
Cu o inflație mult peste așteptări, Banca Națională a României a ales să nu crească dobânda cheie, preferând să întărească politica monetară printr-un control mai strict al lichidității, care să ducă la creșterea dobânzilor din piața interbancară. Dobânzile sunt, însă, în scădere, semn că piața nu prea crede în angajamentele BNR, apreciază analiștii.
Atunci când Mario Draghi a criticat administrația Trump pentru că pune presiuni politice asupra Rezervei Federale americane, este posibil ca președintele Băncii Centrale Europene să se fi gândit la problemele mai aproape de casă, informează Financial Times.
Responsabilii Băncii Centrale Europene (BCE) sunt înclinați să recompenseze băncile care acordă împrumuturi companiilor și gospodăriilor însă sunt reticenți la ideea de a modifica dobânda la depozite, care se aplică băncilor ce stochează lichiditățile în exces la banca centrală pentru o perioadă de 24 de ore, dobândă care în prezent este fixată la minus 0,40%, au declarat mai multe surse pentru Reuters.
Banca Națională a României vrea să păstreze un control strict al lichidității din sistemul bancar, ceea ce va împinge ratele din piață spre nivelul dobânzii Lombard de 3,5%, anunță guvernatorul Mugur Isărescu, care mai spune și că băncile vor fi nevoite, astfel, să majoreze dobânzile la depozite. Banca centrală va continua, în fapt, politica din ultima lună, în care am văzut o creștere a dobânzilor în piață, pe fondul unei presiuni asupra cursului de schimb.
Taxa impusă băncilor prin OUG 114 ar putea fi modificată, pe de o parte, din perspectiva modului de calculare a ROBOR, astfel încât să reprezinte media tranzacțiilor bancare, și nu rezultatul ședinței de fixing, cât și din perspectiva taxării activelor pentru a pune presiune pe dobânzile la credite.
Dobânzile plătite de bănci la depozite și cele percepute la credite au scăzut în ultima lună din 2018, pe fondul unui exces de lichiditate. Anul trecut a fost marcat de o creștere a dobânzilor, mai ales a celor la credite, în timp ce deponenții au fost în continuare recompensați pentru economisirile la termen cu rate sub cele ale inflației.
Începutul anului 2019 a fost marcat de adoptarea de către majoritatea statelor membre a Directivei Anti-Evaziune Fiscală. Directiva vizează combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care afectează în mod direct funcționarea pieței interne și stabilirea de norme împotriva acestor practici prin cinci reguli specifice - deductibilitatea dobânzii, impozitarea la ieșire, o normă generală anti-abuz, norme privind societățile străine controlate și un cadru pentru a combate tratamentul neuniform al elementelor hibride.
Statul a împrumutat în 2018, direct de la populație, peste 2 miliarde de lei, sub obiectivul ambițios de 4 miliarde de lei stabilit la început de an, obiectiv care va rămâne, probabil, la nivel orientativ și pentru anul acesta. Dobânzile la titlurile de stat vândute populației sunt semnificativ mai mari față de ce oferă băncile la depozite, iar veniturile din dobânzi nu sunt impozabile.
Niciun leu nu a fost prevăzut în bugetul de stat pe anul acesta din recent introdusa taxă pe activele financiare ale băncilor, deși OUG care a introdus-o este în vigoare de la începutul anului și ar urma să genereze primele încasări după primul trimestru. Un astfel de efect neutru poate fi prevăzut de Finanțe doar dacă presupune că rata ROBOR nu va depăși 2% în medii trimestriale. Că Finanțele speră într-o scădere semnificativă a dobânzilor, pe care nicio altă prognoză nu o mai anticipează, o arată și cifrele optimiste trecute în buget pentru cheltuielile cu dobânzile pe care statul le va plăti la propriile împrumuturi.
Ministerul Finanțelor va avea o primă jumătate de an mai complicată în 2019, în contextul în care un număr important de plăti foarte mari către bănci, fonduri de pensii și alți investitori sunt concentrate în primele șase luni din acest an. Astfel, în ianuarie-iunie Finanțele trebuie să plătească băncilor în jur de 30 miliarde de lei, inclusiv aproape 1 miliard de euro în ianuarie. Trebuie menționat că statul pentru a plăti o datorie veche împrumută din nou bani, în general cam tot de la cei cărora trebuie să le achite. Acest proces de amânare repetată a plății datoriei se numește rostogolire sau refinanțare și este o practică obisnuită pentru multe state.
Adoptarea inițiativelor legislative care vizează titlurile executorii ale contractelor de credit, plafonarea dobânzilor la credite și răscumpărarea creanțelor la jumătate din prețul de vânzare ar duce și la creșterea costurilor pentru clienții băncilor, dar și la reducerea accesului la finanțare, atenționează șefii băncilor, la Profit Financial Forum.
Românii se împrumută mult mai scump comparativ cu cetățenii celorlalte state din UE, în contextul în care indicele Robor la 3 luni a crescut de la minimul record înregistrat în toamna anului 2016. Doar Polonia are o rată cât de cât apropiată de cea din România, însă, chiar și așa, Robor la 3 luni este de aproape două ori mai ridicat decât echivalentul din Polonia. Totodată, indicele similar din Ungaria este de numai 0,2%, iar în Bulgaria are chiar o valoare negativă.
Dacă la nivel mondial există un consens că tendința ciclului de ridicare a dobânzilor se va opri sub reperele precedentului vârf, și jucători din piața locală au aceeași viziune în ceea ce privește costurile de finanțare pe leu. Creșterea rapidă a indicilor de dobândă ROBOR pentru leu în toamna trecută a prins pe picior greșit mai mulți debitori. Mutările operate subsecvent la nivelul dobânzii-cheie realizate de BNR și declarațiile guvernatorului Isărescu potrivit cărora dobânzile încă sunt istoric la niveluri coborâte au potențat neliniștile în rândul populației.
Crédit Agricole România (CABR) a lansat noile dobânzi pentru depozitele la termen, acestea putând ajunge până la 2,5% pe an, pentru plasamente făcute pentru o perioadă 24 de luni. Dobânda este una dintre cele mai mari de pe piața locală.
Un nou pocinog a căzut pe capul băncilor, după amintirile neplăcute cu darea-n plată și conversia: Parlamentul discută plafonarea dobânzilor la credite. Instituțiile de credit sunt acuzate de avariție fără de seamă în comparație cu suratele europene de către senatorul și adversarul numărul unu, Daniel Zamfir. Dar să analizăm cum stă situația în realitate.
Executivi de rang înalt ai două bănci americane majore cu operațiuni în România se plângeau în decembrie 1978 Departamentului pentru Comerț al Statelor Unite că Nicolae Ceaușescu ar fi impus o așa-numită "taxă cu reținere la sursă" pe veniturile din dobânzi obținute de instituțiile de credit străine din împrumuturi acordate la București.