Rezultatele 1 - 25 din 50 pentru "liviu iancu"

România adevărată nu e cea din clipurile plicticoase și inutile făcute pe bani mulți de Ministerul Turismului, în care bătrâni îmbrăcați în straie populare îi ademenesc pe turiști cu pâine și slană din dosul unor porți de lemn sculptate frumos.

Jurnalistul Profit.ro Liviu Iancu a intrat în Top 10 Cele mai populare cărți apărute în 2019 al retailerului elefant.ro, fiind plasat pe locul al patrulea în clasament.

La mine la țară, în fiecare an, trei sau patru bărbați în toată firea, printre care și tata, se strângeau într-o dimineață oarecare în curte, în jurul unei mese, își turnau țuică în pahare și priveau crunt pe sub șepci.

"Să-ți spun o întâmplare adevărată cu polițai din județul ăla unde acum văd că cer parole la oameni ca să intre în oraș", mi-a zis prietenul meu care lucrează la SMURD.

Xanax, cel mai citit roman românesc al momentului, ajuns deja la al treilea tiraj la doar trei luni de la apariție, a fost lansat, în premieră, la 11.000 de metri altitudine, la bordul unei curse charter între București și Tunisia (Hammamet), în prezența unui grup de jurnaliști, a mai multor reprezentanți ai unor agenții de turism și a câtorva zeci de turiști. Romanul, semnat de jurnalistul Profit.ro Liviu Iancu, are ca pretext teama de zbor a autorului, dar vorbește, printre altele, de corupția politică și instituțională din România ultimelor decenii, despre ipocrizia personajelor cheie ale vieții publice, fie că sunt oameni de afaceri, miniștri sau personalități culturale.

Romanul "Xanax", scris de Liviu Iancu, jurnalist la Profit.ro, este o carte sinceră și amuzantă, care se citește pe nerăsuflate, au spus scriitorii Radu Paraschivescu și Florin Iaru la evenimentul de lansare al romanului, care a avut loc la sfârșitul săptămânii la Librăria Humanitas Cișmigiu.

Au fost ani întregi în care, seară de seară, urmăream la televizor cum deontologi care le știau pe toate dezbăteau competent problemele grave ale națiunii. Le citeam editorialele din ziare pe nerăsuflate și visam ca într-o bună zi să am norocul să-l cunosc măcar pe unul dintre ei. Și norocul mi i-a scos pe mai mulți în cale, printre care și Gicu, alături de care am lucrat un an și ceva.

Romanul Xanax, scris de jurnalistul Liviu Iancu de la Profit.ro și publicat la Editura Trei, s-a epuizat în doar o săptămână de la lansare. Primul tiraj al cărții, de 1.500 exemplare, a dispărut de pe piață încă din perioada de precomandă, transformând Xanax–ul lui Liviu Iancu într-unul dintre evenimentele acestui sezon editorial. Pentru a face față cererii, editura Trei a fost nevoită să lanseze pe piață un al doilea tiraj al cărții, care poate fi cumpărată atât de pe site-ul edituratrei.ro, cât și din librăriile din întreaga țară.

"Era impropriu să luăm o decizie astăzi. Au început să vină amendamente la lege de la colegi parlamentari. Unele vizează chestiuni de principiu, altele se referă la detalii, cum ar fi formule de calcul. Sunt prea multe aspecte implicate aici și e o mare responsabilitate. Nu vrem să fim acuzați ca parlamentari că ne-a scăpat ceva. Oricum vom fi acuzați", a declarat șeful Comisiei de Industrii de la Cameră, deputatul PSD Iulian Iancu.

Iulian Iancu a sugerat că fostul Guvern PSD-ALDE condus de Mihai Tudose a fost demis la inițiativa lui Liviu Dragnea pentru că prima formă a proiectui de lege privind operațiunile petroliere offshore din Marea Neagră, elaborată de respectivul Executiv, ar fi fost foarte defavorabilă statului român.

Președintele Camerei Deputaților și liderul PSD Liviu Dragnea a semnalat că singurul aspect sub care PSD nu este dispus să cedeze în privința legii offshore este acela legat de obligativitatea de vânzare în România a unei părți din gazele care ar urma să fie extrase din Marea Neagră, cu excluderea posibilității ca întreaga cantitate de gaze produsă din zăcămintele offshore românești să ia calea exportului.

Legenda spune că baba îngropase de-a lungul timpului sute de nevinovați în spatele castelului. Cum simțea că unul dintre "copiii" săi e fricos, leneș, apatic sau timid, doamna Stramann, baroneasa, nu stătea la discuții. Nemțoaica lua pușca din dulap și îl scotea din cărți.

Mădălin s-a aprins la față ca dopul de Coca Cola, a luat poziția ghiocelului și a șoptit, ghemuindu-se defensiv, cu bărbia în piept, ca Lucian Bute în ultimele meciuri, alea cu adversari adevărați:

"Vă reamintesc că România nu-și poate acoperi consumul de gaze naturale din producția internă în perioadele de vârf de consum și că depindem de o singură sursă de import gaze naturale, respectiv Gazprom. Exportul de gaze naturale din producția internă mărește dependența de importul gazelor naturale de la Gazprom", i-a scris Iancu șefului său Liviu Dragnea, solicitându-i să ceară CSAT să analizeze problema.

La mine în Dâmbovița, bătrânii care au cochetat pe vremuri cu politica povestesc că în primăvara lui '68, când a venit în vizită în România, generalul Charles de Gaulle ar fi trecut și prin județul nostru

Pe la începutul lui decembrie au intrat în magazinele mici, de cartier, dar mai ales prin fostele consignații de la țară, frigidere la mâna a doua, "ieftine și bune". Bineînțeles că s-au vândut ca pâinea caldă. Pe foile A4 pe care li se făcea reclamă scria clar că nu e nevoie decât să lași seara în frigider o cratiță goală, iar dimineața o vei găsi plină cu ciorbă. Mai multă carne, mai mult lapte și mai multe ouă erau câteva din promisiunile celor care încercau să atragă clienții.

Ca să pună gheara pe pământurile și casa dărăpănată a Maricicăi, proasta satului, Vasile a trebuit s-o ia cu acte. Fost secretar de partid pe vremea lui Ceaușescu, Vasile avea vorbele la el și nu i-a fost greu s-o momească pe femeie cu câte-n lună și-n stele.

De fiecare dată când intră la bulău un politician, un patron de agenție de turism se ascunde sub pat și plânge. Unde au zburat vremurile minunate de acum câțiva ani când luxul era lux, iar barosanii își luau familia și dădeau ocol lumii pe vapor pentru 40-50.000 de euro?

Era urs! Sau cel puțin lup. Mă uitam cu groază cum se mișca în tufiș, la 20 de metri de mine. În spate aveam câmp, în stânga câmp, în dreapta câmp, cât vezi cu ochii. Și în față el, dihania. Am ridicat binoculul cu mâini înghețate de frică și l-am duc la ochi. Îl vădeam mai bine acum, deși era ascuns după copăcei, nemernicul. Ceva mai mic decât un cal, negru murdar spre maroniu și cu blana scămoșată.