Programul se bazează pe analiza centralizată a riscurilor de neconformare. Contribuabilii vor fi îndrumați să verifice dacă informațiile declarate sunt complete și corecte și dacă acestea se corelează cu datele disponibile autorității prin RO e-Factura, SAF-T, casele de marcat și decontul precompletat RO e-TVA.
De unde pot apărea neconcordanțele
Aceeași tranzacție poate fi raportată diferit în declarațiile fiscale și în sistemele digitale, fiecare având propriile reguli, criterii și niveluri de detaliu.
Spre exemplu, o factură este raportată în RO e-Factura și ulterior reflectată în evidența contabilă, decontul de TVA, declarația D394 și SAF-T. Informațiile nu sunt însă întotdeauna reflectate în același moment sau potrivit acelorași reguli tehnice. Din acest motiv, existența unei diferențe nu indică automat o aplicare eronată a tratamentului fiscal sau o raportare neconformă.
„Existența unor diferențe între raportări nu înseamnă automat că există o eroare. Important este ca societățile să identifice sursa acestor diferențe, să înțeleagă cauzele care le-au generat și să stabilească dacă este într-adevăr necesară o corecție”, explică Alexandru Stanciu, Director, Indirect Taxes, Forvis Mazars în România.
Companiile au trecut printr-un exercițiu similar anul trecut, când trebuiau să explice diferențele dintre decontul de TVA depus și cel precompletat de ANAF. Astfel de neconcordanțe pot fi generate, de exemplu, de decalajele dintre data emiterii, transmiterii și înregistrării unei facturi, de corecții ulterioare sau de erori de raportare.
Prin urmare, nu orice diferență impune automat o corecție. Trebuie mai întâi stabilit dacă aceasta afectează TVA colectată sau deductibilă ori reprezintă exclusiv o problemă de raportare.
Corectarea depinde de natura erorii
Modalitatea de corecție depinde de natura operațiunii, cauza erorii, perioada fiscală afectată și declarația în care aceasta a fost reflectată. Trebuie analizat și impactul asupra celorlalte raportări, întrucât o corecție izolată în decontul de TVA poate genera diferențe față de evidența contabilă, D394 sau SAF-T.
Corecțiile trebuie analizate și din perspectiva criteriilor de risc utilizate în procedura de rambursare a TVA. Efectuarea unei corecții nu ar trebui evitată din acest motiv, însă companiile trebuie să acorde o atenție sporită întregului proces de conformare fiscală. Nu este suficient ca declarațiile să fie depuse la timp; la fel de importante sunt corectitudinea și coerența informațiilor raportate.
Pentru verificarea raportărilor, ANAF a pus la dispoziția contribuabililor două aplicații care urmăresc corelarea datelor din SAF-T cu cele din decontul de TVA. Pentru companiile cu volume ridicate de tranzacții, procesul de reconciliere rămâne însă unul complex.
„Tehnologia poate identifica diferențe, variații sau situații atipice într-un volum mare de date, însă nu poate explica întotdeauna cauzele acestora sau relevanța lor fiscală. Aici intervine raționamentul specialistului, care trebuie să interpreteze rezultatele în contextul concret al operațiunilor și să analizeze tratamentul fiscal”, explică Miruna Cîrstea, Senior Tax Manager, Forvis Mazars în România.
De la conformare preventivă la control fiscal
Rămâne de urmărit modul în care va fi implementat programul, în condițiile în care contribuabilii nu cunosc încă forma și conținutul notificărilor și nici pașii concreți pe care vor trebui să îi urmeze.
Una dintre principalele clarificări așteptate privește condițiile în care această etapă va rămâne una de conformare preventivă și situațiile în care ar putea fi urmată de un control fiscal.
Programul este lansat într-un context favorabil pentru ANAF, care a raportat o creștere semnificativă a încasărilor din TVA. În primele nouă luni ale anului 2026, încasările nete au ajuns la 118,27 miliarde de lei, cu 24,8% peste perioada similară din 2025 și cu 4,2% peste nivelul estimat pentru această perioadă.
În același timp, volumul tot mai mare de informații colectate prin sistemele digitale oferă ANAF o capacitate sporită de a identifica neconcordanțele și zonele de risc fiscal. Din informațiile comunicate până în prezent, programul pare să ofere companiilor posibilitatea de a analiza proactiv diferențele semnalate și, acolo unde este necesar, de a le corecta înainte de inițierea unui control fiscal.
În condițiile în care acțiunile ANAF devin din ce în ce mai sofisticate, este important ca și companiile să fie cu un pas înainte și să adopte o abordare integrată a conformării fiscale, în care declarațiile fiscale, evidențele contabile și informațiile transmise prin sistemele digitale să fie analizate împreună.
Reconcilierea periodică a acestor date, dublată de documentarea corespunzătoare a eventualelor diferențe, devine astfel o măsură esențială de prevenție și poate contribui la reducerea riscului fiscal al companiei. Astfel de măsuri nu elimină riscul unei inspecții fiscale, însă permit companiei să fie mai bine pregătită pentru a-și susține poziția și pot contribui la limitarea unei eventuale expuneri fiscale.





















