Legislația UE nu scutește de TVA livrările de platforme de foraj petrolier maritim, a statuat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), printr-o decizie care poate reprezenta o lovitură grea pentru omul de afaceri Gabriel Comănescu, patronul companiei Grup Servicii Petroliere, căreia ANAF îi cere să plătească 113 milioane lei (circa 25 milioane euro) reprezentând TVA și accesorii pentru o tranzacție cu astfel de echipamente din urmă cu peste 11 ani.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Astfel, în luna mai 2008, Grup Servicii Petroliere (GSP) a vândut platformele de foraj marin autoridicătoare Prometeu, Saturn și Jupiter, exploatate în Marea Neagră, unor societăți din Malta controlate tot de Comănescu, pentru suma totală de 96 milioane dolari, aproximativ 82 milioane euro. După tranzacție, GSP a continuat să exploateze platformele în Marea Neagră în calitate de chiriaș al firmelor malteze. Prin aceste platforme, GSP este principalul prestator de servicii de foraj pentru companiile petroliere cu perimetre de gaze naturale concesionate în Marea Neagră.
Pentru livrarea acestor platforme, GSP a întocmit facturi, aplicând regimul de scutire de TVA prevăzut la articolul 148 litera (c) din Directiva TVA și la articolul 143 alineatul (1) litera h) din Codul Fiscal. Directiva TVA a UE prevede că livrarea, modificarea, repararea, întreținerea, navlosirea și închirierea navelor este scutită de TVA, iar Codul Fiscal intern scutește de taxă livrarea, modificarea, repararea, întreținerea, navlosirea, leasingul și închirierea de nave, precum și livrarea, leasingul, închirierea, repararea și întreținerea de echipamente încorporate sau utilizate pe nave.
După 8 ani de la tranzacție, în 2016, "autoritățile fiscale române au emis o decizie privind obligațiile fiscale suplimentare de plată privind TVA ul neachitat pentru livrarea menționată, stabilind în sarcina Grup Servicii Petroliere o sumă de peste 113 milioane de lei românești (RON) (aproximativ 25 de milioane de euro), care includea dobânzi și penalități de întârziere", se arată în decizia recentă a CJUE.
ANAF și-a susținut decizia din 2016 cu argumentul că, deși platformele respective sunt nave în sensul Ordonanței Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval, fiind apte pentru a fi folosite pentru navigația maritimă nelimitată, pe timpul activității de forare acestea nu navighează, ele fiind staționare, iar picioarele acestora sunt coborâte, se sprijină pe fundul mării și ridică platforma (corpul plutitor) deasupra apei la o distanță de 60-70 de metri.
"Raportat la dispozițiile Deciziei nr. 3/2015 emise de Comisia fiscală centrală, pentru încadrarea livrării platformelor la scutirea prevăzută la articolul 143 alineatul (l) litera h) din Codul fiscal (scutirea de TVA – n.r.), trebuie determinat pe baza oricăror mijloace de probă că nava respectivă navighează efectiv și preponderent în largul mării. Mijloacele de probă deținute au demonstrat că utilizarea platformelor efectiv și preponderent este în poziție de staționare pentru activitatea de forare, iar nu pentru navigație, navigația fiind numai subsidiară față de funcția principală (forare)", a susținut ANAF, concluzia fiind că, nefiind utilizate preponderent pentru navigație, platformele maritime de foraj petrolier nu se califică pentru a fi scutite de TVA.
GSP a contestat decizia de impunere, iar după ce aceasta i-a fost respinsă, a dat în judecată ANAF la Curtea de Apel București, cerând anularea deciziei. În cadrul procesului, compania lui Comănescu a solicitat Curții să sesizeze CJUE, pentru ca instanța europeană să clarifice sensul legislației UE cu privire la statutul TVA al platformelor maritime de foraj petrolier, cerere acceptată.
"Trebuie să se sublinieze, în primul rând, că expresia „nave utilizate pentru navigați[e]”, prevăzută la articolul 148 litera (a) din Directiva TVA, implică în mod necesar ca construcțiile plutitoare în discuție să fie utilizate pentru a naviga. Or, o navă nu poate fi considerată „utilizată” pentru navigație decât dacă este utilizată, cel puțin cu caracter principal sau în mod preponderent, pentru a se deplasa în spațiul maritim. La nivel textual, această interpretare este susținută de diferitele versiuni lingvistice ale acestui articol 148 litera (a), care, atunci când nu folosesc termenul „affectés” [„afectate”], recurg în general la participiul trecut al verbului „utiliser” [a utiliza], precum versiunile în limbile cehă („užívaných”), engleză („used”), română („utilizate”), finlandeză („käytettävät”) și suedeză („används”)", se arată în decizia CJUE.
Judecătorii europeni au mai argumentat că scopul scutirii de TVA a navelor a fost încurajarea transportului internațional pe mare. Astfel, potrivit sursei citate, livrarea de nave utilizate pentru navigația în largul mării este scutită de TVA cu condiția ca navele menționate să fie destinate să se deplaseze către largul mării, iar o construcție plutitoare nu poate fi calificată drept „navă utilizată pentru navigația în largul mării” decât dacă este utilizată, cel puțin cu caracter principal sau în mod preponderent, pentru a se deplasa în spațiul maritim.
"Este cert că platformele de foraj marin autoridicătoare care au făcut obiectul livrării în discuție în litigiul principal sunt unități mobile de foraj marin constituite dintr o platformă plutitoare de care sunt fixate mai multe picioare mobile, ridicate în timpul operațiunii de remorcare până la locul de foraj, și care atunci când se află în poziție de foraj este plasată la mai multe zeci de metri deasupra nivelului mării cu ajutorul picioarelor sale coborâte care se sprijină pe fundul mării, astfel încât formează o platformă statică. Ținând seama de aceste caracteristici, rezultă că platformele de foraj marin în discuție în litigiul principal nu sunt de natură să fie utilizate în principal în scopul navigației, sarcina verificării acestui aspect revenind însă instanței de trimitere (Curtea de Apel București – n.r.) , astfel încât aceste construcții plutitoare nu pot fi calificate drept construcții „utilizate pentru navigați[e]” în sensul articolului 148 litera (a) din Directiva TVA. Dimpotrivă, astfel cum au susținut Guvernul român și Comisia Europeană și sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, acestea au drept funcție principală exploatarea, în poziție imobilă, a zăcămintelor de hidrocarburi în mare. Având în vedere toate considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că articolul 148 literele (a) și (c) din Directiva TVA trebuie interpretat în sensul că expresia „nave utilizate pentru navigația în largul mării” care figurează în cuprinsul acestuia nu se aplică livrării unor construcții plutitoare, precum platformele de foraj marin autoridicătoare de tipul celor în discuție în litigiul principal, care sunt utilizate preponderent în poziție imobilă pentru a exploata zăcăminte de hidrocarburi în mare", se mai afirmă în decizia CJUE.
Astfel, potrivit sursei citate, cade în sarcina Curții de Apel București să verifice justețea Deciziei nr. 3/2015 emise de Comisia fiscală centrală, potrivit căreia utilizarea platformelor maritime de foraj este preponderent în poziție de staționare pentru activitatea de forare, iar nu pentru navigație, caz în care scutirea de TVA nu li se aplică.
GSP a pierdut deja două procese pe aceeași speță cu ANAF, unul în care cerea suspendarea deciziei de impunere din 2016 și altul în care contesta legalitatea deciziei Comisiei fiscale centrale din 2015 care statua că platformele de foraj maritim au navigația doar ca funcție subsidiară și, deci, nu se califică pentru scutirea de TVA.
Mai rămâne însă pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție un al patrulea proces pe această temă, aflat în stadiu de recurs și pentru care primul termen a fost fixat de-abia pentru februarie anul viitor. La instanța de fond, câștig de cauză a avut GSP în vara lui 2017, după cum a relatat pe larg Profit.ro.
GSP a obținut atunci anularea unui Ordin al Ministerului Finanțelor Publice care, practic, conferea caracter retroactiv deciziilor Comisiei fiscale centrale. Ordinul prevede că "soluțiile adoptate prin decizii ale Comisiei și aprobate prin ordin al ministrului Finanțelor Publice sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a actului normativ avut în vedere la soluționarea fiecărei spețe". Astfel, deciziile dobândesc caracter retroactiv.
"Articolul respectiv prevedea că deciziile Comisie Centrale Fiscale se aplică de la data în vigoare a legii în aplicarea cărora decizia a fost emisă. Noi am susținut că Deciziile nu pot produce efecte decât pentru viitor, nicidecum retroactiv, iar instanța a admis cererea noastră. Evident, este prima instanță, nu este definitivă, iar Ministerul Finanțelor va recura. Va mai dura ceva până când această hotărâre va produce efecte erga omnes", declara atunci avocatul Gabriel Biriș, fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor.
Firma de avocatură Biriș Goran apără interesele Grup Servicii Petroliere în procesul cu Ministerul Finanțelor.
"În cazul de față, povestea a fost așa: prin 2008, ANAF a început un control la un mare contribuabil. A fost o dispută cu privire la modul de aplicare a unei scutiri de TVA (fără impact bugetar, dacă nu ar fi fost scutire statul ar fi trebuit să ramburseze TVA cumpărătorului). ANAF a zis că nu e scutită, Ministerul Finanțelor a zis inițial că e scutită. Controlul a fost suspendat. Cazul a fost dus în Comisia Fiscală Centrală, unde a trenat câțiva ani (a ajuns și la Comitetul de TVA la Bruxelles, fără să se tranșeze). Într-un final, ANAF și-a impus punctul de vedere, iar CFC a emis o Decizie care i-a permis să emită decizia de impunere (cu 9 cifre!) cu care să scoată din piață compania respectivă (că doar ne-a spus fostul șef al ANAF că instituția pe care o conduce se ocupă și cu astfel de misiuni...), în principal folosind ca argument Decizia CFC (emisă în 2015, dar aplicabilă tranzacției din 2008!). Cine-mparte, parte-și face! Cum e să poți să îți dai o normă pe care să o folosești retroactiv în litigiile pe care le ai cu ? Nelegal, zicem noi - și la fel a zis și instanța!", declara Biriș în 2017.
Pe de altă parte, în motivarea deciziei Curții de Apel București la care se referea Biriș se arată că, deși nu este "permis ca o decizie interpretativă a unui organ administrativ să aibă puterea a retroactiva și a fi impusă cu caracter obligatoriu unor situații existente anterior edictării ei", totuși "asta nu înseamnă că, până la data emiterii unei decizii interpretative, organul fiscal nu este îndrituit să opteze pentru oricare dintre interpretările posibile ale textului a cărui interpretare se face".
"Raportându-se la cazul concret al reclamantei, Curtea consideră că, până la data adoptării Deciziei nr. 3/2015, organele fiscale pot interpreta regimul de scutire de TVA al operațiunilor în discuție, fie în sensul edictat de această decizie, respectiv în funcție de utilizarea preponderentă a navei pentru navigație în largul mării, fie prin luarea în considerare și a luării în considerare a criteriilor obiective referitoare la lungimea și tonajul acesteia. Singurul aspect care este netranșat până la adoptarea unei astfel de decizii constă în claritatea acestei norme, contribuabilul fiind îndrituit a invoca un astfel de viciu în fața autorităților sau a instanțelor, precum și a susține corectitudinea uneia dintre aceste interpretări, Ulterior adoptării deciziei însă, este evident că interpretarea pentru care a optat Comisia este obligatorie și se va impune față de organele fiscale", arăta Curtea.
Aceasta mai afirma că, sub aspectul clarității normei, decizia anterioară a Curții de Apel București, care a confirmat legalitatea Deciziei Comisiei fiscale centrale nr. 3/2015, se bucura la acea dată de o autoritate de lucru judecat provizorie și că instanța care judecă contestația la decizia de impunere trebuie să analizeze dacă dispozițiile cu privire la condițiile scutirii de TVA "sunt neclare în ceea ce privește aplicabilitatea acestora la vânzarea unor platforme petroliere, având în vedere faptul că regimul de scutire de TVA se aplică operațiunilor expres prevăzute de lege cu privire la navele care au aptitudinea de a naviga, respectiv navelor atribuite navigației în largul mării".
