„Tatăl meu mi-a insuflat și pasiunea pentru lectură. Și-mi aduc aminte că una dintre primele cărți au fost cea a lui Antoine de Saint-Exupéry. Și, pur și simplu, fascinat de lumea aceea descrisă de pilotul, scriitorul și omul care a fost Saint-Exupéry. Deci cred că ăsta este motivul”, a declarat Emil Dobrovolschi, comandant de aeronavă, pilot la Tarom, dar și autor la emisiunea Educație cu Profit de la Profit.ro TV.
El a explicat că a avut „norocul” de a aparține unei generații care încă avea acces la singura cale posibilă, la vremea aceea, pentru a deveni pilot: școala militară de ofițeri de aviație. Deși accesul la formare este mai divers astăzi, esența rămâne aceeași: aptitudinile și competențele se formează pas cu pas, prin antrenament constant.
Pentru Emil Dobrovolschi, pilotajul este un proces în care abilitățile sunt construite gradual, asemenea unor „mușchi” care trebuie exersați continuu.
„Nimeni nu știe să zboare de acasă. Asta e clar. Zborul e pentru păsări. Și, atunci, ai nevoie de niște oameni cu niște aptitudini pe care le poți observa. Apoi îi înveți competențe: cum să comunice, cum să ia decizii în echipă. Încetul cu încetul, noi competențe pe care, apoi, le antrenezi regulat toată cariera lor de pilot”, a spus Emil Dobrovolschi.
Pilotul mai spune și că, în aviație, conducerea unei echipe nu este doar o abilitate, ci o experiență practică inevitabilă.
„Până nu ai condus o echipă, într-un departament, într-un birou, dacă nu ai condus doi oameni în viața ta, pur și simplu nu ai cum să fii un bun lider. Pentru că lucrul cu oameni e cel mai greu. Poți să fii foarte bun la cunoaștere sau comunicare, dar restul competențelor nu le-ai exersat. Sunt ca niște mușchi pe care nu i-ai flexat niciodată”, a explicat acesta.
În ceea ce privește realitatea leadership-ului, el spune că piloții trăiesc un exercițiu unic. Echipa cu care lucrează în general piloții se schimbă aproape zilnic.
„Avem o echipă nouă în fiecare zi și, în fața acestei echipe, ai un proiect – un zbor de la A la B – și proiectul meu e să duc pasagerii într-o țeavă de metal cu aripi, la 12.000 de metri, în siguranță, la timp și în confort, dacă se poate. Faptul că ai un echipaj nou și resurse limitate într-un loc fizic izolat este un exercițiu în sine”, a spus el.
În ceea ce privește mitul deciziilor „inspirate” care salvează situații extreme, atât de des întâlnit în filme, Emil Dobrovolschi spune că realitatea este complet diferită. Procedurile nu sunt opționale și nici nu limitează creativitatea, ci dimpotrivă, o fundamentează.
„Sună foarte fain pentru un film, dar nu e așa. În 32 de ani de zbor la linie, cred că pot identifica două situații în care, for the benefit of safety, nu s-a urmat procedura. În rest, majoritatea accidentelor s-au petrecut din cauza nerespectării procedurilor.
Procedura știu că zice lumea că omoară creativitatea. Dar ai vrea un pilot creativ? La 12.000 de metri, cu un incendiu la bord? Sau ai vrea un medic creativ în sala de operație? Nu ai vrea așa ceva.
Și atunci, este evident că protocolul este, de fapt, o bază foarte solidă pe care poți să stai cu ambele picioare și atunci, într-adevăr, poți să-ți arunci mintea în viitor, să te gândești, să anticipezi”, a mai spus Emil Dobrovolschi.
Acesta a mai explicat și că repetarea ciclică a procedurilor construiește o bază solidă pentru anticiparea scenariilor critice. Tocmai această rutină, deși pare repetitivă, creează reflexele care salvează vieți. De altfel, un paradox bine cunoscut în aviație este că, după câteva luni fără erori, unii piloți ajung să creadă că checklist-ul nu mai e necesar, până când omit un item care putea costa vieți.
Despre rolul pilotului automat, comandantul afirmă că „este o maimuțică căreia îi delegi niște lucruri ca să te poți detașa puțin de avion și să ai o privire de ansamblu, să poți construi o decizie”.
O parte esențială a aviației moderne este tehnologia, care evoluează constant, iar formarea piloților este adaptată pentru a evita supraîncărcarea cu detalii inutile și pentru a echilibra ritmul inovației cu cel al factorului uman.
„Ideea este că factorul uman antrenat corect ține pasul cu tehnologia. În trecut, s-au dat piloților volume imense, imposibil de învățat în șase săptămâni. Acum învățăm încontinuu, dar nu e o învățare seacă. Dacă spui unor copii că veți învăța încontinuu, îți fug pe ușă, dar asta e realitatea”, a mai precizat Emil Dobrovolschi.
