Diana Adesman, Managing Partner la societatea de avocatură Adesman și Asociații, vorbește, într-un interviu acordat Legal Marketing, despre perspectivele dezvoltării sectorului energiilor regenerabile în România în urma deciziei Curții, subliinid că independența energetică a României depinde direct de un cadru fiscal corect și predictibil.
Care au fost principalele argumente juridice care au convins Curtea Constituțională să declare contribuția la Fondul de Tranziție Energetică neconstituțională?
Curtea Constituțională a recunoscut caracterul legitim al intenției statului de a proteja consumatorii în contextul fluctuațiilor majore ale prețurilor la energie. Totuși, instanța de contencios constituțional a constatat că mecanismul utilizat (contribuția la Fondul de Tranziție Energetică) a fost unul profund disproporționat și configurat într-o manieră care depășea limitele constituționale.
În esență, Curtea a reținut că respectiva contribuție a operat ca un impozit aplicat direct asupra cifrei de afaceri, fără a ține cont de profitabilitate sau de particularitățile structurii de cost ale producătorilor de energie. O astfel de abordare contravine principiilor privind protecția dreptului de proprietate (art. 44 din Constituție) și justa așezare a sarcinilor fiscale (art. 56 alin. (2) din Constituție), Curtea apreciind că o asemenea măsură echivalează, în realitate, cu o privare de patrimoniu, având un potențial confiscator.
De asemenea, Curtea a avut în vedere și faptul că această contribuție la Fondul de Tranziție Energetică nu a ținut cont de specificul investițiilor în segmentul regenerabil, nici de costurile ridicate asociate acestora iar, prin aplicarea instituirea acestei taxe – considerate excesive -, statul a creat un dezechilibru major între interesul public și interesele legitime ale producătorilor de energie, toate aceste argumente fundamentând decizia Curții Constituționale.
Ce impact va avea această decizie asupra investițiilor în energia regenerabilă din România?
Impactul este, fără îndoială, unul semnificativ și în mod cert pozitiv. În perioada în care contribuția a fost aplicată în cuantumul apreciat ca fiind neconstituțional, sectorul energiei regenerabile a resimțit o diminuare a investițiilor, în principal din cauza lipsei de predictibilitate fiscală și a imposibilității de a fundamenta modele investiționale stabile.
Din punctul meu de vedere, decizia Curții transmite un semnal clar de reechilibrare: dezvoltarea energiei verzi a reprezentat și reprezintă un obiectiv strategic pentru România, iar acest obiectiv nu poate fi atins prin măsuri fiscale punitive sau prin impozite mascate. Prin restabilirea cadrului de încredere, decizia Curții vine să încurajeze reluarea proiectelor în materie de energie și atragerea de noi investiții private, consolidând premisele pentru independență energetică și alinierea la obiectivele de decarbonizare ale Uniunii Europene.
Cum apreciați modul în care statul a gestionat până acum impozitarea suplimentară a veniturilor producătorilor de energie?
Abordarea statului a fost dezechilibrată și insuficient fundamentată. Deși obiectivul protejării consumatorilor este unul legitim și socialmente justificat, instrumentul ales, i.e., contribuția la Fondul de Tranziție Energetică, în cuantumul declarat neconstituțional, a depășit, fără doar și poate, limitele constituționale ale proporționalității intervenției fiscale.
În loc să adopte măsuri orientate către eficiență energetică, compensare direcționată și sprijin pentru consumatorii vulnerabili, statul a a penalizat producătorii, adică exact acei actori care pot asigura pe termen lung stabilitatea și independența energetică a României, ceea ce a generat distorsiuni în piață și a transmis un mesaj de imprevizibilitate fiscală. Decizia Curții reprezintă, astfel, un instrument necesar de corecție a acestor neajunsuri.
În ce măsură companiile care nu au contestat încă contribuția pot beneficia retroactiv de decizia CCR?
Deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, i.e., de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, conform art. 147 alin. (4) din Constituție. Curtea a statuat obligația legiuitorului de a adopta măsuri tranzitorii pentru corectarea consecințelor unei norme declarate neconstituționale, ceea ce include și posibilitatea restituirii sumelor încasate în temeiul acesteia.
În considerarea acestor aspecte, beneficiul direct, și anume dreptul de a solicita restituirea unei părți din sumele plătite cu titlu de contribuție la Fondul de Tranziție Energetică, conform deciziei Curții Constituționale, îl au doar companiile care au contestat contribuția în fața instanțelor de judecată sau au ridicat excepția de neconstituționalitate. În alte cuvinte, producătorilor de energie care au stat în pasivitate până la momentul publicării deciziei Curții Constituționale nu le sunt aplicabile efectele acestei hotărâri, iar aceștia nu au dreptul la restituirea respectivelor sume. Aceasta este, până la urmă, o expresie directă a principiului securității juridice și al neretroactivității legii.
Ce modificări legislative considerați că ar fi necesare pentru a evita situații similare în viitor?
Pentru a evita repetarea unor asemenea derapaje, în opinia mea, este nevoie, în continuare, de o reformă reală a cadrului fiscal din energie, construită pe principii de proporționalitate, transparență și predictibilitate.
Impozitarea trebuie calibrată astfel încât să permită recuperarea costurilor reale și menținerea unui nivel rezonabil de profitabilitate, respectând principiul echilibrului între interesul public și cel economic al operatorilor din sectorul energetic. În același timp, legislația trebuie să interzică explicit orice formă de impozitare indirectă a cifrei de afaceri și să prevadă mecanisme automate de ajustare care să reflecte dinamica pieței și evoluția costurilor de producție.
De asemenea, orice intervenție fiscală cu caracter excepțional ar trebui precedată de consultarea industriei energetice și de o evaluare de impact riguroasă, pentru a asigura stabilitatea și predictibilitatea mediului investițional. Doar printr-un astfel de cadru, statul poate asigura echilibrul între protecția consumatorilor și stimularea investițiilor, două obiective care nu sunt antagonice, ci complementare.
Cum vedeți evoluția cadrului legislativ pentru energie și taxe în următorii ani, având în vedere presiunile asupra investițiilor în energie verde?
Decizia Curții Constituționale reprezintă un reper de stabilitate juridică, confirmând, încă o dată, că independența energetică a României depinde direct de un cadru fiscal corect și predictibil, care să nu penalizeze investițiile private, ci, dimpotrivă, să le încurajeze.
Este de așteptat ca legislația viitoare să fie orientată spre: stimulente pentru investițiile verzi, scheme de sprijin clare și transparente, mecanisme echitabile de funcționare a pieței.
Un material Legal Marketing
