Autori: Andreea Hulub-Partner, Andreea Anghel–Associate Danilescu Hulub & Partners
CADRU GENERAL ȘI CONTEXT GEOPOLITIC
Investițiile străine directe (FDI) reprezintă un pilon fundamental al dezvoltării economice pentru fiecare stat, cu un impact semnificativ asupra stimulării productivității, creării de locuri de muncă, modernizării infrastructurii economice, diversificării industriilor și stimulării inovației. Într-un peisaj global tot mai fragmentat, influențat de tensiuni geopolitice și crize economice recurente, politicile de atragere și control al investițiilor capătă o importanță strategică pentru toate economiile avansate și emergente. Uniunea Europeană, în special după 2020, a început să acorde o atenție sporită capitalului extern, în special în sectoare considerate sensibile sau strategice din perspectiva securității și ordinii publice. Pandemia generată de COVID-19, urmată de conflictul armat din Ucraina și criza energetică au contribuit la redefinirea criteriilor de eligibilitate pentru investitorii străini și la intensificarea mecanismelor de screening.
Analiza cadrului actual al investițiilor străine directe în România presupune, astfel, o contextualizare în logica europeană și o reflecție strategică asupra direcțiilor viitoare de reformă.
EVOLUȚIA FDI ÎN ROMÂNIA: DATE COMPARATIVE
Conform datelor Băncii Naționale a României, în perioada ianuarie-noiembrie 2024, fluxul net de investiții străine directe a fost de 5.852 milioane EUR, marcând o scădere de aproximativ 12% comparativ cu aceeași perioadă a anului 2023, când valoarea înregistrată a fost de 6.611 milioane EUR. Această dinamică reflectă o tendință generalizată de prudență în rândul investitorilor globali, în condițiile unei inflații persistente și incertitudinilor geopolitice.
Cu toate acestea, România este percepută pozitiv de fondurile de private equity. Potrivit unui sondaj recent, care a inclus răspunsurile unor investitori din Ungaria, Slovenia, Cehia, Franța și Suedia, România se află în top patru destinații preferate pentru capitalul de risc în Europa Centrală și de Est.
MECANISME DE SCREENING ȘI POZIȚIONARE EUROPEANĂ
Chiar și luând în considerare tendința de scădere a investițiilor străine în 2024, România și alte șase țări ale Uniunii Europene contribuie cu 85% din notificările transmise prin mecanismul de cooperare FDI european. Alături de Germania, Franța, Italia, Spania, Austria și Danemarca, România a demonstrat un angajament ferm în utilizarea activă a instrumentelor de control asupra investițiilor străine. Acest nivel de activitate confirmă atât procesul de maturizare a cadrului legal, cât și preocuparea autorităților naționale față de implicațiile strategice ale investițiilor străine în sectoarele sensibile.
Comparativ cu alte jurisdicții, România nu impune praguri neobișnuit de restrictive. În Germania, pragurile de notificare sunt de 10% din drepturile de vot pentru investiții în sectoare critice, cum ar fi apărarea, infrastructura de comunicații sau energia și de 25% pentru restul tranzacțiilor. Franța menține un prag unic de 25% pentru investitorii non-UE în achiziții minoritare, în timp ce Spania aplică un prag de 10% pentru investițiile în companii din sectoare sensibile, dar introduce și o limită valorică de 500 milioane EUR pentru investitorii UE în companii nelistate. În Austria, obligația de notificare intervine atunci când compania țintă are cel puțin zece angajați și o cifră de afaceri sau un bilanț de minimum 2 milioane EUR.
România se aliniază acestor standarde europene, menținând un echilibru între protejarea intereselor strategice și păstrarea unui climat atractiv pentru investitori. Este important de subliniat că, în România, nu doar tranzacțiile cu actori non-UE fac obiectul verificării, ci și cele realizate prin intermediul unor companii sau persoane fizice din Uniunea Europeană, deci inclusiv și din România.
PREDICTIBILITATEA DECIZIONALĂ
În ceea ce privește regimul FDI în România, un aspect esențial ce ar putea crește gradul de claritate asupra obligației de notificare către Comisia pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe (CEISD) îl constituie modul în care sunt definite sectoarele considerate critice. În forma actuală, formularea generală și lipsa unor exemple concrete pot crea dificultăți de interpretare, ceea ce afectează predictibilitatea. Pentru investitori, această ambiguitate poate echivala cu un risc suplimentar în faza de analiză a investiției potențiale.
Spre comparație, în alte state europene cu regimuri similare, cum sunt Germania sau Franța, autoritățile au furnizat o listă detaliată a sectoarelor sensibile, adaptată la dinamica economică și tehnologică actuală.
În acest context, o actualizare a Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr. 73/2012 sau adoptarea unor instrucțiuni complementare ar putea reprezenta un pas important către consolidarea unui climat investițional transparent și predictibil. Un astfel de demers ar veni nu doar în sprijinul investitorilor, ci și în beneficiul autorităților, care ar putea gestiona procesul de analiză într-un mod mai eficient și mai bine ancorat în realitățile economice și strategice actuale.
O altă provocare cu care se confruntă mediul de afaceri în România este nevoia de mai multă claritate asupra motivelor privind respingerea tranzacțiilor. Deși până în prezent au fost doar cinci cazuri în care investițiile au fost respinse, niciuna dintre deciziile finale nu este publicată, iar raționamentul din spatele acestora poate fi doar dedus. Acest fapt generează incertitudine, în special pentru investitorii instituționali care operează în piețe multiple și care au nevoie de mai multă claritate normativă pentru planificarea strategică a investițiilor.
Aceste neajunsuri legislative sunt echilibrate de activitatea eficientă a CEISD, care procesează notificările și oferă răspunsuri rapide și bine fundamentate la solicitările sau consultările prealabile ale investitorilor privind aplicabilitatea sau neaplicabilitatea procedurii de autorizare a investițiilor străine.
CAZURI EMBLEMATICE ȘI IMPLICAȚII GEOPOLITICE
Un exemplu deosebit de relevant pentru modalitatea în care se analizează de către autoritate riscurile strategice este tranzacția propusă de compania maghiară MVM pentru achiziționarea E.ON Energie România. Ministerul Energiei a sesizat CEISD privind posibile riscuri legate de securitatea energetică națională. Printre aspectele invocate se numără legăturile dintre MVM și entități ruse aflate sub regim de sancțiuni internaționale, precum Gazprom și Rosatom, lipsa transparenței în privința surselor de finanțare și posibilitatea ca participațiile să fie cesionate ulterior către entități din afara Uniunii Europene. Tranzacția ridică și probleme de natură informatică și comercială, întrucât E.ON Energie deține datele personale și istoricul de consum al unui portofoliu de peste 3 milioane de clienți români.
Având în vedere aceste elemente, rămâne de urmărit modul în care CEISD va analiza cazul și în ce măsură decizia finală – fie ea de aprobare sau respingere – va fi însoțită de o motivare clară și accesibilă. Un astfel de demers ar putea reprezenta un precedent important în direcția unei mai mari transparențe și a consolidării unui cadru predictibil pentru investitorii interesați de piața românească.
PROVOCĂRILE INSTITUȚIONALE
Funcționarea eficientă a unui mecanism național de screening al investițiilor străine depinde, în mod esențial și de capacitatea administrativă și de resursele disponibile instituțiilor implicate în proces. În cazul României, această responsabilitate revine Comisiei pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe (CEISD), care operează într-un context tot mai complex, caracterizat de un volum crescut de tranzacții și de un cadru geopolitic în continuă schimbare.
Potrivit datelor din Raportul Consiliului Concurenței publicat în 2024, CEISD a primit în ultimul an 471 de notificări privind investiții străine directe (FDI), dintre care 159 au fost soluționate prin decizie formală. Durata medie de procesare pentru cazurile închise a fost de aproximativ două luni, o performanță notabilă având în vedere natura multidimensională a analizei — care presupune atât evaluarea riscurilor economice și de securitate, cât și consultarea mai multor autorități relevante. Totuși, dincolo de aceste rezultate operaționale foarte bune, sustenabilitatea acestui ritm pe termen mediu și lung poate ridica anumite semne de întrebare, mai ales în lipsa unei consolidări consistente a capacității instituționale.
CULTURA DE CONFORMITATE ȘI RESPONSABILIZAREA MEDIULUI DE AFACERI
Un aspect esențial, dar adesea subestimat în dezbaterea privind reglementările aferente investițiilor străine directe, îl reprezintă nivelul de cunoaștere, înțelegere și conformare voluntară din partea mediului de afaceri autohton, în special al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Într-un context în care regimul de screening FDI a devenit semnificativ mai complex, iar cerințele legale sunt în continuă evoluție, riscul de neconformare involuntară crește proporțional.
Pentru numeroși antreprenori, investitori locali sau chiar și pentru societățile locale mari, obligația de notificare a anumitor tranzacții către CEISD poate părea neclară sau, în unele cazuri, complet necunoscută. Astfel, există un risc real ca unele tranzacții relevante să fie notificate cu întârziere sau chiar omise din procesul de raportare, nu din rea-credință, ci dintr-o lipsă de înțelegere a cadrului normativ (având în vedere denumirea procedurii – „investiții străine”, încă există o percepție eronată în sensul în care legislația s-ar aplica doar investitorilor extra-UE sau investitorilor UE, cu excepția celor români). Această vulnerabilitate administrativă poate afecta nu doar eficiența mecanismului de control, ci și încrederea generală în climatul investițional, mai ales în cazul sancțiunilor aplicate în cazurile de neconformare.
Pentru a gestiona aceste riscuri și a încuraja o cultură solidă a conformității proactive, ar fi necesară dezvoltarea unei strategii coerente de comunicare publică, orientată către nevoile reale ale mediului de afaceri. O metodă de luat în considerare ar putea fi publicarea periodică a unor ghiduri practice, structurate pe domenii de activitate și ilustrate cu exemple concrete, anonimizate, privind modul în care CEISD a analizat anumite tranzacții, fapt ce ar contribui semnificativ la crearea unui cadru previzibil. Aceste ghiduri ar putea include criterii generale de evaluare a riscurilor, pașii procedurali din momentul identificării unei tranzacții cu potențial FDI și posibile scenarii decizionale și implicațiile acestora. O astfel de transparență operațională nu doar că ar reduce riscurile de neconformare, dar ar și spori eficiența procesului administrativ, prin scăderea numărului de notificări incomplete sau irelevante.
ROMÂNIA ȘI NOUL VAL DE REGLEMENTARE LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE
În 2024, Comisia Europeană a prezentat o propunere de revizuire substanțială a Regulamentului (UE) 2019/452 privind examinarea investițiilor străine directe, într-un efort de consolidare a securității economice europene, într-un context global tot mai volatil. Propunerea vine ca răspuns la provocările generate de fragmentarea sistemelor naționale de screening și de creșterea complexității structurilor prin care investitorii din afara UE accesează piețele europene. Comisia propune un cadru mai robust, cu obligații clare pentru toate statele membre, trecând astfel de la un model opțional la unul armonizat și coordonat.
Unul dintre aspectele importante este asigurarea îndeplinirii obligației de către fiecare stat membru de a institui un mecanism operațional și eficient de screening. În plus, domeniul de aplicare al regulamentului ar urma să fie extins pentru a include și investițiile indirecte – adică acele situații în care investitorii din afara UE își exercită controlul prin entități înregistrate în interiorul Uniunii. O altă direcție importantă vizează stabilirea unei liste minime de sectoare sensibile, cum ar fi infrastructura critică, tehnologiile emergente sau sistemele financiare, pentru care examinarea investițiilor devine obligatorie. Nu în ultimul rând, Comisia Europeană urmărește o îmbunătățire substanțială a mecanismului de cooperare între statele membre, inclusiv prin introducerea unor standarde procedurale comune și prin întărirea rolului său consultativ în cazurile cu impact transfrontalier.
În acest cadru reconfigurat, România se regăsește într-o poziție favorabilă, având deja operațional un mecanism extins de analiză FDI, în linie cu propunerile Comisiei Europene.
Dintr-o perspectivă de business, aceste evoluții – atât la nivel european, cât și național – contribuie la clarificarea regulilor jocului pentru investitorii internaționali și europeni. Un cadru predictibil, transparent și coerent este esențial pentru atragerea capitalului și pentru dezvoltarea durabilă a economiilor locale. În același timp, pentru autoritățile române, propunerea Comisiei Europene reprezintă o oportunitate de a-și perfecționa mecanismele de analiză, de a întări capacitatea instituțională și de a contribui activ la securizarea intereselor strategice ale Uniunii. Un dialog constant între mediul de afaceri, autoritățile de concurență și instituțiile europene va fi esențial pentru ca actualul mecanism să funcționeze nu doar ca un instrument de supraveghere, ci și ca un sprijin real pentru consolidarea încrederii investitorilor și pentru stimularea unui climat investițional stabil și durabil în Uniunea Europeană
CONCLUZII: ECHILIBRU ÎNTRE DESCHIDERE ȘI PROTECȚIE
Investițiile străine directe continuă să joace un rol central în modernizarea și transformarea economiei românești, oferind acces la capital și tehnologie. Totuși, într-un mediu geopolitic tot mai complex, marcat de reconfigurări strategice și riscuri, se impune o abordare care să combine deschiderea față de capitalul extern cu o capacitate solidă de analiză și reacție a autorităților.
România a făcut progrese vizibile în acest sens. Funcționarea activă a CEISD și participarea constantă la mecanismul de cooperare FDI al Uniunii Europene arată că autoritățile naționale pot naviga cu responsabilitate între nevoia de securitate și obiectivul de atractivitate economică.
Pentru ca România să rămână atractivă în ochii investitorilor internaționali, este esențial ca autoritățile să ofere predictibilitate, transparență și un dialog deschis cu mediul de afaceri. Un mecanism de screening eficient nu trebuie să fie o barieră, ci un instrument de încredere — care protejează interesele naționale fără a descuraja investițiile de calitate. România are toate premisele pentru a deveni o piață competitivă și sigură, atât timp cât menține echilibrul între deschidere economică și responsabilitate strategică.
Un material Legal Marketing
